Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

PSD – în căutarea identității

Mihaela ENACHE

 

După pierderea puterii în urma alegerilor din 2004, PSD a continuat să scadă constant în opțiunile și în încrederea electoratului. Problema corupției – temă cu care Alianța D.A. a reușit să învingă PSD – continuă să marcheze PSD în pofida eliminării de la conducere a unor lideri a căror imagine s-a considerat că afectează imaginea partidului.



Schimbarea echipei de conducere – soluție considerată ca fiind singura viabilă la Congresul din aprilie 2005 – nu a produs modificări majore și nici nu a redresat partidul în perioada următoare. Mai mult, o dată cu venirea noii echipe, PSD a intrat într-o perioadă de aparentă stagnare, susținută și de ieșirea sa din zona vizibilă a vieții politice. În fapt, în spatele retragerii autoimpuse din prim-planul scenei politice, în PSD s-a demarat o întreagă dispută internă pentru preluarea de facto a puterii în partid. Alegerea lui Mircea Geoană în funcția de președinte al PSD a fost un rezultat al compromisului care s-a făcut între grupurile din PSD, iar mandatul pe care acesta și l-a asumat a fost cel de redresare a partidului. Maniera în care acest mandat trebuia să se realizeze a reactualizat însă conflictele dintre grupurile din PSD, astfel că Mircea Geoană nu a mai putut conta pe o susținere fermă a acestora. Preocupat să gestioneze echilibrul dintre aceste grupări, Mircea Geoană a ezitat să facă schimbări radicale, menținându-se la limita unor proiecte de imagine, la nivel programatic (de exemplu revoluția binelui) sau operând acele schimbări impuse de presiunile mass-media și ale opiniei publice. Pe de altă parte, lipsit de experiența unei activități de partid ce presupune o bună cunoaștere a structurilor și organizațiilor acestuia, precum și a mecanismelor sale funcționale, Mircea Geoană nu a dispus de instrumentele necesare pentru a declanșa o reformă efectivă în PSD. Astfel că, lipsit de o susținere fermă în interiorul partidului și plasat la interferența concurenței între diversele grupuri adverse, Mircea Geoană a fost mai ales preocupat să mențină un status quo decât să se concentreze asupra mandatului său și să impună PSD pe un traseu nou.

În fapt, cu cât orizontul de așteptare produs de schimbările de la Congresul din aprilie 2005 a fost mai mare, cu atât dezamăgirea a fost mai profundă în perioada ce i-a urmat.

 

Trei direcții de acțiune

 

Deși strategiile de redresare a PSD au fost numeroase, în ansamblu direcțiile de acțiune se pot grupa pe trei niveluri, respectiv organizare, comunicare și relaționare pe scena politică.

În ceea ce privește organizarea, se poate afirma că PSD este un partid cu structuri relativ puternice în teritoriu. Cu toate acestea, având în vedere noile schimbări pe scena politică, dar și perspectivele care se deschid începând cu ianuarie 2007, PSD va trebui să opereze unele schimbări la nivelul organizațiilor, dar și la cel al relației centru-teritoriu. Schimbarea la nivel de organizații trebuie să vizeze calitatea profesională a echipei manageriale, nivelul său de implicare în soluționarea problemelor cu care se confruntă comunitățile. Organizațiile vor trebui să dispună de specialiști bine pregătiți în domenii de real interes pentru populație, respectiv administrație publică, economie, comunicare. Structura și mai ales așteptările electoratului s-au modificat semnificativ în ultimii ani, iar oamenii sunt mult mai pragmatici și mai interesați în rezolvarea unor probleme concrete. Un accent deosebit va fi pus pe calitatea administrării, și acest fapt va trebui luat în considerare în alcătuirea echipelor de conducere a organizațiilor.

După cum s-a văzut în perioada mandatului său, PSD a acordat un interes sporit comunicării cu mass-media, dar se impune un accent mai mare pe calitatea acesteia. Ne referim, în primul rând, la alegerea unei noi strategii care să vizeze o revitalizare a tipului de mesaj și căile cele mai eficiente de transmitere.

Una dintre cele mai defectuoase relații pe care a avut-o PSD, vizibilă mai ales în perioada mandatului Adrian Năstase, se referă la cea cu structurile societății civile. Astfel, deși în anii trecuți a avut un impact relativ scăzut asupra opiniei publice, rolul organizațiilor civice tinde să crească, așa cum este firesc în orice societate democratică. În mandatul trecut, aceste organizații au publicat o serie de rapoarte, avertismente cu privire la nivelul de trai, problema corupției etc. PSD va trebui să găsească o strategie de raportare la aceste organizații, ale căror semnale lansate prin rapoarte, studii și analize reflectă, în fapt, stări și probleme cu care se confruntă societatea românească la un moment dat. Pe de altă parte, PSD va trebui să-și creeze o reală bază de think tank care să-i consolideze fundamentul doctrinar, să-i furnizeze strategii, expertiză și soluții la noile provocări.

O a treia direcție, în ceea ce privește comunicarea, care ar trebui să preocupe realmente PSD, se referă la relația cu social-democrația europeană. Importanța consolidării acestei relații rezidă deopotrivă în perspectiva europeană a României, dar și în nevoia consolidării identității PSD ca partid social-democrat. În multe cazuri, opinia publică și mass-media și-au exprimat neîncrederea în capacitatea PSD de a reprezenta în mod real curentul social-democrat. Este un semnal clar că PSD trebuie să-și credibilizeze aceste statut, la nivel programatic, dar și la cel al leadership-ului, astfel încât să-și construiască identitatea ca veritabil partid social-democrat. În acest sens, aprofundarea relației cu social-democrații europeni, mai ales prin dinamizarea grupului de euroobservatori la PES, în Parlamentul European, este un demers necesar.

 

Opoziție sau colaboraționism?

 

Starea de incertitudine existentă la nivelul conducerii PSD, diversitatea scenariilor lansate de mass-media cu privire la evoluția acesteia s-au repercutat și asupra raportării PSD în relația cu celelalte partide politice. Deși inițial s-a convenit asupra asumării unei opoziții ferme față de actuala putere, deteriorarea raporturilor în interiorul Alianței D.A. a generat o revizuire a strategiei PSD de poziționare pe scena politică. Astfel, de la ideea unei opoziții ferme față de Alianța D.A., apelând chiar și la o colaborare parlamentară mai eficientă cu PRM, strategia a evoluat în direcția unei posibile colaborări cu unul dintre partidele aflate la guvernare, în speță PD. Acest proiect nu a fost confirmat în mod oficial, dar se fac speculații pe tema unei colaborări PSD-PD în vederea înlăturării PNL de la guvernare, în fapt a așa-zisului grup al primului ministru Călin Popescu Tăriceanu. Dincolo de rațiunile acestui scenariu – posibile presiuni ale PD asupra PNL, dorința PSD de recredibilizare a imaginii sale –, discuțiile privind această colaborare pot aduce beneficii de imagine pe termen scurt ambelor partide, dar nu pot conduce la un proiect credibil pe termen lung. Din această perspectivă, pentru PSD mult mai importantă și mai eficientă este refacerea sa din interior decât găsirea unor soluții paliative prin cooptarea în diverse structuri și proiecte de alianță. Ceea ce se impune să aibă în vedere PSD este că trebuie să se afirme ca un veritabil partid de opoziție și să nu se implice în diverse proiecte de compromis politic ce presupun asumarea unei guvernări pe care nu o poate controla.

 

Ce va aduce viitorul?

 

Este foarte posibil ca viitoarele alegeri electorale – fie anticipate, fie la termen – să conducă la noi formule de colaborare guvernamentală, în contextul în care este greu de crezut că un partid va obține un scor electoral care să-i permită să formeze singur guvernul. Acest tip de raționament se poate susține prin faptul că nici una dintre formațiunile politice actuale nu dispune de o suficientă forță electorală pentru a se impune ca partid majoritar. Pentru PSD timpul este foarte scurt pentru o redresare completă pe scena politică, PNL și PD vor fi afectate, într-o măsură mai mică sau mai mare, de exercițiul guvernării, iar celelalte partide – PRM, PC, PIN, PNG – vor fragmenta electoratul votant al PNL, PSD, PD. Așadar, pornind de la premisa că viitorul scrutin electoral va propune un guvern de coaliție, principala miză a PSD trebuie să rămână obținerea unui scor electoral cât mai mare, care să-i permită impunerea propriului program politic, cel social-democrat.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 41

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: