Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Marea colonizare românească

George ANGLIȚOIU

Procesul aderării României la Uniunea Europeană a deschis românilor perspectiva libertății de circulație în spațiul comunitar în căutare de slujbe mult mai bănoase și a unui standard general de viață net superior celui de acasă. Asistăm în consecință la o colonizare a Vestului Europei cu români, dintre cei mai activi și mai intrepizi din spațiul carpato-danubiano-pontic.



O lecție de filosofie a istoriei

 

Filosofia istoriei este acea disciplină speculativă care se aventureză în anticiparea și pregătirea viitorului plecând de la lecțiile învățate ale timpului trecut.

Un concept esențial în acest domeniu îl constituie cel de ciclu, menit să explice istoria umanității ca o succesiune de perioade de ascensiune, apogeu și decădere ale marilor civilizații. În acest context, trebuie precizat că mărirea unei civilizații de-a lungul timpului a depins de dinamicitatea și spiritul de aventură al poporului în cauză. Așa se explică primele două mari colonizări cunoscute ale istoriei antice, anume marea colonizare feniciană (sec. XII-IX î.Hr.) și marea colonizare greacă(sec. VIII-VI î.Hr.) grație cărora lumea cunoscută s-a extins de-a lungul și de-a latul Mării Mediterane, cu prelungire în nord spre Marea Neagră, iar spre sud spre Marea Roșie. Vor urma perioadele elenistică și cea romană, marcate, ca și precedentele, de migrație și cucerire. Antichitatea va lua sfârșit o dată cu valurile de migratori germanici, dar Evul Mediu va avea parte la rândul său de valuri migratoare, cele mai semnificative fiind cele ale vikingilor în nord și vest, respectiv ale mongolilor (vezi Ginghis Han) și ale turcilor selgiucizi și otomani (vezi Mahomed II Cuceritorul) în est.

Perioada marilor descoperiri geografice va fi marcată de noi migrații venite din partea „altor” popoare – portughez, spaniol, englez, olandez și francez. Vor lua naștere imperiile coloniale al căror sfârșit se va produce definitiv numai după cel de-al doilea război mondial și nu întotdeauna pe cale pașnică (vezi cazul Franței în Indochina sau în Algeria).

 

Este rândul românilor?

 

De regulă, colonizarea este rodul multiplu al nevoii de un trai mai bun (faza inițială) urmată de extindere (la primele semne de prosperitate). Faza imperială caracterizează doar acele civilizații capabile din punct de vedere politico-militar să-și proiecteze și să atingă obiective strategice de expansiune. România nu intră desigur în această ultimă categorie.

Colonizarea românească, deși parțial organizată de statul român prin diferitele contracte de muncă sau burse de studiu facilitate în străinătate, se încadrează în aceeași tipologie strict economică în care au intrat în perioada modernă italienii și irlandezii (spre SUA) sau iugoslavii (spre Germania, Austria și Italia).

O analiză retrospectivă a fluxurilor migratorii italian, irlandez ori iugoslav relevă atât beneficii, cât și dezavantaje.

Principalele beneficii sunt destul de ușor de evidențiat: fugiți de acasă de sărăcie cruntă, atât italienii, cât și irlandezii au reușit în mare măsură să-și găsească fericirea socială într-o altă țără “primitoare”. În timp, chiar și țările de origine au avut de câștigat prin investițiile făcute de expatriați (vezi cazul Irlandei) sau prin creșterea secvențială a nivelui de trai prin banii trimiși constant acasă (cazul fostei Iugoslavii).

Formele migratorii contemporane cunosc însă limitări majore din partea țărilor prospere de destinație, selecția impusă punând accent pe primirea doar a acelor categorii profesionale strict necesare: intelectuali din domeniile high-tech, cadre medicale sau muncitori calificați pentru slujbe mediocre refuzate de etnicii get-beget, gen salubrizare sau agricultura manuală.

“Migrația de creiere” este principalul dezavantaj pentru țara de origine. Tineri cu o educație universitară realizată în România pleacă la studii superioare în Vest, pentru a nu se mai întoarce decât în vacanțe ocazionale. Desigur libertatea de mișcare este un atribut fundamental al ființei umane în societățile democratice moderne. Dar statul irlandez, de exemplu, a știut să preîntâmpine efectele negative ale pierderii unei părți din potențialul său de inteligență prin condiționarea prin lege a angajatorilor externi de a deschide filiale și în țara de origine.

 

Rușinea de a fi român

 

Din păcate, colonizarea românească urmează în Vestul Europei (Italia, Spania sau Franța) tipicul infracțional al anilor prohibiției și marii crize economice interbelice din Statele Unite, atunci când italieni, irlandezi și evrei săraci, dar foarte dinamici reprezentau coloana vertebrală a mafiotismului. Rețele clandestine de imigrație ilegală și-au făcut rapid apariția, munca la negru fiind antreprenoriată de mafioți români deja foarte prosperi, capabili să aibă relații lucrative cu decidenți corupți din consulatele României.

Imaginea externă a României a cunoscut o scurtă perioadă fastă în zilele Revoluției, atunci când Occidentul privea cu simpatie răbufnirea românilor dornici de a scăpa de tirania comunistă, curmată însă rapid o dată cu deschiderea granițelor și incapacitatea Bucureștiului de controla fluxurile de migrație. Minoritatea rromă și-a adus și ea contribuția la deteriorarea imaginii României, statistic și nediscriminatoriu putându-se constata că majoritatea expulzărilor de genul celor promovate de ministrul de Interne al Franței Michel Sarkozy îi privesc pe etnicii rromi.

Rămân însă acei români merituoși care au emigrat în Vest la studii sau la muncă, care au reușit să-și facă un nume respectat și cărora nu le-a fost rușine să spună că sunt români. Sunt acei compatrioți care s-au preocupat, în pofida absenței îndelungate din țară, să nu-și uite originea etnică și limba, asigurându-le și copiilor lor o educație din care să nu lipsească România.

 

Criza demografică

 

Analizele sociologice de după 1989 relevă descreșterea alarmantă a populației României, prognoza pentru anul 2020 reducându-ne numărul de la 23 la 18 milioane.

Cauzele sunt din nou multiple și din păcate arhicunoscute. Ceea ce nu se cunoaște este știința și voința de a le contracara. Desigur, fluxul de migrație joacă un rol important, dar acesta este în mare măsură unul reversibil cât timp cei aflați la muncă temporară în Vest se întorc periodic.

O problemă majoră o reprezintă incapacitatea statului român de a genera și stimula un nivel decent de trai pentru categoriile tinere. În continuare legislația românească este defavorabilă celor care doresc să devină mame, pierderile financiare și de carieră fiind considerabile. În privința spațiilor locative pentru tineri s-au făcut pași firavi, programul ANL nefiind scutit de scandaluri privind destinatarii apartamentelor de închiriat.

Cea de-a doua cauză gravă o reprezintă precaritatea sistemului medical românesc, caracterizat prin corupție, incompetență și degradare. Corupție fiindcă în continuare reforma nu are loc, medicii pot profesa și la stat, și în propriile cabinete, pozițiile de conducere sunt politice, iar salarizarea cadrelor medii este jalnică. Incompetență fiindcă nivelul de pregătire și de probitate profesională a devenit o formalitate, iar degradare fiindcă spitalele (mai ales cele din micile orașe) au devenit adevărate bombe infecțioase.

Roirea cetăților grecești din antichitate a presupus ca acele orașe-stat implicate (cazul Miletului pentru Histria și Tomis, respectiv al polisului dorian Heracleea pentru Callatis) să exporte spre lumea barbară valorile civilizaționale de acasă. Colonizarea română ar trebui să însemne nu doar exprimarea dinamicității și inventivității românilor, ci și civismul de a întoarce în țară mentalitatea și valorile din Vest. Cetățenia europeană ar putea astfel să reprezinte nu numai o formă superioară de lobby pentru România, ci și o presiune sporită asupra clasei politice dâmbovițene.(G. A.)

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 41

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: