Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Principiul dominoului...

Cristian BANU

Principalul merit al actualei guvernări îl constituie dislocarea unora dintre „cărămizile” sistemului ticăloșit comunisto-securist, care a confiscat România și o spoliază de mai bine de 16 ani. Doar atât este suficient, mai departe o vor face ei singuri.



Este exact ceea ce se întâmplă în zilele noastre. Valul de „demascări” și acuze reciproce arată că lupta între facțiunile rivale a început pe viață și pe moarte. Încep să răsară securiștii și informatorii din presă și economie. Dispar din clasa politică personaje care păreau de neclintit. Noi, spectatorii de pe margine, nu putem decât să ne bucurăm de lupta dintre liberali și democrați care va duce, în final, la o clasă politică mult mai curată și, măcar, mai competentă.

 

Meritul Alianței D.A.

 

Este meritul actualei guvernări de a fi început curățenia. Spațiul public și mediul de afaceri sunt mult mai curate și mai respirabile acum decât în urmă cu doi ani. Nu există mari acuzații de corupție la adresa Guvernului, poate doar în zona Ministerului Economiei și Comerțului controlat de PC.

Recent a ieșit la iveală și „baza” reală a conflictului dintre premier și Theodor Stolojan, și anume „grupurile de interese” din zona petrolului. Tânărul șef al AVAS a dezvăluit recent presiunile făcute de Theodor Stolojan în favoarea „investitorilor strategici” care vor să preia RAFO de la Marian Iancu, investitori despre care „Academia Cațavencu” spunea că au legături puternice cu mafia rusă. Asta îl mână pe „dragă Stolo” în luptă împotriva lui Tăriceanu și a „patricienilor”, nu dragostea de principiile liberale.

Dacă nu ar fi fost lupta dintre liberali și democrați, nu am fi aflat niciodată secretul asfaltărilor PD și al bordurilor din București. Nu am fi aflat niciodată despre tranzacțiile suspecte ale grupului Patriciu de la Bursă.

Actuala clasă politică implodează pe sistemul italian. A devenit atât de „murdară” încât nu mai poate să continue așa. Cineva spunea că, dacă dai unui om suficientă frânghie, va sfârși prin a se spânzura. Zilele acestea se fabrică suficientă frânghie pentru toți.

 

PSD – victimă colaterală

 

Deja valul de dezvăluiri nu are precedent și, pe măsură ce tot apar nume, acestea la rândul lor vor scoate la iveală alte nume. Aici ar trebui remarcat însă PSD. „Râdem, glumim, dar nu părăsim incinta.” DIP și Adrian Năstase și-au acceptat soarta fără a mânji în dreapta sau stânga, deși, normal, ambii sunt blindați cu dosare. Baronii locali fac acum „low profile“. Sigur, între ei își trag șuturi la greu, dar prea puțin transpiră în public. Preferă să se ducă la fund împreună (negociindu-și discret soluții individuale de salvare). În războiul dintre PNL și PD, PSD va fi o victimă colaterală.

Alianța se pregătește pentru dislocarea baronilor locali. Deja la Focșani se pregătește debarcarea lui Oprișan, iar la Constanța a lui Mazăre. Dacă cele două acțiuni vor fi încununate de succes, impactul mediatic la nivel local va fi similar celui al îndepărtării lui Adrian Năstase din fruntea Parlamentului.

De asemenea, valul nou de dosare care va apărea în curând va lovi din greu și fostul partid de guvernământ (nu că asta ar reprezenta o surpriză).

După asemenea lovituri, rămâne de văzut cât va mai rămâne din Partidul Social-Democrat. Nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de sondajele care îl dau (mai nou) la 25%... În aceste condiții, ce mai poate oferi PSD? Nu prea văd ce mai poate aduce acesta ca ofertă politică și, mai ales, prin cine. Deja Alianța acaparează primar după primar, consilierii locali pesediști își descoperă rude liberale sau democrate și se grăbesc cu adeziunile. Încercarea conducerii centrale de a stopa hemoragia prin amenințarea cu efectele legii nu va avea desigur nici un efect, chiar dacă, din punct de vedere legal, pesediștii au dreptate. Însă practic ei acum culeg ce au semănat. Acapararea aleșilor locali a fost o politică „de stat” în timpul guvernării lui Adrian Năstase când PSD-ul și-a dublat practic numărul de primari obținut după alegerile locale.

„Legarea de glie” a aleșilor locali este un punct important marcat de Alianța D.A., dincolo de acceptarea senină a traseismului politic. Faptul că aleșii locali nu vor mai putea trece de la un partid la altul va duce, în timp, la o profesionalizare a administrației. Guvernanții nu se vor mai grăbi să taie robinetul cu fonduri fiindcă vor ști că, atunci când vor veni alții la putere, vor beneficia de un tratament similar.

 

Dosariada

 

Ca și în cazul căderii lui Adrian Năstase, este vorba de modificările legii. Modificări simple, aparent inofensive, dar care, iată, au acum efecte din ce în ce mai mari. Modificarea care a declanșat dosariada este acea prevedere a legii care extinde numărul celor obligați să dea declarații pe propria răspundere că nu au colaborat cu Securitatea. Dacă vă amintiți, imediat după adoptarea modificării, vreo 12 șefi județeni ai SRI au demisionat și alte nenumărate cadre s-au pensionat sau au plecat din sistem. A fost cea mai importantă dislocare a sistemului care proteja „dosarele”. Și aici nu este nici meritul lui Traian Băsescu și cu atât mai puțin al lui Călin Popescu Tăriceanu.

Pe măsură ce oamenii fostei Securități erau dislocați din sistem, le-a devenit din ce în ce mai greu să controleze dosarele. În mod cert, vreme de 17 ani, acestea au fost bine periate, astfel că multe dintre cele aflate în arhive și care vizează persoane cunoscute sunt deja inofensive. Cunoscând însă sistemul, îmi este greu să cred că foile sustrase au fost pur și simplu distruse, ci mai degrabă puse bine la păstrare fiindcă, vorba lui Caragiale, „la un caz, iar, pac la «Războiul»”. Așa că nu sunt deloc de acord cu cei care se plâng că arhivele au fost „curățate”.

Sunt mulți cei care spun că „după 17 ani este foarte târziu”. Nu este deloc târziu. Nu este deloc târziu pentru curățarea clasei politice și economice. Este timpul să înțelegem cum a putut ajunge un contabil oligofren stăpânul unui imperiu al mobilei, cum un operator de la Sahia a ajuns șeful unui imperiu mediatic... Desigur, o parte dintre foștii slujitori ai comunismului au ajuns să clădească entități viabile, dintre care unele deja au ajuns în mâinile unor fonduri de investiții sau manageri privați competenți. Dar multe există încă și parazitează economia. Tocmai aici mi se pare elementul cel mai important al acestei dosariade.

Spațiul public imund bazat pe cumetrii este un model economic impus de complexul securisto-comunist, care a ținut mult subdezvoltată economia națională. Practic, noi dezbatem acum probleme pe care vecinii noștri de lagăr cehi și unguri le-au rezolvat în anii ’95-’96. De aici diferența de nivel de trai și dezvoltare generală între noi și ei.

Turnătorii sunt „plevușca” sistemului, însă nu sunt de acord cu transformarea actelor lor în ceva „gri”... Turnătoria este turnătorie, cu sau fără cunoștința celui turnat. Cea mai importantă vină a acestora este chiar faptul că, prin colaborarea lor, sistemul a fost menținut atâta vreme, chiar și după ce statul comunist își dăduse obștescul sfârșit. Cu vreo câteva excepții, colaborările erau ceva voluntar, turnătorii abia așteptau să-și facă datoria, de cele mai multe ori înflorind realitatea pentru a da mai bine în ochii Securității. Oricât ar încerca să se dea victime ale șantajului, turnătorii au beneficiat de pe urma sistemului: o repartiție „la oraș”, o vizită în străinătate, cumpărături de la magazinele speciale... Toată această mizerie umană care acum încearcă să se prezinte drept victimă a sistemului are o importantă parte de vină. Însă nu trebuie uitat că este doar plevușca. Peștii cei mari sunt în altă parte. Surprizele abia acum vor apărea.

Ipoteza mea este că partidele vor schimba generația de 50-60 de ani cu una de 30-40 de ani ale cărei legături cu regimul comunist sunt cvasinule. Abia după curățarea clasei politice se va putea purcede și la o schimbare a instituțiilor.

Publicat în : Cover story  de la numărul 41

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: