Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

DORU TODERICIU: De la Melchior la Conrad Haas (I)

Alexandru-Dan TODERICIU

O PAGINĂ INEDITĂ DE ISTORIE A ȘTIINȚEI ȘI TEHNICII ROMÂNEȘTI



L-am întâlnit la Saint-Langis în Normandia pe dl. prof. univ. dr. dr. ing. Doru Todericiu. Domnia sa a fost de acord să purtăm o discuție despre opera lui Conrad Haas (vezi foto 1), guard de artilerie și șef al arsenalului militar al orașului Sibiu între 1529-1569, născut la Dornbach, lângă Viena, cât și despre Manuscrisul Varia II 374, cunoscut sub titulatura din 1969 ca fiind Manuscrisul de la Sibiu.

Manuscrisul lui Conrad revine în actualitate (vezi de exemplu austriecii de la www.esa.int și relatările de presă, de regulă incomplete, din mass-media românească a ultimilor ani).

Sibiul, capitala culturală a Europei în 2007, îi va consacra lui Conrad Haas diferite evenimente științifice și culturale. Primarul Klaus Johannis este preocupat de readucerea austriacului Haas în conștiința locuitorilor urbei. Pentru cunoașterea istoriei reale asupra celor petrecute în urmă cu mai mult de patruzeci de ani la Sibiu, vă rog să ne prezentați începutul redescoperirii operei lui Conrad Haas.

Toamna anului 1960… Tocmai publicasem la București o carte de popularizare științifică din domeniul meu de specialitate chimia, intitulată “De la alchimie la chimia modernă”.

Printre izvoarele documentare folosite la redactarea cărții se afla între altele și cartea autorilor francezi J. Reinaud și I. Fave consacrată istoriei artileriei, apărută la Paris în anul 1845. O concluzie neașteptată prezentată de autori era ideea că originea tunului ca armă, prin excelență legată de folosirea pulberii explozive, trebuie căutată undeva pe teritoriul României de azi (Valahia, deci Muntenia în special), de unde apoi invenția s-a răspândit în Italia și Germania.

Am întreprins cercetări la Biblioteca Academiei din București, în căutarea unor izvoare documentare utile pentru realizarea unei lucrări consacrate de data aceasta istoriei chimiei din România. Doream să axez această lucrare pe dezvoltarea tehnicilor chimice în cadrul cărora, în Evul Mediu, pulberea explozivă (tunul) sau flagranta (racheta) juca un rol decisiv. Am început să mă documentez în arhive publice românești și străine, cât și mari biblioteci, când, în vara anului 1961, am întâlnit la Biblioteca Academiei din București faimoasa lucrare intitulată, în latină, “Theses chemicae” (“Tezele chimiei”), a celebrului Johannes Becker, autorul primei cărți consacrate industriei chimice, privită din punctul de vedere al tehnologiei, și publicată în limba latină în anul 1703, la saptesprezece ani după moartea autorului.

Plin de curiozitate, deschid cartea lui Becker și citesc dubla dedicație, înscrisă de autor. Lucrarea e dedicată în mod egal abatelui Thritem, legendar inițiator și profesor al marelui savant elvețian Paracelsus (1493-1531), reformator, istoric recunoscut al chimiei și medicinii din epoca lui, și lui… Nicolaus Melchior transilvanus cibinensis!

Nicolaus Melchior, transilvanean din Sibiu… Un om admirat de marele Becker pentru nivelul la care ridicaseîn secolul al XV-lea și înainte de 1457 meșteșugul alchimic/chimic în domeniile practice ale prelucrării metalelor (ad percussionem metallorum) și al producerii experimentale de săruri chimice. Un savant, tehnolog, chimist sibian, contemporan cu Iancu de Hunedoara!

Ce-mi rămânea de făcut decât să alerg la Sibiu și să încerc să dau de urma acestui ilustru și totuși necunoscut savant medieval din domeniul istoriei chimiei europene, Melchior din Sibiu?

Știam din lectura lucrărilor bibliografice ale reputatului specialist al istoriei științei și tehnicii germane Max Jahns, care-și redactase lucrările la sfârșitul secolului al XIX-lea, că la Sibiu, în Arhivele Statului, se află între altele un manuscris conținând probleme de pirotehnie militară (artilerie și praf de pușcă), redactat – în parte – de un pirotehnician din epoca Renașterii, un anume Conrad Haas. Trebuie precizat că de fapt lucrările de pirotehnie fondate exclusiv pe folosirea militară a prafului de pușcă nu lipsesc din nici o arhivă bine întocmită de manuscrise medievale sau de la începuturile Renașterii.

Nu-mi propusesem altceva decât să le menționez în mod succint; Jahns însuși îl amintise pe Haas oarecum în treacăt printre numeroșii autori de manuscrise legate de problemele pirotehniei militare.

 

Când ați ajuns la Sibiu?

Iată-mă deci în primăvara anului 1962 la Sibiu. Primit cu amabilitate de directorul Arhivelor Statului, consult lista de lucrări manuscrise disponibile. Nimic despre Melchior; profit însă de ocazie că să văd manuscrisul “pirotehnicianului Haas”. În Arhive se aflau mai multe manuscrise ale acestuia; de fapt, erau veritabile registre de arsenal, fără vreo semnificație deosebită. Însemnări curente ale lui Haas, șef al Arsenalului orașului, privind activitatea cotidiană a oficiului său; ele acopereau în special perioada 1552-1556. Singur manuscrisul Varia II 374 părea să prezinte importanță.

 

Ce fel de manuscris?

Un coligat. Trei manuscrise deosebite și un atlas de artilerie legate împreună, într-un volum gros. Pirotehnie militară? Nu. Partea ultimă a coligatului, datorată lui, conținea și constituia de fapt primul manuscris de pirotehnie civilă, nemilitară, consacrat focurilor de artificii…

În rest, o “Carte a focurilor de artificii”, manuscris tipic medieval reluat spre 1416 după un original redactat în anul 1400 și extrase din lucrări clasice de epocă (Vegetiu, autor militar roman din secolul al IV-lea, printre altele).

Mă revăd, în 1963, acum mai bine de patruzeci de ani, la Sibiu, în depozitul Arhivelor… Parcurg cu atenție manuscrisul lui Haas – filă cu filă. Rachete și pulbere, pulbere și rachete… Dar la fila 201 lucrurile se complică. Desene de necrezut, atât ca mod de execuție tehnică și ca subiect, cât și prin faptul că – la fel ca toate desenele din manuscris – sunt datate și marcate cu inițialele majuscule ale autorului lor, un C și un H (Conrad Haas). Încercam să înțeleg de ce nu se acordase înainte importanță manuscrisului. Rachetele desenate de Haas pe această filă și pe dosul ei (201 verso), reluate mai departe, evadează, prin aspect și funcțiuni, din matricea timpului în care au fost schițate după modele reale experimentate, fiabile la nivel tehnic. Desenul de pe fila 201 față reprezintă o rachetă cu trei trepte de aprindere, cel de pe versoul acestei file o rachetă cu două trepte de aprindere, utilizată ca mijloc de transport (se văd trei bile așezate sub coafă, care trebuiau să ia foc după ce racheta ajungea în locul dorit) (vezi fotografia nr. 2).

Mă găseam deci în fața celor mai vechi imagini cunoscute până în prezent ale unor rachete multiple cu mai multe trepte de aprindere succesivă. Amănuntul că fiecare desen era marcat cu inițialele lui Haas și datat devenea de mare valoare. Creația tehnică vizionară, dar în același timp practică a lui Haas, pe care o “descoperisem”, purta o dată bine precizată și de necontestat – anul 1529 (vezi foto nr. 1 și nr. 2).

M-am adresat astfel directorului Arhivelor locale. Acesta a fost de acord cu studiul aprofundat al manuscrisului și a apreciat corespunzător demersul meu, lucru amintit în articolul publicat de prof. Mircea Stoia în Tribuna Sibiului, anul II, nr. 496, 1969.

Pentru a-i ajuta pe cei interesați, incluzându-i aici și pe autointitulații “sibieni pacifiști”, să afle cum am ajuns să fotografiez manuscrisul, doresc să amintesc că acest demers s-a bazat pe aprobarea Direcției Generale a Arhivelor Statului nr. 1515 din 26.02.1964.

Am luat apoi legătura telefonic cu un stimat și cunoscut specialist bucureștean în domeniul fotografiei, inginerul Anton Bielusici. M-a anunțat că-mi va trimite un colaborator echipat cu toate cele necesare.

O zi mai târziu, în camera mea de hotel sibian, pe o tavă de plastic negru pusă cu fața în jos, în mijlocul triunghiului limitat de picioarele de metal ale trepiedului aparatului de fotografiat, centrat sub obiectivul acestuia, Manuscrisul Varia II 374 se oferea posterității… Filele erau întoarse una după alta pe măsură ce fotografierea lor progresa… La ora 2 și 40 de minute, noaptea, operațiunea a luat sfârșit. În cursul dimineții care a urmat, manuscrisul și-a reluat locul în arhive.

Abaterea, tacit consimțită de la regulile în vigoare, a folosit studierii și apoi difuzării conținutului acestei opere tehnice de avangardă a lui Conrad Haas în întreaga lume.

 

Continuare în numărul următor

 

Notă: Prof. univ. dr. dr. ing. Doru Todericiu (n. 1921, Piatra Neamt) este universitar francez, istoric al științei și tehnicii, inginer chimist, cercetător științific la C.N.R.S. (Centrul Național de Cercetare Științifică din Paris), doctor în istorie, doctor de stat în litere și științe umane (Sorbona, Paris) profesor la Facultatea de Științe a Universității din Geneva. Prestigioasa Encyclopaedia Britannica recunoaște rezultatele cercetărilor prof. dr. dr. ing. Todericiu și prioritatea Manuscrisului lui Conrad Haas de la Sibiu (Varia II 374) în domeniul creării rachetelor multiple moderne. Membru al Comitetului Lavoisier, prof. dr. dr. ing. Todericiu a publicat, sub pseudonimul Pierre Carnac, o serie de lucrări în edituri de prestigiu (în Franța la Robert Laffont) din 11 țări și ample studii în domeniul științei și tehnicii, istoriei civilizațiilor precum și lucrări cu caracter enciclopedic general, legate de studiul simbolurilor în cultură și arta vechilor civilizații europene, cât și al contactelor intercontinentale înainte de Columb. După 1989, în România i s-a publicat, în traducere, volumul "Atlantida, istoria unui mit", apărut în 2003 la editura Humanitas. În martie 2006 editura franceză LŽArganier i-a publicat volumul "Christophe Colomb et ses fantomes".

 

Christina Stihhi, Alexandru-Dan Todericiu și Mihai Rusen

Publicat în : Interviu  de la numărul 41

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: