Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Cealaltă față a Siberiei

Laurențiu CONSTANTINIU

Din 1999 și până în prezent, două sunt temele cele mai discutate atunci când se vorbește despre Rusia: autoritarismul președintelui Putin și petrolul/gazele naturale rusești. Dacă în ceea ce privește intențiile de viitor ale actualului președinte rus nu există nici un fel de probleme — într-un interviu acordat corespondenților de presă străini, la 10 septembrie a.c., Putin a respins ideea unui al treilea mandat, iar miercuri, 28 septembrie, Comisia Electorală Centrală din Rusia a respins inițiativa privind organizarea unui referendum privind alegerea în funcția de președinte a lui V. Putin pentru încă patru ani —, problema energetică continuă să provoace dezbateri aprinse în mediile internaționale.



Deși respinge ideea potrivit căreia Rusia este o superputere energetică, V. Putin recunoaște existența unui enorm potențial din acest punct de vedere. În ce constă acest potențial este de domeniul evidenței și unde se află localizat imensul „rezervor“ energetic al Rusiei vom încerca să răspundem în continuare.

 

Petrol și gaze din belșug

 

Siberia. Dintotdeauna — și pentru străini, și pentru ruși — această denumire a avut o rezonanță aparte. Folosită, de-a lungul timpului, ca loc de surghiun pentru cei care se răzvrăteau împotriva puterii, Siberia nu s-a bucurat de atenție din partea autorităților pe măsura bogățiilor sale. Regiune deloc prielnică traiului, dar foarte întinsă și bogată în materii prime (rușii obișnuiesc să spună, cu mândrie, că în Siberia poți găsi toate elementele tabelului chimic al lui Mendeleev), Siberia este cea de-a doua importantă provincie a Rusiei, din punctul de vedere al resurselor de petrol și gaze. Potrivit estimărilor Institutului pentru cercetări energetice, resursele din zona Siberiei Orientale pot asigura extragerea anuală de 30 milioane tone țiței, până în anul 2030. Dacă se vor extrage până la 50 milioane tone anual, către 2010-2012 autoritățile ruse vor trebui să conserve aceste resurse și să treacă, apoi, la exploatarea lor treptată. Dacă nivelul extracției va atinge cifra de 80 milioane tone/an, atunci, găsirea de noi zăcăminte devine necesară.

Și în privința gazelor naturale situația din Siberia Orientală este dătătoare de speranțe. Singura problemă o reprezintă cea legată de extracția gazelor naturale din regiune, această activitate fiind profitabilă doar în condițiile unui volum extras de 30-40 miliarde mc anual (în acest moment, consumul intern reprezintă doar 1/10 din această cifră). Condițiile de extracție din regiune sunt mult mai dificile decât în Tiumeni (regiune din Siberia Occidentală, din apropierea Munților Urali) și, de aceea, costurile gazului sunt destul de mari: ele pornesc de la 35,5 dolari pentru 1000 mc (Regiunea Kovîktinskii) și ajung până la 67 dolari pentru 1000 mc(Regiunea Ciaidinskii). Există posibilitatea ca la un preț de 50 dolari pentru 1000 mc cererea de gaz din regiune poate să se diminueze până la 2-5 miliarde mc/an. Interesul scăzut al autorităților de la Moscova pentru resursele Siberiei Orientale se explică prin faptul că, în perspectivă, ele vor reprezenta 10% din potențialul energetic al Rusiei. De asemenea, depărtarea și costurile pe care le implică transportul gazelor naturale către Europa vor determina orientarea producției de gaze naturale a Siberiei Orientale către zonele de graniță, mai apropiate: China, Mongolia și, pe mare, Japonia.

 

O mare provocare: popularea Siberiei

 

Principala contradicție legată de dezvoltarea Siberiei Orientale constă în faptul că, pe de o parte, volumul resurselor este uriaș (pe lângă petrol și gaze naturale, există cărbune, cursurile de apă ale marilor fluvii și ale râurilor, de-a lungul cărora pot fi construite hidrocentrale, ca să nu mai vorbim despre metalele rare, capitol la care regiunea se situează pe primul loc în lume), iar, pe de altă parte, legăturile slabe cu Occidentul (prin Occident avem în vedere nu atât statele din Europa Occidentală sau cele situate la granița de vest a Rusiei, ci însăși partea europeană a Rusiei), precum și cererea internă redusă. Cauza acestui paradox o constituie populația redusă (condițiile climaterice și infrastructura slab dezvoltată fiind principalul motiv care-i îndepărtează pe oameni de zonă) și depărtarea regiunii de centrul de greutate economic al Rusiei.

Este adevărat — și tocmai am amintit acest lucru — că în vecinătatea Siberiei Orientale se află două dintre cele mai importante piețe de desfacere: China și Japonia. După cum afirma și președintele Putin în interviul acordat corespondenților străini „centrul activităților comerciale se mută, în prezent, de la Oceanul Atlantic la Pacific. Discutăm cu vecinii și partenerii noștri. (…) Exporturile noastre (energetice — n.n.) către statele asiatice nu depășesc 3%. Însă, în 10-15 ani, această cifră va ajunge la 30% în ceea ce privește petrolul și gazele naturale“. În plus, statul a inițiat o serie de proiecte privind construirea unor magistrale pentru transportul resurselor energetice. În aprilie 2005, a fost semnat decretul privind construirea unei conducte cu o capacitate de 80 milioane. tone/an. Deja primii 250 de km au fost realizați, autoritățile ruse sperând ca în vara lui 2007 să atingă zona Lacului Baikal. Destinația finală a conductei este localitatea Skovorodino (Regiunea Amur). Tot în această perioadă urmează se fie terminată construcția terminalului petrolier de la Oceanul Pacific. De asemenea, autoritățile ruse au afirmat că vor iniția discuții cu cele japoneze privind transportul petrolului și gazelor către Japonia (inițial, pe calea ferată, iar apoi prin intermediul unei conducte).

Conducta aflată în construcție va crea condiții pentru o dezvoltare rapidă a piețelor din țările Orientului Îndepărtat și din Asia de Sud-Est. Totodată, autoritățile ruse speră ca, o dată cu sporirea activităților productive în zona Siberiei Orientale, să se producă și o creștere a populației, fapt foarte important dacă se ia în considerare presiunea demografică exercitată de către China. Din acest punct de vedere, se poate spune că pentru autoritățile de la Moscova, sporul de populație în zonă este, de departe, cel mai important obiectiv, el ajutând la menținerea integrității teritoriale a Rusiei.

Situația în ceea ce privește popularea Siberiei de-a lungul timpului nu a fost una dintre cele mai fericite. Autoritățile — atât cele imperiale, cât și cele sovietice — au promovat o politică lipsită de caracter sistematic, prin înființarea de așezări, inclusiv orașe de mari dimensiuni, în apropierea locurilor de unde se extrăgeau bogățiile subsolului. „Durata de viață“ a acestor așezări depindea de activitatea din zonă. Odată rezervele subsolului terminate, așezarea se destrăma, iar populația era obligată să migreze spre alte zone. Din acest motiv, actualele planuri de populare a Siberiei Orientale, elaborate de către autoritățile ruse, prevăd popularea zonei de sud a Siberiei Orientale și exploatarea locurilor bogate în resurse minerale din nordul regiunii prin intermediul schimburilor (echipele de muncitori să locuiască pe perioade scurte de timp).

Se pare că autoritățile ruse au realizat importanța economico-socială a zonei și, din acest motiv, au decis să mizeze pe o schemă de dezvoltare a orașelor potrivit căreia oamenii vor locui în sud și vor desfășura activități productive în nord. Care vor fi câștigurile pentru stat? În primul rând, impozitele colectate la nivel local. Și, pe termen lung, ca urmare a unor salarii ridicate, instalarea definitivă a oamenilor într-o zonă nu foarte atractivă pentru locuit. Prognozele sunt mai mult decât îmbucurătoare: către anul 2020 volumul de gaz extras din Siberia Orientală va fi de 120 miliarde mc. Autoritățile ruse intenționează să scoată la licitație 40 de parcele de forare, care, potrivit estimărilor, conțin 24 milioane tone de petrol și 140 miliarde mc de gaz. Dacă planul va reuși sau nu va depinde doar de consecvența conducerii de la Moscova.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 42

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: