Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Arma nucleară iraniană, aproape o certitudine

Virginia MIRCEA

Disputele privind programul nuclear al Iranului au suscitat nu doar atenția sporită a Casei Albe, ci și îngrijorări internaționale. După ce Administrația Bush a lăsat inițial Berlinul, Londra și Parisul - așa-numita Uniune Europeană 3 - să preia conducerea negocierilor cu Teheranul, la 31 mai 2006, secretarul de stat american Condoleezza Rice a oferit o implicare mai directă a SUA și un pachet de stimulente în cazul în care Iranul își suspendă operațiunile de îmbogățire a uraniului. Dar, în timp ce autoritățile promovează angajarea în relații diplomatice cu Iranul, puțini se întreabă cum abordează și cum înțeleg iranienii diplomația.



Eforturile diplomatice de rezolvare a preocupărilor legate de programul nuclear al Iranului continuă, fără a se prefigura vreo soluție clară. Majoritatea oficialilor caută să evite confruntarea militară. După răspunsul negativ dat de Iran solicitărilor de suspendare a operațiunilor de îmbogățire a uraniului, atât Moscova, cât și Parisul au cerut Washingtonului să nu escaladeze disputa. Există îngrijorări cu privire la sprijinul acordat de către guvernul iranian rețelelor teroriste. Trupele aliaților din Irak ar fi vulnerabile în fața milițiilor iraniene localizate în apropiere. Iranienii de rând s-ar putea ralia campaniilor naționaliste, iar bombardarea facilităților iraniene ar putea cel mult întârzia, dar nu pune capăt programului Republicii Islamice.

 

Taqiya, disimulare religioasă

 

Deși diplomația implică în mod necesar discuții cu adversarii, este greșit să presupunem că Washingtonul și Teheranullucrează cu același set de reguli. Încă de la nașterea sa, Republica Islamică a eludat cerințele relațiilor internaționale și ale diplomației. Khomeini a încercat să înființeze o teocrație pe principii religioase șiite. În acest sens, scrierile sale sunt clarificatoare. În câteva eseuri el discută conceptul șiit de taqiya, disimulare religioasă. Ridicându-se împotriva comploturilor Occidentului, într-o serie de discursuri susținute în Najaf în 1970, Khomeini vorbește despre necesitatea practicării acestei minciuni cu acoperire religioasă.

Deși mulți analiști nu știu despre taqiya, iar mulți universitari nu vorbesc despre extinderea și derivațiile sale, de teamă să nu pună Iranul într-o lumină negativă, conceptul influențează diplomația Teheranului. Dacă Republica Islamică se consideră în primejdie, liderii săi se pot vedea nu doar obligați să mintă, ci mulți dintre ei se vor simți chiar îndreptățiți să o facă. Din punct de vedere religios și politic, scopul scuză mijloacele. Iată de ce Khomeini nu vedea nimic rău în declarația făcută publicației Guardian cu puțin înainte de instaurarea Republicii Islamice: "Nu vreau să iau puterea guvernării în mâinile mele; puterea personală nu mă interesează." Poate că Teheranul își conduce diplomația astfel încât să obțină stimulente și recompense - și poate că solicită scuze și folosește retorica autovictimizării pentru a câștiga noi concesii și poziții -, dar în esență, diplomația iraniană este nesinceră. Liderii iranieni vor spune și vor face orice pentru a câștiga timp să-și construiască arma nucleară.

Trei ani de negocieri cu Iranul s-au soldat cu un eșec categoric. SUA și aliații săi au oferit Iranului beneficii comerciale, tehnologie militară, chiar și reactoare nucleare civile. Au fost refuzați. Iranienii vor bomba nucleară mai mult decât orice altceva ce le-ar putea oferi occidentul.

 

Un Iran nuclear?

 

Oficialii iranieni declară adesea că programul nuclear al Iranului este pașnic. Declarații ale ideologilor regimului și ale apropiaților acestuia ne dau motive să ne îndoim. Pe 14 decembrie 2001, Rafsanjani, despre care se spune că ar fi al doilea om în Iran ca putere, declara: "Folosirea unei bombe atomice împotriva Israelului ar distruge total Israelul, pe când aceeași bombă folosită împotriva lumii islamice ar crea doar niște pagube. Un astfel de scenariu nu este de neimaginat." Iran Emrooz (Iranul Astăzi) îl citează pe Ayatollahul Mohammad Baqer Kharrazi, secretar general al Hezbollahului iranian, care spunea pe 14 februarie 2005 că "suntem capabili să producem bombe atomice și o vom face. Nu ar trebui să ne temem de nimeni. SUA nu este decât un câine care latră." 

Pe 29 mai 2005, Hojjat ol-Islam Gholam Reza Hasani, reprezentantul personal al liderului suprem în provincia Azerbaidjanul de Vest, declara că posesia armelor nucleare este unul din principalele țeluri ale Iranului. "Trebuie produsă de asemenea... o bombă atomică", a spus el. "Aceasta deoarece Coranul spune musulmanilor să se întărească și să adune toate forțele pe care le au la dispoziție pentru a deveni puternici."

Neîncrederea în intențiile iraniene nu se bazează doar pe declarații iraniene, ci și pe acțiunile Teheranului. În decembrie 2002, fotografii luate prin satelit confirmau că guvernul iranian construia o unitate de îmbogățire a uraniului nedeclarată la Natanz, aproape 130 mile la sud de Teheran, și o fabrică de apă grea la Khondab, aproape 32 de mile nord-vest de orașul Arak.

În februarie 2003, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a trimis o echipă de inspectori care să confirme declarațiile iraniene că "activitățile Republicii Islamice sunt complet transparente, clare și pașnice." Raportul lor ulterior indică adâncimea subtrefugiului iranian. Iranul finalizase 164 centrifuge, lucra la alte 1.000 și alesese locația pentru depozitarea a cel puțin 50.000. Mai mult, controlul a arătat că Teheranul nu declarase importul a aproape o tonă de uraniu dinChina, în timp ce agenția pentru energie nucleară a Iranului nu putea explica dispariția unei cantități de uraniu procesat.

Declarațiile inițiale ale guvernului iranian, conform cărora programul era local și în întregime pașnic, erau false. Așa cum nota AIEA, "rolul uraniului în ciclul de alimentare nucleară declarat de Iran nu a fost încă clarificat, întrucât nici reactoarele pe apă ușoară nici cele planificate, cu apă grea, nu au nevoie de uraniu drept combustibil."

 

Noua strategie a SUA

 

Discursul președintelui Bush la ONU, luna trecută, nu a făcut nici o referire la expirarea termenului-limită de 31 august impus de Consiliul de Securitate pentru încetarea activității de îmbogățire a uraniului. În schimb, discursul președintelui a lăudat cultura iraniană și a oferit prietenie poporului iranian - conform unei noi strategii care acceptă tacit faptul că bomba nucleară iraniană este aproape inevitabilă.

Autorităților americane nu le place termenul "control", specific Războiului Rece, despre care cred că descrie o politică statică, dar termenul sugerează obiectivul strategic pe care îl doresc pentru Iran. Noua strategie se bazează pe experiența din Războiul Rece, când SUA au izolat, au întârziat și au pus sub semnul întrebării legitimitatea Uniunii Sovietice. Uniunea Sovietică era cu siguranță un adversar mai periculos decât Iranul. Dacă atunci controlul a funcționat, acesta ar putea funcționa și acum.

 

Iranul este greu de "izolat"

 

Wall Street Journal relata în luna septembrie că schimburile comerciale totale între Iran, pe de o parte, și Franța, Germania, Rusia și China, pe de alta, au crescut de la 18 la 22 miliarde $ în ultimul an. Germania este partenerul cel mai important al Iranului la importuri, Franța al doilea. Președintele Jacques Chirac a cerut, de curând,Consiliului de Securitate să "renunțe" la toate sancțiunile economice împotriva Iranului.

Contestarea legitimității dominației mullahilor

Nici aici nu sunt prea multe șanse. În ultimele săptămâni, fostul președinte iranian Mohammed Khatami a fost onorat cu invitația de a ține un discurs la Harvard și o predică la Catedrala Națională din Washington. Actualul președinte iranian, fanaticul antisemit Mahmoud Ahmadinejad, a vorbit la Consiliul pentru Relații Internaționale și a fost invitat să țină un discurs la Columbia (ultima invitație a fost în cele din urmă retrasă.) Iranienii sunt participanți apreciați la "Dialogul civilizațiilor" organizat de Națiunile Unite.

Controlul, așa cum era înțeles în timpul Războiului Rece, recunoștea caracterul periculos al regimului sovietic - un pericol (așa cum spunea George Kennan, cel care a introdus termenul de "control") care "nu poate fi vrăjit sau eliminat prin discursuri."

Scopul controlului, spunea Kennan, nu este "o coexistență fericită permanentă", ci, dimpotrivă, de "a spori considerabil presiunile sub care trebuie să opereze politica sovietică, de a impune Kremlinului un grad mult mai mare de moderație și circumspecție, și astfel de a promova tendințe care să ducă în cele din urmă fie spre prăbușirea, fie spre reducerea treptată a puterii sovietice."

Politica spre care se îndreaptă acum SUA în relația cu Iranul nu pare a fi de "control" pentru că nu are ca obiectiv prăbușirea regimului iranian. Această nouă strategie politică a Administrației Bush pare mai curând o politică de adaptare.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 42

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: