Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

SUA, un partener capricios pentru Japonia

Virginia MIRCEA

Testul rachetei cu rază lungă de acțiune organizat de Coreea de Nord a eșuat. Dar rachetele cu rază medie și scurtă de acțiune testate cu succes de regimul de la Phenian, pe 5 iulie, pot atinge Japonia. Sondajele de opinie arată că un număr mare de japonezi consideră Coreea de Nord o amenințare reală, iar percepția japoneză indică politica SUA ca fiind incoerentă și incapabilă să se impună. Urmărirea, de către SUA, a unei căi diplomatice în soluționarea problemei rachetelor nord-coreene împinge interesele Japoniei pe un plan secundar.



Deși politica SUA în ceea ce privește Coreea de Nord se concentrează predominant pe “a ține armele cele mai periculoase departe de cele mai periculoase regimuri”, realitatea este că americanii sunt departe de acest țel. Aproape sigur Coreea de Nord are arme nucleare și încet-încet își dezvoltă și rachetele cu care să le transporte. Și nu există perspective ca, în afara cazului unei prăbușiri a regimului, Coreea de Nord să renunțe la aceste arme nucleare. De ce ar face-o? Armele nucleare au oferit Republicii Democrate Populare Coreea un instrument decisiv împotriva dușmanilor săi și, după cum demonstrează datele de la jumătatea anilor 90 până astăzi, ținând cont de cantitățile de alimente și de sumele de bani care intră în Coreea de Nord de la foștii inamici din război, este profitabil să te porți urât.

Statele Unite consideră că problema Coreei de Nord și a programului său nuclear necesită un proces diplomatic, numai că acestea nu semnalizează nici un progres. Tratarea acestor discuții aproape ca pe un scop în sine a accentuat rolul Chinei în regiune, în detrimentul celui mai important aliat al SUA în Pacific, Japonia.

Nu există dovezi că Beijingul împărtășește cu adevărat preocuparea SUA față de Coreea de Nord și de programele sale de înarmare. China nu și-a folosit în mod semnificativ influența economică asupra Coreei de Nord pentru a forța Phenianul să negocieze cu seriozitate. Toate dovezile sugerează că liderii Chinei sunt pur și simplu dornici să tragă de timp. Simpla existență a acestor discuții acordă Beijingului capital de negociere cu Washingtonul în alte domenii, cum ar fi Taiwanul. Mai important, nerezolvarea problemei nord-coreene reduce influența SUA în regiune, în beneficiul Chinei.

După lansările de rachete organizate de Coreea de Nord, această abordare sino-centrică vine în contradicție cu menținerea unor relații bune cu Japonia. Analiștii au arătat nu o dată că testul rachetei cu rază lungă de acțiune organizat de Coreea de Nord a eșuat, dar de obicei ei pierd din vedere că Japonia poate fi atinsă cu rachete cu rază medie și scurtă de acțiune, testate cu succes de Coreea de Nord pe 5 iulie.

 

Japonia își regândește postura militară

 

O testare a rachetelor nord-coreene în 1998, care a trecut granița cu Japonia, a determinat Tokio să-și regândească postura militară, multă vreme pacifistă, și să înceapă, între altele, să investească în rachete balistice de apărare. De data aceasta, guvernul japonez a preluat conducerea eforturilor vizând aprobarea unei rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU care să sancționeze Coreea de Nord pentru comportamentul său. Și a anunțat, din proprie inițiativă, noi sancțiuni asupra relațiilor comerciale cu Coreea de Nord.

Japonia a contat pe o reacție la fel de puternică din partea Casei Albe. În fond, președintele Bush anunțase înainte de lansările de rachete că realizarea unor astfel de teste este „inacceptabilă“.Dar, în loc de o reacție promptă din partea Washingtonului, Tokio a primit o avertizare din partea Coreei de Sud, în timp ce Casa Albă îl trimitea în regiune pe Christopher Hill, asistentul secretatului de stat pentru problemele Asiei de Est și Pacific, nu pentru a strânge sprijin pentru o linie mai dură împotriva Coreei de Nord, ci pentru a cere Chinei să aducă Phenianul înapoi la masa negocierilor.

Modul de acțiune al Casei Albe nu a fost primit bine în Japonia, unde sondajele de opinie arată că un număr mare de japonezi consideră Coreea de Nord o amenințare reală. Deloc surprinzător, importanți lideri japonezi între care ministrul Apărării, Fukushiro Nukaga, și șeful cancelariei guvernului, Shinzo Abe, au reacționat la lansările de rachete recomandând ca Japonia să ia în considerare opțiunea achiziționării de armament ofensiv, capabil să lovească preventiv bazele de lansare nord-coreene. O astfel de măsură este și mai mult facilitată de percepția japoneză că politica SUA este incoerentă și incapabilă să se impună.

 

Interesele Japoniei, pe plan secundar

 

Washingtonul a cerut ca Japonia să-și asume o responsabilitate mai mare în alianța cu SUA. La rândul său, aceasta a sprijinit aproape toate solicitările Washingtonului. Japonia a trimis vase care să sprijine trupele americane în Afganistan, precum și să ajute la reconstrucția Irakului. Iar politicienii japonezi și-au demonstrat cu adevărat abilitățile de conducători, depășind tradiția pacifistă a țării pentru a deveni un aliat mai responsabil al SUA în regiune și la nivel global. Toate demersurile guvernului de la Tokio au la bază încrederea pe care o au în politica Washingtonului și așteptările ca SUA să le protejeze cu adevărat interesele. Numai că urmărirea unei căi diplomatice în soluționarea problemei rachetelor nord-coreene împinge interesele Japoniei pe un plan secundar. SUA se dovedesc un partener capricios pentru japonezi. Casa Albă este mai procupată să curteze China decât să mențină încrederea Japoniei.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 41

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: