Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Egalitatea de șanse între femei și bărbați

Roxana MAZILU

Ce înseamnă egalitatea de șanse? Să tratezi femeile la fel ca pe bărbați? Să le tratezi diferit atunci când este nevoie? Să protejezi femeile? Toate aceste întrebări sunt adevărate și s-au născut din situațiile reale cu care se confruntă societatea modernă și sunt valabile pe toate continentele și în toate civilizațiile.



Formularea teoriilor egalitariste/feministe a fost inițiativa democrațiilor încă în formare din SUA și Europa, unde femeile cu un grad mai mare de educație au început nu numai să sesizeze inegalitatea dintre ele și soții lor și efectele sale negative, cât și să o combată printr-o contraideologie. În prezent aceste idei sunt parte integrantă a drepturilor omului și în centrul tuturor politicilor sociale, de sănătate și de ocupare a forței de muncă formulate la nivel național și internațional.   

 

Drumul spre drepturi egale

 

Mișcarea de emancipare a femeilor nu datează însă din anii '60 ai secolului trecut, ci este mult mai veche. Vocile femeilor s-au făcut auzite în secolul XVIII în Statele Unite, iar în secolul următor și în Marea Britanie. Sufragetele din lumea anglo-saxonă cereau să aibă drept de vot, la fel ca bărbații, și schimbarea legilor referitoare la căsătorie și divorț. Lipsa dreptului de vot era legat de alte reglementări discriminatorii cum ar fi: lipsa dreptului de a deține proprietăți, de a candida pentru funcții publice sau de a divorța. Împotriva abuzurilor fizice, milita "Mișcarea pentru abstinență". Secolul XX a adus un plus de energie mișcării feministe. Ca urmare a războaielor mondiale, femeile au început să-și asume multe ocupații considerate până atunci ca fiind exclusiv masculine. Războiul îi ținea departe pe bărbați de casă, iar meseriile lor au fost preluate de femei. Și tot în secolul XX au fost cristalizate cele mai influente mișcări pentru egalitate: feminismul liberal și mult mai radicala mișcare de eliberare a femeilor.

Feminismul liberal a fost motivat în principal de dorința de a câștiga dreptul de vot și apoi de a demola prejudecățile și discriminarea în căsătorie, educație și drepturi civile. Conform teoriei, aceste piedici instituite prin legile timpului - create de altfel de bărbații care dețineau în exclusivitate puterea politică - făceau ca femeile să aibă mai puține drepturi și șanse. Discriminarea instituțională, economică și legală erau principalele obstacole în calea afirmării și împlinirii profesionale a femeilor și de aceea scopul declarat al feministelor liberale a fost schimbarea legilor și obținerea egalității de șanse înaceste domenii.

De cealaltă parte, mișcarea de eliberare a femeilor a apărut în anii '60 și era mult mai combativă. Această ideologie a lăsat termenul de "sexism": concepție și atitudine care consideră că femeile sunt prin natură inferioare bărbaților în ceea ce privește inteligența, psihicul, spiritul etc. Mișcarea de eliberare a atras atenția asupra unui punct foarte important: concepția asupra inferiorității feminine care se află în mintea femeilor este mai periculoasă decât cea din mintea bărbaților. Cu scopul de a elimina aceste prejudecăți, în decursul anilor '60-'70 au fost create grupuri de discuții care se întâlneau periodic pentru a dezbate diverse teme; s-au înființat centre de consiliere unde se lua poziție publică față de problemele feminine, iar în educația universitară au început să fie create programe de studiu dedicate în special femeii și studierii istoriei feminismului.

Revenind la întrebările inițiale asupra semnificațiilor conceptului "egalitate de șanse", cele două ideologii au oferit răspunsuri diferite. Feminismul liberal este cel care a pus accentul pe egalitatea celor două sexe: drepturi, șanse, remunerație pentru muncă egale, în timp ce mișcarea de eliberare a accentuat diferențele: femeile și bărbații nu sunt diferiți doar biologic, ci au și atitudini, concepții și valori diferite, iar dreptul la diferență trebuie recunoscut și protejat legal.

 

Consacrarea unui principiu

 

Meritul acestor două mișcări, ca și al celorlalte grupări și curente feminine este de a fi conștientizat și adus în sfera publică problemele specifice femeilor, strâns legate de libertățile civile, economice și de drepturile omului. Influența curentelor feministe care militează pentru egalitate și drept la diferență a devenit în prezent foarte mare și este recunoscută internațional. Națiunile Unite și Uniunea Europeană au pus principiile egalității și diferenței în centrul activității lor și fiecare măsură care vizează chestiuni sociale, medicale, culturale sau de muncă este raportată la respectarea principiului "Toți diferiți, toți egali", și nu numai în ceea ce privește chestiunile de gen.

În cadrul Organizației Națiunilor Unite, cel mai important document dedicat situației mondiale a femeilor este Platforma Beijing (1995) semnată de 189 de state. Platforma identifică 12 domenii de intervenție asupra condiției femeii la nivel mondial, de la sărăcie la drepturile omului, sănătate și educație. Acest document și convenția CEDAW sunt manifeste-far în ceea ce privește situația femeii și la ele se raportează permanent și activitatea legislativă și acțiunea practică ale statelor membre ONU și Uniunii Europene.

Revenind la continentul european, egalitatea de gen a fost consacrată în Uniunea Europeană încă de la constituirea acesteia și este baza pe care se construiește Politica Socială și de Ocupare a Forței de Muncă. În 1975 Tratatul de la Roma introducea în dreptul comunitar principiul egalității dintre sexe în ceea ce privește remunerația pentru munca depusă. Procesul de integrare europeană a stimulat crearea de noi instrumente pentru asigurarea tratamentului egal dezvoltând prevederea Tratatului de la Roma. Tratatul de la Amsterdam a stipulat că promovarea egalității între femei și bărbați este una din sarcinile fundamentale ale Uniunii, iar inegalitățile trebuiau eliminate din toate activitățile. Un pas înainte a fost și introducerea unui nou articol pe baza căruia UE poate lua măsuri de contracarare a tuturor formelor de discriminare bazate pe sex. Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale semnată în 2000 și inclusă în Tratatul Constituțional reafirmă și completează aceste principii. Persoanele care au fost victime ale discriminării de gen pot apela la instituții constituite în statele membre în concordanță cu legislația UE.

Dincolo de cadrul legal, instituțiile centrale europene sunt asistate de structuri care reprezintă interesele femeilor, fac lobby în favoarea acestora și asistă Comisia în formularea și implementarea măsurilor în domeniu. Cea mai veche structură de acest tip este Comitetul Consultativ asupra Egalității Șanselor, înființat de Comisie în 1981 (reprezentanți ai ministerelor și diverselor structuri din statele membre care au legătură cu subiectul). Alt organism este Grupul de Nivel Înalt asupra Problemelor de Gen, compus din responsabili la nivel guvernamental și care funcționează ca un forum de discuții asupra temei.

Importanța subiectului și dorința de a implementa principiul egalității de șanse pe tot cuprinsul Uniunii sunt dovedite de programele de susținere financiară care le-au fost dedicate. Fondul Social European a făcut din egalitatea șanselor o prioritate încă din 1993 finanțând proiecte care stimulează participarea femeilor pe piața muncii și introducerea egalității de șanse ca bază a tuturor celorlalte politici comunitare. Suma dedicată acestor proiecte a crescut la 4.000 milioane de euro în perioada 2000-2006. În completarea acestui Fond Structural, Comisia a creat o Inițiativă Comunitară specială care să ofere o susținere suplimentară promovării egalității de șanse în sfera ocupării forței de muncă. Programul a fost denumit EQUAL, iar în perioada 2000-2006 i s-a alocat o sumă de 3.000 milioane de euro. Pe de altă parte, programul DAPHNE finanțează inițiativele care combat violența de gen.

Toate aceste acțiuni și programe se bazează pe statistici care arată un dezechilibru evident la nivelul UE între femei și bărbați, mai ales pe piața muncii. De exemplu, în ceea ce privește rata ocupării forței de muncă de către femei, în 2004 aceasta era de 55,7%, comparativ cu 70,9% pentru bărbați, procentul crescând din 1997 când a fost lansată Strategia Europeană pentru Ocuparea Forței de Muncă. În ceea ce privește salariile, principiul UE este egalitatea pentru aceeași muncă depusă, dar diferența de salarizare a continuat să fie importantă și în UE-25 mai ales în sectorul privat. Un alt fenomen este segregarea, cantonarea femeilor în activități considerate "feminine", care a crescut în 2004 la 25,4%. Riscul excluderii sociale și al sărăciei este mai ridicat în cazul femeilor decât în cel al bărbaților mai ales cu înaintarea în vârstă. Iar prezența femeilor în poziții de decizie evoluează încet și inegal pe teritoriul Uniunii, nordul fiind mai liberal în acest sens decât sudul continentului.

Pornită de la nivel supranațional, încorporarea legislației comunitare în dreptul intern al statelor membre este una din condițiile aderării la Uniunea Europeană, iar acest acquis cuprinde și legile europene care promovează egalitatea de șanse. Punerea în practică a acestor reguli pe tot teritoriul Uniunii și în statele candidate rămâne o provocare. Cazul României este reprezentativ în acest sens. Acquis-ul în domeniu înregistrează întârzieri în adoptare, iar în Raportul de Monitorizare al Comisiei Europene din mai 2006 au fost semnalate deficiențe în transpunerea corectă și integrală a directivelor privind plățile egale, tratamentul egal la angajare, concediul parental și protecția mamelor. În anul 2005 a fost înființată Agenția Națională pentru Egalitatea Șanselor și a fost formulată o Strategie Națională pentru Egalitatea de Șanse, dar Comisia Europeană a evaluat că aceasta nu dispune de resursele adecvate și nu este complet operațională și independentă. În cazul României, aderarea a adus pe agenda publică aceste probleme și conducerea politică a luat măsurile incipiente punerii în practică a legislației. Datorită mentalităților, dar și a lipsei de informare și conștientizare, probabil că acest proces va fi unul de durată.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 39

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: