Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Moscova-Beijing-New Delhi: perspective pentru emergența unui triunghi strategic (II)

Manuela BĂDĂLUȚĂ

Relațiile de parteneriat strategic între Rusia și China au o importanță foarte mare nu numai pentru mediul de securitate din Extremul Orient, de pe continentul asiatic și din zona Asia-Pacific, ci și pentru mediul de securitate din întreaga lume.



Privind lucrurile dintr-o perspectivă globală, relațiile sino-indiene sunt importante prin simplul fapt că Republica Chineză este o putere majoră nucleară (a patra după SUA, Federația Rusă și Franța), prima ca populație, cu o economie în expansiune accelerată; India este o putere nucleară medie, în ascensiune însă, a doua ca populație. Astfel, orice stat care intenționează să contrabalanseze Beijingul trebuie să se alieze sau să mențină bune relații cu India.

Cu timpul, relațiile bilaterale sino-indiene au evoluat spre cooperare. În acest sens, premierul indian Vajpayee a semnat o declarație cu omologul său chinez Wen Jiabao în iunie 2003, prin care New Delhi recunoștea încă o dată suveranitatea Beijingului asupra Tibetului, iar China pe cea a Indiei asupra Sikkimului.

La 11 aprilie 2005, India și China au semnat un tratat de prietenie și cooperare, un acord istoric ce stabilește principiile de bază pentru soluționarea diferendului privind frontiera comună, diferend ce datează de zeci de ani. Documentul include o "foaie de parcurs" a pașilor ce urmează a fi făcuți de către cele două state pentru soluționarea problemei frontierei pe cale pașnică. De asemenea, cele două părți au convenit intensificarea relațiilor comerciale bilaterale la 20 miliarde de dolari până în anul 2008, de la nivelul actual, de 13,6 miliarde dolari. India a salutat vizita de patru zile a premierului chinez Wen Jibao, apreciind că "a fost stabilit un parteneriat strategic cu China, în sprijinul păcii și al prosperității".

Cele două părți au convenit că "relațiile bilaterale au dobândit acum un caracter strategic și global" și au decis să "stabilească un Parteneriat Strategic și de Cooperare pentru Pace și Prosperitate", după cum se arată în declarația comună semnată de cei doi premieri. China a reafirmat oficial ca fiind încheiată disputa de zeci de ani privind pretențiile Indiei asupra fostului protectorat britanic Sikkim, în timp ce India a reiterat dreptul Beijingului de suveranitate asupra Tibetului.

Relațiile de parteneriat strategic între Rusia și China au o importanță foarte mare nu numai pentru mediul de securitate din Extremul Orient, de pe continentul asiatic și din zona Asia-Pacific, ci și pentru mediul de securitate din întreaga lume. Rusia și China au o frontieră comună de 7.000 de kilometri, iar problemele de frontieră, atât în zona Amurului, cât și în restul acestui spațiu imens nu sunt puține. De-a lungul anilor, Rusia și China și-au disputat cele peste 2.400 de insule de pe Amur, iar prin anii 1980, au avut loc chiar ciocniri violente ale forțelor aflate de o parte și de alta a frontierei.

Parteneriatul China-Rusia s-a cristalizat la începutul anilor '90, pe fondul temerilor ambelor părți vizavi de ascensiunea Occidentului, percepută în mod ostil: lărgirea NATO, apoi lărgirea UE, programul de dezvoltare a scutului antirachetă al SUA, criticile Washingtonului la adresa respectării drepturilor omului în ambele state. Resursele energetice ale Rusiei, precum și industria de armament au devenit ținte predilecte pentru China.

Așadar, parteneriatul strategic ruso-chinez vizează:

• consolidarea economiilor fiecărei țări, astfel încât fiecare să devină o puternică entitate în spațiul asiatic și în Asia-Pacific;

• colaborarea la exploatarea petrolului din zona siberiană și din cea a Asiei Centrale și realizarea unor puternice rezerve care să facă față oscilațiilor pieței și marilor probleme energetice ale viitorului;

• realizarea unui mediu de securitate în regiune, asigurarea stabilității atât în zonele de contact, cât și în spațiile de interes;

• combaterea terorismului și a crimei transfrontaliere;

• gestionarea crizelor și situațiilor conflictuale din regiune;

• reducerea efectelor de falie prezente în acest spațiu imens și controlul foaierului perturbator, independent, prin cooperare bilaterală sau multilaterală, inclusiv cu participare americană.

Relațiile ruso-chineze se mențin într-o situație de parteneri/concurenți, cu toate că sunt caracterizate printr-un parteneriat strategic. Moscova livrează permanent bunuri de milioane de dolari anual Beijingului, dar nu acceptă vinderea unor componente ale gigantului petrolier IUKOS în țara vecină. Convorbirile de la sfârșitul anului 2004 s-au soldat cu încheierea unui tratat de frontieră și cu asigurarea că Lukoil va livra ritmic cantități de petrol în această țară.

Federația Rusă și China sunt partenere în Organizația pentru Cooperare de la Shanghai, destinată dezvoltării relațiilor economice, politice și combaterii terorismului internațional. Sunt analiști care apreciază organizarea respectivă ca un instrument de armonizare a intereselor ruse și chineze în Asia Centrală și Extremul Orient, în circumstanțele creșterii spectaculoase a economiei chineze. Beijingul este interesat să-și procure tehnologie de vârf și armament performant, petrol și gaze din Federația Rusă și să-și lărgească piața de desfacere pentru produsele sale manufacturate. Federația Rusă vizează accesul pe piața chineză, precum și reglementarea definitivă a problemelor de frontieră, a traficului de bunuri și persoane și oprirea imigrației ilegale.

Legătura tradițională a Indiei cu Moscova a reprezentat unul din principalele obiective de politică externă ale autorităților de la New Delhi. Motivele s-au regăsit în evoluțiile din Asia de Sud: conflictul dintre India și Pakistan, și relațiile de rivalitate cu China. Din punctul de vedere al Moscovei, India a reprezentat un partener util pentru spargerea încercuirii strategice americane, Pakistanul fiind integrat în sistemul occidental de alianțe ce se întindea în ani '50 de la Marea Baltică la Oceanul Pacific. Inițial, India a vrut să evite implicarea excesivă în relațiile cu SUA și Marea Britanie, de-a lungul Războiului Rece. Cu toate acestea, alianța Washingtonului cu Islamabadul, apropierea dintre statul islamic și cel chinez maoist, conflictul din regiunea Nefa au determinat autoritățile indiene să coopereze din ce în ce mai intens cu URSS. Moscova a furnizat armament și a oferit protecție politico-militară, la rivalitate cu Washingtonul, în timpul războiului din 1962, care a coincis cu ruptura de Beijing. URSS a încercat de asemenea să medieze conflictul indo-pakistanez din 1966. Indira Ghandi a aprofundat cooperarea cu statul sovietic, culminând cu semnarea tratatului de prietenie din 1971, care conținea și clauze privind consultări mutuale în caz de agresiune. După sfârșitul Războiului Rece, India a semnat un nou tratat de prietenie cu statul rus.

Apropierea dintre Moscova și New Delhi se fundamentează mai ales pe existența unui interes comun, contrabalansarea Chinei. Un element al proiectului popularizat în 1998 de fostul prim-ministru Evgheni Primakov s-a referit la coalizarea puterilor continentale asiatice, pentru limitarea acțiunilor SUA. Astfel, Grupul de la Shanghai (China, Rusia, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Uzbekistan) a fost instituționalizat în 2001.

Principalul furnizor de armament al Indiei rămâne Federația Rusă, inclusiv pentru dezvoltarea în continuare a programului balistic și spațial. De exemplu, cele două țări au încheiat un acord în 2001 prin care Moscova va furniza circa 120 de tancuri T90 ultramoderne și va acorda licență de fabricare pentru alte 180. Flota indiană este dotată în mare parte cu nave militare sovietice/rusești, iar aviația are la dispoziție câteva bombardiere și avioane de transport Tupolev.

În martie 2003, Moscova și New Delhi s-au opus intervenției coaliției conduse de SUA în Irak. Moscova a replicat prin încercarea de coagulare a unei trilaterale alături de autoritățile indiene și chineze. În mai 2003, Organizația de Cooperare de la Shanghai a fost reactivată. Moscova a promis de mai multe ori aderarea Indiei la acest grup. Un nou acord militar a fost încheiat, Federația Rusă livrând Indiei 4 bombardiere strategice și 2 submarine nucleare. La începutul anului 2004, s-a semnat contractul de achiziționare a navei "Amiral Gorșkov", care include și 28 de avioane modificate MIG 29. În aprilie-mai 2003, forțele navale ruse și indiene au efectuat un exercițiu comun în Marea Arabiei.

 

Continuare în numărul viitor

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 39

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: