Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

PSD, de la partidul-stat la viitoarea „soluție imorală”

Cătălin BARBU

Deși mulți analiști politici se străduiesc să facă din PSD un luptător în plină forță, realitatea nu poate fi păcălită multă vreme. În momentul de față, PSD nu se mai luptă pentru a fi „al doilea pol de putere”, ci pentru a putea rămâne în cărți măcar ca „soluție imorală”.



În politică, există patru roluri: putere, opoziție, antisistem și „element de coaliție” sau, altfel spus, „partid de șantaj”. După alegeri, lucrurile păreau simple: Alianța D.A. se unea și forma polul de dreapta, PSD rămânea alternativa de stânga, PRM și recent-apărutul Gigi Becali se poziționau ca partide antisistem, iar PC și UDMR își potențau valențele de coaliție.

PSD a rămas fără nici un rol

Astăzi însă, tabloul politic este un pic diferit. Puterea este reprezentată în momentul de față de liberali care suferă de unii singuri erodarea normală a unui partid aflat la guvernare, Traian Băsescu (și implicit, PD-ul) s-a poziționat ca „opoziție”, pe când celelalte partide și-au păstrat rolurile din distribuția inițială.

Ce se întâmplă cu PSD-ul? Teoretic, partidul acesta ar fi trebuit să asigure opoziția. Practic, rolul său a fost luat de Traian Băsescu, cel care a exprimat cele mai dure critici la adresa guvernării. Partidul este practic invizibil. În aparițiile sale publice, Mircea Geoană este din ce în ce mai singur sau însoțit de lideri de mâna a doua. Liderii locali își negociază influența cu actuala putere. Atotputernicii de odinioară s-au retras mai mult siliți decât de bună-voie. Adrian Năstase scrie editoriale în „Jurnalul Național”, DIP a fost „deratizat”, Mitrea a rămas probabil fără net și nu mai are unde să facă strategii, Hrebenciuc, marele maestru al combinațiilor PSD-iste, s-a dat la fund, grupul de la Cluj în absența lui Ioan Rus nu prea contează, Ion Iliescu bombăne de pe margine ca orice pensionar nemulțumit că a fost tras pe linie moartă și nepoțeii nu-l mai bagă în seamă... Așa a ajuns Marean „care este” Vanghelie purtător de cuvânt și imagine pentru PSD.

 

Un partid fără potențial

 

Practic, PSD-ul nu mai are în momentul de față o reprezentare publică puternică și, mai ales, coerentă.

O altă problemă serioasă a PSD-ului o reprezintă faptul că el nu mai dispune de potențial. În momentul de față există 50% de potențiali alegători care nu s-au decis încă. Dintre aceștia, foarte puțini ar alege PSD-ul, dintr-un motiv foarte simplu: absența unui proiect politic concret și coerent. Până acum, singura idee politică vehiculată de PSD este anularea cotei unice, o decizie sinucigașă politic, nimănui neplăcându-i majorarea taxelor.

Nemaiavând suficientă putere pentru a juca rol de pol de putere alternativ, PSD pare resemnat cu ideea și încearcă să limiteze dezastrul pentru a-și păstra măcar rolul de potențial partener de coaliție. Pentru PSD nu mai există practic alternativă. Fie dispare prin implozie – ipoteză posibilă în continuare –, fie mai face puțină „deratizare” pentru a-și potența rolul de coaliție. Fiindcă, deși trași pe linie moartă, Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu, Marian Oprișan, Ion Iliescu et Comp. sunt încă membri PSD și atârnă ca o piatră de moară de gâtul „tinerei generații”. Nu ar fi exclus ca la un viitor congres acțiunea începută prin numirea lui Mircea Geoană ca președinte să continue, astfel încât PSD-ul să devină un partid frecventabil.

Așa cum stau lucrurile acum, bătălia următoarelor alegeri se va da între democrați și liberali și este evident că nici unii, nici alții nu vor deține o majoritate suficientă guvernării. Sunt toate șansele ca UDMR să nu mai intre în Parlament, iar PRM și PNG nu pot face parte dintr-o coaliție de guvernare (mă rog, am serioase dubii că PNG va ajunge în Parlament, cred că atunci Gigi Becali va fi prea ocupat să dea cu subsemnatul la secție ca să mai joace de-a Mihai Viteazul, este de ajuns ca actualul val al dosariadei să ajungă și la armată), așa încât guvernarea următoare va trebui să includă PSD-ul. Acesta este calculul pe care și-l fac majoritatea membrilor de rând PSD, așa că nu este exclus ca viitorul congres al partidului să ne aducă un PSD mai curat.

 

Darul otrăvit

 

Nominalizarea unui membru PSD la conducerea SRI de către președintele Traian Băsescu este și nu este o surpriză. Neavând posibilitatea de a ghici ce este în mintea președintelui, nu putem decât să speculăm evoluția evenimentelor în urma acestei mutări.

Oricum ai da-o la întors însă, decizia lui Traian Băsescu marchează două momente: primul, despărțirea de PNL, pentru cei care mai nutreau iluzii, al doilea, despărțirea de electoratul care l-a adus la putere (asta dacă mai a rămas cineva lângă el din electoratul de bază al Alianței). Nici unul, nici celălalt nu sunt însă premiere. Despărțirea de PNL a fost prefigurată de declarațiile împotriva lui Călin Popescu Tăriceanu din iarnă, culminând cu suspendarea ministrului liberal al Apărării. Despărțirea de electoratul care l-a adus la putere a început mult mai de mult – am scris despre asta încă de anul trecut.

Atâta vreme cât totul se rezuma la vorbe, imaginea sa publică și încrederea publicului au rămas la cote ridicate, deși becalizarea îl costă în plan electoral, ultimele sondaje marcând o tendință de scădere. De data aceasta, Traian Băsescu a rupt pisica și a ales o alianță pe față cu PSD și renunțarea la parteneriatul (atât cât mai rămăsese din el) cu PNL.

Acest demers presupune însă mai multe necunoscute. În primul rând, atât pentru PD, cât și pentru PSD, celălalt a fost dușmanul de moarte. Democrații au înghițit cam pe nemestecate o schimbare doctrinară, acum Băsescu îi pune în situația de a-și încălca propriul statut. Astfel, democrații se văd puși într-o situație cam ciudată: dacă votează pentru numirea unui membru PSD în fruntea SRI, își încalcă propriul statut, dacă refuză să voteze, încalcă porunca „măriei sale”. Este evident că, oricum ar face, democrații își vor pierde din credibilitate.

De partea cealaltă, Mircea Geoană primește un ajutor nesperat (vorba vine, căci Mircea Geoană a mizat permanent pe sprijinul lui Traian Băsescu, cel care l-a scăpat de principalii inamici) și ajunge să-și consolideze puterea în partid. Rămâne însă de văzut ce electorat mai deține în realitate PSD.

La modul teoretic, cele 15-20 de procente ale PSD, cu cele 30 ale PD ar asigura o majoritate confortabilă, mai ales că ea se va bizui pe sprijinul tacit al PRM, deci poate ajunge undeva spre 60-65%. De asemenea, în Parlament se prefigurează o majoritate (teoretic) favorabilă alegerilor anticipate. Am spus teoretic, fiindcă în Parlament se află și conservatorii care vor rămâne în aer, se află și UDMR care, în lumina recentelor evoluții, sunt slabe șanse să mai intre în Parlament, disidenții din PRM, mai sunt liberalii, dar și o bună parte din parlamentarii PSD care aparțin unor grupări care acum nu mai sunt la putere în PSD (gruparea Năstase, gruparea Mitrea, gruparea Ion Iliescu). Desigur, fiecare dintre aceștia își poate negocia soluții individuale și poate fi convins, la o adică, să accepte alegerile anticipate. Rămân în continuare convins că va fi dificil ca ele să se producă, însă asta nu exclude căderea guvernului Tăriceanu! Așa că o variantă ar fi un guvern minoritar PD, sprijinit în Parlament de PSD și PRM, mai mult sau mai puțin oficial, ori, mult mai probabil, un „guvern de uniune națională” compus din „tehnocrați” (nu, nu va fi condus de Stolojan) care „să gestioneze aderarea României la Uniunea Europeană”.

Așa că cel mai bun răspuns este că ne aflăm în fața unui gest spontan pur și simplu făcut doar contra liberalilor și mai puțin rodul unui plan strategic elaborat cu grijă de vreun departament de strategie. Un gest care ar trebui să lovească în ambele partide: în PSD să-i zăpăcească definitiv și să îl anuleze ca partid de opoziție, decredibilizându-i discursul definitiv, iar în liberali încercând să-i enerveze suficient de mult cât să iasă de la guvernare.

Dacă PNL ar fi ieșit de la guvernare, în haosul creat s-ar fi organizat alegeri anticipate din care PD și Traian Băsescu ar fi ieșit câștigători, iar PSD ar fi devenit „soluția imorală”. Deocamdată însă, liberalii au dejucat planul prezidențial.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 42

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: