Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

China, țara cu cea mai rapidă dezvoltare

George HAMILTON

China s-a schimbat foarte mult de la „Revoluția culturală” până acum. Nu putem să nu ne întrebăm cum va arăta această țară peste 10, sau 20 sau 30 de ani. Este fără îndoială una dintre zonele cele mai incitante ale lumii actuale. Un răspuns sigur este că China va fi foarte diferită de ceea ce este astăzi.



Cei care vizitează China în prezent rămân uimiți de schimbările care au loc în cea mai populată țară a lumii. De regulă, comentariul tipic pe care îl face un vizitator întors recent din China este că schimbarea “este năucitoare”.

 

China astăzi

 

China zilelor noastre se confruntă cu probleme grave, pe care majoritatea vizitatorilor întâmplători nu și le pot imagina atunci când admiră expansiunea cartierelor de zgârie-nori din orașe ca Beijing, Shanghai și Hong-Kong. La picioarele multora dintre zgârie-nori se află numeroase case vechi, ilustrând opoziția dintre prezent și trecut. Una dintre cele mai entuziasmante arhitecturi din lume este cea care domină Shanghaiul, capitala financiară a Chinei continentale. Nu cu multă vreme în urmă, orașul avea aspectul unei colonii britanice plicticoase. Acum, în timp ce zgârie-norii domină orașul, vechiul centru britanic și Cartierul Francez își recâștigă popularitatea.

Americanii sunt pe bună dreptate îngrijorați de deficitul comercial înregistrat în relațiile comerciale cu China, al cărei PIB a crescut cu aproape 7 la sută anual în ultimii ani. Dar și China se confruntă cu probleme financiare serioase, dat fiind că sistemul bancar de stat este prea mult dominat de politică și afectat de credite dubioase. Foarte recent, gigantul financiar Banca Agricolă a Chinei a fost acuzat de fraude în gestionarea unor depozite totalizând 1,8 miliarde dolari și de acordarea de credite ilegale în valoare de 3,5 miliarde de dolari în 2004.

China și-a sporit numărul de locuri de muncă în industrie cu 30 de milioane în ultimii ani, adică de două ori numărul total de locuri de muncă din industria americană în 2006. Are loc fără îndoială o schimbare majoră în politica economică, economia chineză sporindu-și activitatea comercială și puterea de producție industrială.

Puțini vizitatori ajung în China fără să fi auzit de blocajele de circulație provocate de biciclete în perioada de dinaintea vizitei “revoluționare” a lui Richard Nixon din 1972. Bicicletele reprezintă încă un mijloc de transport important, deși în orașele mari sunt depășite ca număr de automobile.

Astăzi, Shanghai-ul are autostrăzi rapide sau lente, toate cu un trafic infernal din zori până noaptea târziu. Străzile înguste și vechi din Beijing și Shanghai sunt pline de autoturisme, transformându-se într-un adevărat salon auto internațional. Într-un oraș de 31 de milioane de locuitori, Chongqing, bicicletele au fost interzise. Întâmplător, Chongqing a fost cartierul general al eroului din cel de-al doilea război mondial, generalul Joseph W. Stillwell, și păstrează încă un muzeu dedicat acestuia.

 

Distribuția veniturilor

 

Numărul chinezilor bogați este în creștere. Ambasadorul SUA în China, Clark T. Randt Jr., un diplomat de marcă, spune că există mai mulți chinezi care câștigă 200.000 de dolari pe an decât americani cu acest venit, dar, desigur, China are o populație de 1,3 miliarde de oameni, în timp ce populația SUA este estimată la aproape 300 de milioane.

Afirmația este însă în contradicție cu media națională a venitului anual pe cap de locuitor în China, de 2.000 de dolari. Angajații satului olimpic de la Beijing câștigă 1 dolar pe zi, casă și masă, și locuiesc în blocuri înghesuite și murdare, la câțiva metri distanță de autostrăzile ticsite de mașini scumpe. Cât poate dura acest lucru? Poate chiar mai importante decât bogăția de dată recentă a țării sunt discrepanțele în distribuția veniturilor.

China, o țară faimoasă cu secole în urmă pentru capacitățile științifice și antreprenoriale ale poporului său, demonstrează încă abilități comerciale extraordinare, însă noile patente sunt dominate mai mult de furturile de proprietate intelectuală decât de descoperiri majore realizate în secolul XXI.

Cinematografele din Shanghai au rămas fără clienți, pentru că ultimele producții americane ajung repede pe piață, pe suport DVD, vândute cu un dolar bucata.

Președintele Chinei, Hu Jintao, și-a provocat recent poporul la creativitate, și intenționează să investească 8,5 miliarde de dolari pe an în știință și tehnologie, dar se pune întrebarea dacă inginerii și oamenii de știință chinezi sunt educați pentru inovație și creativitate.

Astfel de lucruri sunt mai dificile într-o țară care restricționează libertățile și drepturile omului.

 

Corupția și protestele

 

Într-o țară guvernată de aproximativ 80.000 de membri ai Partidului Comunist, numărul de proteste cu peste 50 de participanți a ajuns la un total stupefiant de 84.000 în 2005. Deși cifrele au scăzut ușor în prima jumătate a anului 2006, faptul reprezintă o problemă internă majoră.

Discrepanțele în distribuția veniturilor și corupția, aspectele care generează cele mai multe proteste, sunt probleme mai evidente în provincie, departe de marile orașe vizitate de cei mai mulți turiști.

Știri disparate au dezvăluit că un număr tot mai mare de proteste au avut la origine cazuri de corupție în care oficiali municipali au confiscat terenuri de la fermieri și le-au vândut dezvoltatorilor imobiliari la prețuri discutabile. Fermierii nu sunt înarmați, dar adesea își poartă bătăliile cu bâte și pietre sau chiar cu sticle cu acid.

Dacă guvernul chinez acordă o mare atenție majorității problemelor interne, se pare că ignoră problema poluării aerului, care va deveni cunoscută întregii lumi cu ocazia Jocurilor Olimpice din 2008. China este un important importator de petrol. Consumul de petrol a crescut cu 40 la sută în ultimii patru ani, iar China caută noi resurse. Toate acestea au avut impact asupra pieței țițeiului și se reflectă în prețurile ridicate ale acestui produs pe piața mondială.

Un popor împovărat cândva de blestemul “Revoluției culturale”, China pune tot mai mult accent pe educație: anul trecut au fost înregistrați patru milioane de absolvenți de colegiu. Se construiesc universități noi, iar cele vechi sunt modernizate. Limba engleză se studiază începând cu clasa a doua.

Majoritatea studiilor având ca temă prăbușirea comunismului în Europa și fosta Uniune Sovietică pun fenomenul, cel puțin în parte, pe seama acordării unei doze mici de libertate, care a condus la creșterea dorinței de mai multă libertate.

Nu există însă libertate a presei, iar încălcările drepturilor omului sunt extrem de frecvente. Cenzura este atotprezentă, deși oamenii par mai liberi să critice guvernul decât erau acum 40 de ani sau chiar acum 10 ani.

Cu 40 de ani în urmă, oamenii erau obligați să poarte “jachete Mao”, cam singurul tip de confecții care se putea găsi în magazinele de stat. Astăzi moda marilor orașe este puternic occidentalizată și plină de culoare.

China este menită să-și continue creșterea ca mare putere mondială; însă întrebările care se pun sunt: cât de liberă va ajunge ea și dacă poate comunismul supraviețui într-o lume “aplatizată”?

Această națiune are fără îndoială numeroase oportunități și probleme interne, dar cum va folosi ea puterea militară tot mai mare de care dispune? China pare să dorească hotare liniștite, dar flota militară pe care și-o construiește va fi folosită agresiv, sau pentru protejarea navelor comerciale? Cât de puternică va fi presiunea diplomatică exercitată asupra Coreei de Nord? Cum își va îndeplini dezideratul unirii cu Taiwanul? Prin forță armată sau printr-un plan juridic asemănător celui folosit în cazul Hong-Kong? Planurile Chinei rămân o necunoscută chiar și pentru cei mai înalți oficiali occidentali.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 42

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: