Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Arabii se tem de Iran

Anthony McARTHUR

Reacția statelor arabe la atacul Israelului asupra Hezbollah și al Libanului este surprinzător de tolerantă. Lucru care nu trebuie înțeles ca o acceptare de către arabi a Israelului ca stat, ci mai degrabă ca un indiciu al temerii lor de o amenințare și mai mare: Iranul.



După răpirea, de către Hamas, a caporalului de nouăsprezece ani Gilad Shalit, pe 25 iunie, forțele israeliene au lansat un atac în Gaza, pentru a determina eliberarea lui. Reacția arabă nu s-a lăsat așteptată. Cotidianul pro-guvernamental saudit al-Jazira a numit Israelul “o societate de teroriști”. Publicația de stat egipteană al-Gumhuriyah condamna “crimele oribile” ale Israelului în Gaza. În urma întâlnirii din 8 iulie de la Teheran, miniștrii de externe ai statelor vecine Irakului denunțau “atacurile brutale ale israelienilor”.

Criza a escaladat patru zile mai târziu, când teroriștii Hezbollah s-au infiltrat peste granița nordică a Israelului și au răpit doi militari. Prim-ministrul Ehud Olmert a numit raidul “un act de război” și și-a instruit armata să lanseze un atac cu toate forțele asupra Hezbollah și asupra unor ținte de pe tot teritoriul Libanului. Nici reacția libaneză, nici cea regională față de deschiderea unui al doilea front nu s-au ridicat la așteptările Hezbollah. Pe 14 iulie, al-Manar, televiziunea Hezbollah-ului, făcea apel la “întreg poporul libanez să se ralieze la mișcarea de rezistență islamică” și să lupte împotriva “agresiunii flagrante” a Israelului.

Acest lucru nu s-a întâmplat. Eliberați de ocupația siriană, oficialii libanezi s-au exprimat liber. Institutul de Cercetare Media în Orientul Mijlociu a tradus multe dintre reacții. “Libanul nu este dispus să fie vârful de lance al conflictului arabo-israelian”, a spus fostul președinte Amin Gemayel. “Hezbollah va trebui să dea explicații poporului libanez”, declara liderul druz Walid Jumblatt pentru Le Figaro. Cotidianul independent al-Mustaqbal din Beirut îl citează pe ministrul libanez al comunicațiilor Marwan Hamada care spune că “vicepreședintele sirian Faruq al-Shara dă ordinele, Hezbollah le îndeplinește, iar Libanul este ostaticul”.

Nici lumea arabă în general nu s-a raliat în unanimitate la demersul Hezbollah. “Trebuie făcută o distincție între rezistența legitimă și aventurile nesocotite lansate de unele elemente [fără] consultarea și coordonarea națiunilor arabe”, consideră agenția de presă oficială a Arabiei Saudite. Ministrul egiptean de externe Ahmed Abul Gheit a inclus atacurile cu rachete ale Hezbollah-ului în declarația de condamnare a actelor de terorism. Chiar și Liga Arabă, care rareori ratează un prilej de a denunța Israelul, s-a rezumat la un ton critic necategoric. E adevărat, secretarul general al ligii, Amr Moussa, a condamnat “atacul disproporționat” al Israelului după întâlnirea din 15 iulie, dar, în loc să lovească doar statul evreu, Saud al-Faisal, ministrul de externe al Arabiei Saudite, a tras de urechi Hezbollah-ul pentru “actele neașteptate, neadecvate și iresponsabile”. Delegați din Bahrein, Egipt, Iordania, Kuweit și Emiratele Arabe Unite l-au susținut pe al-Faisal. Ahmed al-Jarallah, publicist la Arab Times din Kuweit, a condamnat atât Hezbollah-ul cât și Hamas-ul într-un editorial din aceeași zi, scriind că “din păcate trebuie să recunoaștem că într-un asemenea război singura modalitate de a elimina astfel de «fenomene imprevizibile» este cea aleasă de Israel”.

Am putea fi tentați să spunem că acceptarea Israelului plutește în aer. Dar un astfel de optimism este nefondat. Nu a avut loc nici o schimbare de direcție la Riad, Cairo sau Kuweit. Prinții saudiți finanțează în continuare terorismul palestinian. Mai degrabă recenta toleranță a arabilor față de situația Israelului și condamnarea de către ei a Hezbollah-ului demonstrează conștientizarea unei amenințări mai mari la orizont. Wadi Batti Hanna, editorialist la cotidianul naționalist arab al-Ittijah al-Akhar din Irak, a fost extrem de direct întrebând, pe 15 iulie: “Cât timp vor mai continua să lupte arabii în numele Iranului?”

 

Amenințarea iraniană

 

Anunțul făcut de Condoleezza Rice pe 31 mai, conform căruia administrația Bush este pregătită să facă uz de opțiunea militară împotriva Iranului a fost primit în întreg Orientul Mijlociu ca un semnal al slăbiciunii americane. “De ce nu recunoașteți pur și simplu că sunteți slabi și că sabia voastră s-a tocit?” întreba retoric liderul suprem al Iranului patru zile mai târziu, în timp ce mulțimea ieșită pe străzi în Teheran cerea moartea Americii. O ambarcațiune a Gărzilor Revoluționare Iraniene dezvelea recent un banner pe care scria “SUA nu e în stare să facă nimic”, în timp ce trecea pe lângă o navă militară americană în Golful Persic. Încrederea Teheranului în forțele proprii este foarte mare.

Dar, deși statele arabe și-au făcut un obicei din a condamna politica externă a SUA, ele primesc cu bucurie umbrela americană. John Mearsheimer și Steven Walt, de la Universitatea Chicago și respectiv Harvard, pot susține că “lobby-ul israelian” distorsionează interesele SUA; dar liderii țărilor arabe înțeleg că singurele țări pe care armata americană a luptat să le apere în Orientul Mijlociu au fost Kuweitul și Arabia Saudită. Emiratele mici din Golf sunt lipsite de apărare fără protecția SUA. Nu există aproape nici un stat în Peninsula Arabă ai căror soldați să nu se antreneze cu trupe americane sau care să nu întâmpine cu bucurie o prezență SUA cât de mică pe teritoriul lor. Însă, când membrii Congresului american vorbesc despre înfrângerea și vulnerabilitatea trupelor SUA în Irak, iar Republica Islamică se apropie de țelurile sale nucleare, imaginea Teheranului se îmbunătățește în detrimentul SUA.

 

Neliniștea arabă

 

Semnele de neliniște din partea statelor arabe s-au înmulțit în ultimele optsprezece luni. Regele Iordaniei Abdullah II a tras primul semnal de alarmă. Într-un interviu acordat lui Chris Matthews pe 12 decembrie 2004, el avertiza că ascensiunea partidelor șiite sprijinite de Iran în Irak ar putea conduce la conturarea unei “semiluni” șiite care să se întindă din Iran până în Liban. Abdulaziz Hakim, conducătorul Consiliului Suprem al Revoluției Islamice în Irak, a catalogat drept “ridicole” comentariile lui Abdullah, dar remarcile sale au avut ecou în țările arabe. Este adevărat că șiiții reprezintă doar zece la sută din musulmanii din întreaga lume, dar în regiunea volatilă care se întinde din estul Mediteranei până în Iran, sunniții și șiiții sunt în număr aproape egal. Faptul că șiiții sunt predominanți în regiunile petrolifere nu doar din Iran și Irak, ci și din Arabia Saudită accentuează aceste temeri. Stațiile tv prin satelit pun și ele gaz pe foc. O caricatură politică publicată în cotidianul irakian al-Mutamar pe 12 iulie înfățișează un bărbat turnând benzină cu eticheta “sectarism” în farfuria unei antene parabolice.

Puterea stațiilor de televiziune prin satelit de a alimenta intoleranța interconfesională este extraordinară. Eram în Sweileh, Iordania, în momentul în care, în noiembrie anul trecut, a apărut știrea că milițiile șiite irakiene au torturat prizonieri sunniți în închisori. Al-Jazeera a difuzat materialul de nenumărate ori, în toate detaliile sale sângeroase. Cafenelele au amuțit, iar oamenii strigau “Abuz!” cu ochii la ecranele televizoarelor. Mai recent, al-Jazeera a amplificat mesajul transmis de Osama bin Laden pe 1 iulie, în care acuza “poporul din sud [șiit]” pentru violențele din orașele sunnite ca Ramadi, Fallujah și Mossul. Situația s-a înrăutățit când milițiile șiite sprijinite de Iran au devastat cartierul mixt Hay al-Jihad, pe 9 iulie, cerând documente de identitate și omorându-i pe toți cei cu nume sunnit.

Majoritatea arabilor percep Israelul ca pe o țară mică. Egiptul – țara în care trăiesc o treime din totalul arabilor – se bucură de peste un sfert de secol de o pace rece cu Israelul. În general, statele din Golf ar prefera să facă bani decât să se lupte direct cu Israelul. Deși nu sunt încântați de existența statului evreu, pentru ei Ierusalimul nu reprezintă o amenințare. Nu este cazul și cu Teheranul. Un gigant numărând 70 de milioane de locuitori, Iranul nu este o putere care să respecte status quo-ul. Angajamentul său ideologic privind exportarea revoluției este real. În întreg Libanul și în toată regiunea, conducătorii arabi văd Hezbollah-ul în adevărata sa formă: o armă de influență a Iranului, angajată într-o bătălie interconfesională în inima Orientului Mijlociu.

Un vechi proverb arab spune: “Eu împotriva fratelui meu; eu și fratele meu împotriva vărului nostru; și eu, fratele meu și vărul meu împotriva străinului”. Constrânși să facă o alegere, arabii sunniți decid: evreii sunt verii; șiiții sunt străinii. Diplomații americani pot aplauda acest nou pragmatism, dar motivațiile din spatele lui nu sunt de aplaudat.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 41

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: