Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Budapesta sub asediu

George ANGLIȚOIU

A minți sau a nu minți în politică? Aceasta-i întrebarea hamletiană căreia premierul socialist maghiar Ferenc Gyurcsany a decis să-i dea o rezolvare defectuoasă doar la prima vedere. Rezultatul – o săptămână de proteste violente la Budapesta, orchestrate mai ales de principala formațiune de opoziție, FIDESZ.



Ungaria, între recesiune economică și zona euro

 

Vecinul vestic al României a fost mai mereu portretizat în perioada de după anul 1989 a fi un lider în materie de reformare a societății, a climatului politico-administrativ și economic pe calapod capitalist. Astfel, Ungaria a fost alături de Polonia prima receptoare a fondurilor PHARE (Poland and Hungary: Assistance for Restructuring their Economies). De asemenea, a stat la baza coagulării Grupului Țărilor de la Vișegrad, alianță informală reunind viitoarele favorite în campania de integrare pro-Vest, mai întâi prin succesul repurtat la Madrid (1997) atunci când aceste state au primit invitația de a deveni membre (cu excepția Slovaciei aflată la acel moment în plin derapaj antidemocratic în stil Meciar), ulterior prin recomandările Agendei 2000 în baza căreia au început negocierile de aderare la UE în primul val (1998).

Din perspectiva totalului investițiilor străine directe, anul 2001 marca cea mai mare diferență de până atunci dintre Ungaria (2,414) și România (1,137) – o țară cu un potențial uman și teritorial dublu. La finele anilor ’90, Ungaria ajunsese în postura de a fi prezentată ca model României în cercurile diplomatice și financiare pentru modul în care reușise să atragă investiții americane, volumul acestora ajungând să fie în decembrie 2005 mai mare de 20 de ori (16 miliarde, față de 780 de milioane). În primul trimestru al anului 2006, productivitatea comparativă a muncii era mai mare de 2,4 ori în favoarea Ungariei, PIB-ul pe cap de locuitor fiind de 8.700 de euro față de 3.660 de euro în cazul României.

Și totuși Ungaria se găsește în pragul unei crize economice, semnalul critic reprezentându-l creșterea rapidă a deficitului bugetar ajuns la 10,1 procente din PIB. În fața unei astfel de situații, reacția clasică a guvernului socialist maghiar a fost aceea a majorării fiscalității și a reducerii cheltuielilor bugetare pentru a încerca îndeplinirea obiectivului strategic al îndeplinirii la orizontul anului 2010 a criteriilor de convergență cu zona euro, acolo unde datoria publică, de exemplu, nu trebuie să depășească 3 procente. Măsurile de austeritate au determinat însă atât creșterea impopularității Partidului Socialist și a premierului Gyurcsany (scăderea în sondaje fiind de la 40 la 25 în perioada postalegeri), cât și generarea unui sentiment de neîncredere în mediul de afaceri.

 

Despre carismă și popularitate

 

Între liderii principalelor formațiuni de pe eșicherul politic maghiar, Ferenc Gyurcsany (45 de ani), respectiv Victor Orban (43 de ani) din partea FIDESZ, se regăsește nu numai o stare de adversitate feroce, ci și un numitor comun, anume ambiția personală de a face cu orice preț marea istorie.

Fost premier în perioada (1998-2002), Victor Orban a evoluat treptat de la statutul de neo-liberal reformist care-l caracteriza la începutul anilor ’90 spre un conservatorism cu tente naționaliste, obiectivul Ungariei Marii nefiindu-i străin. Înfrânt la limită (42%-41%) în alegerile din anul 2002, în mare parte din cauza scandalurilor de corupție ce i-au caracterizat mandatul, liderul FIDESZ a încercat o revenire en fanfare la guvernare în aprilie anul acesta, sondajele de opinie dându-l mare favorit. Surpriza însă s-a numit aparent neexperimentatul Ferenc Gyurcsany, care nu doar că a reușit să redreseze Partidul Socialist în urma scandalului care a cauzat căderea fostului prim-ministru Péter Medgyessy în octombrie 2004, dar a și adus victoria stângii maghiare, în primul rând grație modului în care a reușit să anihileze profilul extrem de vocal al adversarului său. De la disputa Kennedy-Nixon din 1960 în care viitorul președinte JFK și-a surclasat în termeni de imagine oponentul, confruntările electorale TV în doi au devenit un referențial al măsurării carismei și a popularității în timp real. Se cuvine, în context, a fi amintit momentul ironic surprins de camerele de luat vederi și remediatizat apoi de fluxurile mass-media în care în plin discurs furibund al candidatului Orban, Gyurcsany a reușit să-l deconcerteze cu remarce gen bla, bla.

 

Indiscreția voită a premierului

 

Revolta populară de la Budapesta va fi fost cauzată în primă instanță de furia care a aprins o parte din electorat la aflarea știrii de presă conform căreia premierul în funcție și-ar fi permis în cadrul unui reuniuni închise de partid aroganța de a fi mărturisit într-un potop de înjurături și exprimări neacademice că socialiștii au mințit premeditat în alegeri și în cei doi ani precedenți.

Or, tocmai aici este cheia întregului eșafodaj de imagine. Pe de o parte, o ședintă de partid în care cineva, cu o presupusă rea-intenție față de propriii colegi, înregistrează marturisirea premierului și o dă pe mâna presei, iar, pe de altă parte, premierul, care nu numai că iese în câștig din sondajele de opinie din săptămâna ce va urma revoltei, dar va și incrimina cu aparent succes FIDESZ pentru tulburările publice comise, printre care s-au numărat atacarea și incendierea televiziunii publice, precum și rănirea a numeroase forțe de ordine. Dar, cunoscând temperamentul vulcanic al liderului FIDESZ și dorința sa de a specula la maxim orice greșeală comisă de Gyurcsany în preajma unui nou moment electoral, cel al alegerilor locale de la 1 octombrie, o astfel de deconspirare ar fi trebuit să funcționeze ca o momeală necesară și iată de ce…

 

A minți pentru cauza integrării și a scăpa aproape nepedepsit

 

Socialiștii se găseau înaintea episodului revoltei în fața unei dileme de comunicare cu electoratul. Ungaria, o țară în avanposturile intregrării europene a lagărului ex-comunist, trebuia să continue acest proces cu una dintre cele mai importante etape, anume aceea a aderării la euro, Slovenia fiind deja foarte aproape de acest obiectiv. Dar intrarea în zona euro nu se poate face fără ajustări cu impact asupra unei populații de curând sedusă în campania electorală din aprilie cu promisiuni tipice oricărui partid. Nici un politician ori formațiune politică nu se portretizează singur(ă) în culori negative, decât dacă este animat(ă) de tendințe suicidale. Una din marile hibe ale democrației moderne, promisiunile electorale neonorate, sunt de multe ori un joc al hazardului între capacitatea emitentului de a convinge din vorbe și toleranța majorității electoratului de a-i pardona eșecurile relativ la îndeplinirea agendei publice inițiale.

Susținem în concluzie ideea speculativă lansată de o parte a presei internaționale potrivit căreia, neavând de ales, Ferenc Gyurcsany a decis să parieze cu miză mare pe o astfel de mărturisire aproape de începutul mandatului, greu atacabilă de către opoziție, altfel decât cu pietre și cocktail-uri Molotov și expunându-se astfel unui și mai mare oprobriu public. Desigur, altfel ar sta lucrurile dacă minciuna politică ar însemna mușamalizarea actelor de corupție sau a acțiunilor de subminare a intereselor naționale. Dar accederea în euroland nu se se încadrează în nici una din aceste crime majore, iar Victor Orban iese încă o dată și paradoxal înfrânt. Deși liderul FIDESZ nu a participat propriu-zis la evenimente și nu a încurajat public producerea lor, un sondaj de opinie dat publicității chiar în săptămâna revoltei indica deja că jumătate dintre respondenți îl considerau pe Orban vinovat de producerea ei.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 42

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: