Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Moscova-Beijing-New Delhi: perspective pentru emergența unui triunghi strategic

Manuela BĂDĂLUȚĂ

Întâlnirea de la Vladivostok



Întâlnirea la nivel înalt a celor trei miniștri de externe de la Vladivostok de la începutul lunii iunie 2005 este un indicator al faptului că Rusia, India și China explorează în mod activ perspectiva unui astfel de parteneriat trilateral. Punctele semnificative cuprinse în această declarație sunt:

- s-a reiterat ideea că cele trei țări împărtășesc viziuni similare privind problematicile globale de la începutul secolului XXI și suportă democratizarea relațiilor internaționale;

- dorința de a coopera în mod trilateral provine din necesitatea de a face față noilor amenințări și provocări.

- s-a discutat posibilitatea unei cooperări economice între cele trei țări, identificând un potențial semnificativ pentru o cooperare benefică mutuală în domeniul agriculturii, transporturilor, energiei și industriei hi-tech. În domeniul economic, cel mai important punct de pe agenda de discuții a fost cooperarea triunghiulară în domeniul energetic.

Dintre toate cele 7 paragrafe ale Declarației comune de la Vladivostok, doar unul singur statuează cooperarea economică. Toate celelalte 6 paragrafe sunt de natură politico-strategică.

În trecut, cei trei miniștri s-au întâlnit și au discutat doar cu ocazia unor conferințe și adunări internaționale. Vladivostok este prima conferință independentă și exclusivă, cu prilejul căreia cei trei miniștri au discutat în mod formal pe acest subiect al cooperării trilaterale. Cei trei s-au întâlnit în acest format pentru prima dată pe teritoriul unuia dintre statele componente ale troicii, în cazul de față Rusia. În pofida celor mai sus amintite, explicațiile oferite de oficialii celor trei țări după întâlnirea care a avut loc au avut ca principală idee că dialogul lor nu este îndreptat împotriva nimănui. În același timp, se poate oferi un răspuns destul de convingător la întrebările „Cui folosește o astfel de cooperare triunghiulară?“ și „Împotriva a ce sau cui este ea îndreptată?“

Faptul că întâlnirea de la Vladivostok a fost denumită „neoficială“ arată lipsa dorinței participanților de a-i conferi un caracter oficial. În același timp, declarațiile făcute lasă să se întrevadă așteptările celor trei. Astfel, ministrul de Externe al Indiei a accentuat necesitatea dezvoltării și consolidării relațiilor comerciale și științifice cu Rusia. Nici problema accesului la resursele energetice rusești nu a fost uitată, demnitarul indian exprimându-și încrederea că țara sa va deveni unul din partenerii importanți ai Rusiei în acest domeniu. Omologul său rus a subliniat importanța luptei împotriva terorismului și punctele de vedere comune ale celor trei asupra principalelor teme internaționale. În fine, ministrul de Externe chinez a exprimat, în mare, un punct de vedere comun, subliniind importanța cooperării economice dintre cei trei. Și toți trei și-au exprimat credința într-o lume multipolară.

Diplomație triunghiulară?

 

Având în vedere că cel mai important aspect – și avem în vedere legăturile economice dintre cei trei – se rezolvă în cadrul înâlnirilor bilaterale, poate fi vorba despre o diplomație triunghiulară? Considerăm că da pentru că unele dintre problemele discutate de cei trei pot fi rezolvate numai în cadrul unui astfel de format. Din punct de vedere politic, vederile celor trei sunt identice: Moscova, Delhi și Beijing își propun să-și unească eforturile în direcția democratizării lumii și „multipolarizării“ ei. Lupta împotriva terorismului și împotriva comerțului cu droguri sunt alte două probleme care i-au determinat pe cei trei să-și unească eforturile.

După cum se știe, India își dorește să ocupe un loc în cadrul membrilor permanenți cu drept de vot ai Consiliului de Securitate al ONU (împreună cu Germania, Brazilia și Japonia). China sprijină candidatura Indiei, însă se pronunță împotriva acordării dreptului de veto Germaniei și Braziliei și nu este de acord cu accederea Japoniei în Consiliul de Securitate.Din acest punct de vedere, potrivit lui S. Lavrov, „pozițiile Moscovei și Beijingului în problemele internaționale de interes major și al reformei ONU sunt apropiate și, uneori, coincid“.

Unii observatori au văzut în Vladivostok emergența unui nou mecanism de dialog în heartland-ul Asiei. Pe de altă parte, mulți privesc cu un oarecare scepticism emergența unui triunghi strategic între Rusia, China și India. Rusia deține rolul cel mai important în acest proces. Rusia este principala forță motrice a acestei inițiative. Ea reprezintă “apex-ul” acestui truinghi, vârful. De asemenea, Rusia are relații strategice bilaterale semnificative cu celelate două părți. Totuși există unele chestiuni nerezolvate între aceste trei state. Relațiile ruso-indiene s-au dezvoltat pe parcursul Războiului Rece și, după sfârșitul acestuia, relația s-a menținut. În mod similar, relația China-India a devenit mai flexibilă în ani ’80, în timpul regimului lui Rajiv Ghandi.

Dar este posibilă o cooperare efectivă?

Principala provocare la adresa emergenței unei cooperări trilaterale efective este situată la baza acestui triunghi. India și China trebuie să exploreze o relație mai puternică și să depășească deficitul de încredere care există încă din 1962. Totuși, India și China au înregistrat progrese în ultimii 5 ani în ceea ce privește cooperarea economică și comercială, în ciuda disputei asupra frontierei și în ciuda “parteneriatului strategic” al Chinei cu Pakistanul. China trebuie să accepte și să recunoască o realitate strategică: faptul că India este o putere regională în contextul Asiei de Sud și că este momentul ca India să se erijeze în putere globală. De asemenea, trebuie asumat și faptul că această realitate nu implică o confruntare în Asia între India și China.

Constrângeri și impedimente bilaterale

Cel mai dificil aspect al acestui parteneriat trilateral este natura incertă a relației bilaterale China-India. China a încercat din răsputeri să mențină o balanță de putere în Asia de Sud prin împiedicarea Indiei de a dobândi prevalența în raport cu Pakistan. China a asistat și a sprijinit în mod sistematic programul nuclear al Pakistanului, cu scopul de a contrabalansa dezvoltarea programului indian. Dezvoltarea economică rapidă a Chinei din ultimul deceniu i-a permis acesteia transformarea într-o putere militară. Programul de asistență al Chinei față de Burma în domeniul construcției și modernizării portuare pe două insule din Golful Bengal și Marea Adriatică reprezintă primul pas spre securizarea privilegiilor militare în Oceanul Indian. În plus, China vede o relație apropiată a Indiei față de SUA ca o tentativă americană de îndiguire a sa.

Factorul SUA

Un alt impediment al emergenței unui triunghi strategic Rusia-China-India îl reprezintă relațiile speciale pe care SUA le-a cultivat cu fiecare dintre cele trei state în parte, mai ales după momentul 9/11.

Parteneriatul Rusia-SUA, în măsura în care devine substanțial, este deosebit de important, având efecte globale benefice. „Noua relație strategică” SUA-Rusia implică o multitudine de domenii, învârtindu-se în jurul priorităților politice ale celor două state: pe de o parte, imperativul american al luptei globale împotriva terorismului internațional, pe de altă parte, exigența Rusiei de relansare și de integrare a economiei sale în circuitul mondial. Decizia strategică a Rusiei a venit dintr-un calcul geopolitic realist: având în vedere dezvoltarea Chinei în Est (economia acesteia fiind de cinci ori mai mare ca a Rusiei, iar populația de nouă ori), ostilitatea crescută a celor aproximativ 300 milioane de musulmani din Sud și slăbiciunea economică și demografică a Rusiei, „aceasta chiar nu avea alternativă”.

După evenimentele din 11 septembrie 2001, imperativul luptei împotriva terorismului internațional a fost acceptat de ambele state, punând bazele unui inedit „parteneriat”. Acest program de cooperare a debutat în mai 2002, prin semnarea a două importante acorduri, la câteva zile distanță unul de altul. Tratatul asupra reducerii testelor strategice nucleare (24 mai), și acordul institutiv al Consiliului NATO-Rusia (28 mai) păreau să inaugureze o nouă etapă în relațiile internaționale. SUA și Rusia își confirmă parteneriatul în „lupta globală împotriva terorismului internațional”, recunoscându-și interesul comun de a coopera pentru „rezolvarea conflictelor regionale și pentru promovarea stabilității în regiunea caucaziană și în toată Asia Centrală.”

La întâlnirea Bush-Putin de la Camp David, septembrie 2003, s-a constatat că relațiile ruso-americane se află în faza de maturitate. Această maturitate a relațiilor ruso-americane constă, în primul rând, în stabilitatea strategică. Aceasta, în viziunea rusească, dar și în cea americană, se realizează prin:

- colaborarea ruso-americană în combaterea terorismului;

- cooperarea în domeniul militar, inclusiv în ceea ce privește NMD (apărarea națională antirachetă);

- schimburi comerciale;

- cooperarea în domeniul științific, în cel al tehnologiilor de vârf, în domeniul tehnologiei informației;

- cooperarea în domeniul resurselor;

- cooperarea pe arena internațională etc.

Vizita în 2005 în Statele Unite a primului ministru indian Manmohan Singh a demonstrat că Washingtonul este hotărât să sprijine India pentru a deveni o putere mondială, astfel încât să contrabalanseze pe plan regional ascensiunea Chinei. Pe 18 iulie 2005, președintele Bush și premierul Singh au proclamat împreună transformarea relațiilor dintre țările lor într-un „parteneriat global“. Până acum oficialitățile americane și indiene vorbeau doar de un „parteneriat strategic“, care includea schimburi economice, științifice, tehnice și mai ales militare. Scopul noului „parteneriat global“ ar fi, potrivit președintelui Bush, de a „promova stabilitatea, democrația, prosperitatea și pacea pe întregul glob“.

    La o analiză atentă se poate avansa ipoteza că întărirea economică a Chinei, a Rusiei și a Indiei în acest imens spațiu reprezintă, pe de o parte, un proces modern al frontierelor (în sensul consolidării, prin mijloace economice și politice, a unității spațio-civilizaționale) și, pe de altă parte, crearea unor puternici pivoți pe care să se sprijine o eventuală strategie a unei puternice entității asiatice și, în perspectivă, eurasiatice.

Ceea ce rezultă din această analiză este faptul că perspectiva unui triunghi strategic Rusia-India-China nu mai pare atât de imposibilă cum părea acum 5 sau 10 ani. Există provocări, mai ales în ecuația China-India, însă acestea nu sunt insurmontabile.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 41

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: