Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Turcia: cea mai bună alegere pentru conducerea forței internaționale din Liban

Michael COHEN

În timp ce Consiliul de Securitate al ONU se gândește la o soluție pentru deplasarea unei forțe internaționale care să stabilizeze sudul Libanului și să dezarmeze Hezbollahul, a venit vremea să luăm în considerare puterea militară semnificativă a Turciei și rolul ei geopolitic excepțional în estul Mediteranei.



Turcia are o poziție unică în ceea ce privește conducerea unei forțe multinaționale substanțiale, capabilă să preia controlul asupra sudului Libanului și apoi să îl transfere treptat armatei libaneze. State europene ca Franța, Irlanda, Italia și Spania și-au exprimat o oarecare disponibilitate pentru a contribui la forța armată de aproximativ 20.000 de militari. Dar, lucru de înțeles, angajamentele lor au fost făcute cu jumătate de gură. Franța are deja 11.000 de soldați desfășurați în teatre de operațiuni externe. Și nici o țară europeană nu și-ar dori să-și vadă trupele prinse într-un foc încrucișat între Hezbollah și Israel.

Dacă principalul criteriu pentru definirea structurii acestei forțe este reprezentat de hotărâre, profesionalism, precum și de afilierea religioasă, Turcia, și nu Franța, ar fi națiunea cea mai potrivită pentru a prelua conducerea.

 

Turcia – punte de legătură între Occident și Islam

 

Turcia este puntea de legătură între Occident și lumea musulmană. Ca atare, este cea mai în măsură să realizeze un echilibru între interesele opuse ale părților implicate în criza libaneză. Turcia are relații cordiale cu ambele state care sprijină Hezbollahul, Iranul și Siria, dar și cu Israelul. Prezența soldaților musulmani în sudul Libanului, fie ei și sunniți, ar fi mai acceptabilă pentru Hezbollah decât prezența oricărei alte forțe occidentale.

Încă din perioada războiului din Coreea, Turcia, stat membru NATO, a fost un jucător important în câteva conflicte internaționale, mai ales în cele în care au fost implicați musulmani. Turcia a luat parte la Războiul din Golf din 1991, dar și în misiuni de menținere a păcii în Somalia, Bosnia și Cisiordania. Turcia contribuie în același timp la forța de menținere a păcii din Afganistan, sub comanda NATO. În toate aceste teatre de operațiuni, soldații turci s-au comportat admirabil. Este de asemenea probabil ca ei să interacționeze foarte bine cu militarii musulmani din state asiatice, ca Indonezia, care deja s-au arătat interesate să trimită trupe.

Relațiile Turciei cu Israelul sunt deosebit de utile. În ciuda rezilierii, cu puțin timp în urmă, a unui contract important cu Israel Aircraft Industry privind modernizarea flotei de bombardiere F-4, deja învechită, armatele turcă și israeliană au relații tradiționale de respect reciproc și colaborare. Israelienii nu vor pune în pericol viața soldaților turci în Liban. Prim-ministrul israelian Ehud Olmert declara de curând că “forțele turce sunt binevenite.”

Există și alte motive care fac din Turcia un conducător de preferat. Cu peste un milion de oameni, armata Turciei este cea de-a doua forță militară permanentă ca mărime în cadrul NATO, după cea a SUA. Turcia are un efectiv militar disponibil pentru misiuni de trei ori mai mare decât al Franței.

În ce privește războiul de gherilă, turcii au una din cele mai eficiente armate din lume. După anii de experiență în lupta împotriva gherilelor Partidului Muncitoresc din Kurdistan, forțele turce, bine antrenate, au toate șansele să reușească în cele din urmă să îi dezarmeze pe luptătorii Hezbollah. Spre deosebire de ultima forță multinațională desfășurată în Liban în 1983, dizolvată după ce 241 de pușcași marini americani au fost uciși într-un atac cu bombe al Hezbollah, probabilitatea de eșec a unei forțe hotărâte conduse de Turcia este mult mai mică.

 

Importanța politică

 

Din punct de vedere politic, pasul înainte ar fi o mișcare inteligentă pentru Turcia. Ar fi o șansă bună pentru Turcia nu doar de a-și spori prestigiul în regiune, ci și de a-și îmbunătăți relațiile cu Occidentul și șansele de a adera în sfârșit la Uniunea Europeană.

Un rol important al Turciei în Liban ar îmbunătăți semnificativ relațiile turco-americane, care s-au deteriorat o dată cu refuzul Ankarei, în 2003, de a permite Diviziei a Patra de Blindate a SUA să tranziteze teritoriul turcesc pentru a ajunge în Irak. (De cealaltă parte, turcii sunt nemulțumiți de politicile americane în Orientul Mijlociu. Într-un sondaj de opinie recent, 69 la sută din turci au declarat că sunt împotriva Americii.)

Deocamdată, poziția Turciei privind rolul propriu în Liban este ambiguă. Premierul Recep Tayyip Erdogan spunea recent că Turcia este dispusă să ia în considerare comanda unei viitoare forțe internaționale, dar numai sub mandat ONU și după aplicarea unui acord de încetare a focului.

Un astfel de acord ar putea fi încheiat acum; dacă se formează o forță multinațională, un general turc ar trebui să-și asume comanda ei. Dar o decizie a Turciei de a acționa ca pacificator în Liban ar trebui răsplătită în consecință. Dacă Turcia reușește să calmeze situația în Liban, ar trebui să i se acorde puncte suplimentare pentru aderarea la UE și un loc la masa marilor puteri care acționează în vederea asigurării păcii și securității în Irak și în întreg Orientul Mijlociu.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 42

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: