Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Complexele de securitate - unități de analiză a dinamicii de securitate

Dragoș Alexandru BĂNESCU

Un prim scop al analizei la nivel regional este acela de a facilita studiile comparative între regiuni, prin faptul că acest tip de analiză reușește să contrabalanseze acea tendință a analiștilor fenomenului puterii de a minimaliza importanța nivelului regional în afacerile de securitate națională. Dinamica securității poate fi redată prin identificarea unei ierarhii a nivelurilor de analiză în cadrul sistemului internațional. Astfel, conform lui Barry Buzan, există trei niveluri de analiză: statal, regional și sistemic.



Pentru a surprinde cât mai realist dinamica securității, trebuie să considerăm ca punct de plecare în analiza studiilor de securitate faptul că securitatea este un fenomen relațional, astfel că "nici unul dintre niveluri nu este în sine adecvat pentru a înțelege problema securității în ansamblu, iar înțelesul complet al fiecăruia devine limpede abia atunci când este perceput în relație cu celelalte."  

 

Definirea complexelor regionale de securitate

 

Un complexregional de securitate se definește ca "un grup de state ale cărui prime preocupări de securitate se leagă laolaltă suficient de îndeaproape, încât securitățile lor naționale să nu poată fi luate în considerare în mod realist separat unde de alta." Aceasta este o primă definiție dată de Buzan complexelor regionale de securitate.

Într-una din cele mai recente lucrări care analizează problematica securității regionale (Regions and Powers - The Structure of International Security, 2003), Buzan și Ole Weaver aduc completări acestei definiții, complexul regional de securitate (RSC) fiind descris ca fiind "un set de unități ale cărui procese de securizare și desecurizare sunt interdependente în așa măsură încât problemele de securitate ale unităților componente nu pot fi analizate sau rezolvate separat una față de cealaltă."

 

Concepte teoretice ce pot fi asociate complexelor de securitate

 

Robert Jervis a definit "regimurile de securitate" ca fiind acel cadru în care sunt cuprinse "norme, principii și reguli care permit ca statele să fie restricționate în comportamentul lor de credința că celelalte state vor răspunde în același fel. Acest concept implică... o formă de cooperare între state care înseamnă ceva mai mult decât simpla urmărire a intereselor pe termen scurt." Acest model poate fi aplicat doar în condițiile în care nu există o putere sau un actor regional cu intenții revizioniste... cu alte cuvinte, menținerea statu-quo-ului în respectiva regiune corespunde intereselor politice și de securitate ale tuturor statelor.

Complexele regionale de securitate nu trebuie confundate cu regimurile de securitate. Consiliul de Cooperare din Golf (GCC), de exemplu, constituie un regim de securitate, dar nu poate fi considerat un complex regional de securitate.

"Comunitatea de securitate", conform descrierii oferite lui Karl W. Deutsch, este alcătuită din state care au dezvoltat un simț comun integrat legat de securitate. Spre deosebire de statele care fac parte dintr-un complex de securitate, care sunt nevoite să țină seama și de efectele insecurității, cele din cadrulunei comunități de securitate au atins un stadiu evoluat de încredere reciprocă: se presupune că aceste state au creat nu doar o ordine stabilă, ci, mai mult decât atât, o pace stabilă. Întrucât ipotezele lui Deutsch legate de comunitatea de securitate presupun inclusiv renunțarea la grila de analiză specifică deteminărilor dilemei securității, se poate afirma faptul că acest concept al comunității de securitate este unul ce face abatere de la principiile realismului, fiind mai degrabă orientat către abordarea constructivistă.

În cadrul unei comunități de securitate, se presupune că statele sunt capabile să intervină prin tehnici sau mecanisme diplomatice pentru a preveni apariția conflictelor între state. O a doua presupunere pe care o comunitate de securitate o necesită este a existenței unei capacități a statelor ce alcătuiesc respectiva comunitate de a realiza un front comun împotriva unui actor (statal sau non-statal) extern sau unui grup de actori.

În plus, unul din criteriile fundamentale pentru dezvoltarea unei comunități de securitate este acela al existenței sau construcției unei "maturități instituționale suficiente pentru a genera tehnici diplomatice care să fie folosite pentru a combate problemele și crizele." Mai mult, această maturitate instituțională nu poate fi totuși suficientă fără existența unor așteptări mutuale pozitive ale statelor membre ale căror percepții să fie armonizate și integrate în cadrul unui model unic de interacțiune interstate. Legat de percepții, este necesară, de asemenea, o percepție comună a statelor membre ale comunității asupra amenințărilor externe. Statele membre trebuie să utilizeze aceeași grilă de analiză atunci când clasifică și analizează amenințările la adresa securității regionale.

 

Identificarea complexelor regionale de securitate

 

Identificarea unui complex de securitate implică analiza forței interdependențelor dintre diferitele state. Interdependențele pot fi pozitive (atunci când între state există cooperare și/sau neutralitate) sau negative (de exemplu rivalitatea triunghiulară Iran-Irak-Arabia Saudită).

Interdependența se referă la două aspecte: pe de o parte existența relațiilor interstate privite prin prisma raportului amiciție-inamiciție, și pe de altă parte existența unor amenințări și interese de securitate comune (dar nu neapărat identice).În cadrul Orientului Mijlociu Extins, de exemplu, ca macroregiune geopolitică ce se constituie într-un complex de securitate, pot fi identificate ambele aspecte legate de interdependență.

Identificarea complexelor regionale de securitate se realizează, în primul rând, prin analizarea dinamicii securității în cadrul a trei dimensiuni: politică, militară și socială. Dacă pentru cazul dimensiunilor politice și militare importanța acestora nu mai necesită o demonstrație detaliată, nu același lucru se poate afirma despre componenta economică. Această componentă a securității pare, la prima vedere, să nu aibă un rol determinant în structurarea și identificarea unui complex regional de securitate, întrucât relațiile economice nu mai sunt în mod necesar condiționate de criterii precum proximitatea geografică.

Chestiunea sistemului de relații economice are coordonate și determinanți diferiți comparativ cu cel politico-militar. Și totuși nu trebuie ignorat faptul că factorul economic poate influența două aspecte importante pentru definirea unui complex regional de securitate: pe de o parte influențează procesul integrării regionale, iar pe de altă parte motivează interesul actorilor externi asupra complexului local (regional). De exemplu, procesul definirii Orientului Mijlociu drept un complex regional de securitate se completează tocmai prin interesul economic major pe care actorii internaționali îl manifestă față de această regiune; nu de puține ori, considerentele economice (accesul la resursele de hidrocarburi) au fost cele care au influențat dinamica regională a securității din punct de vedere politic și militar.   

În privința elementelor care să definească structura securității regionale, Barry Buzan subliniază existența a doi factori principali:

1) echilibrele de putere locale/regionale (relațiile de putere);

2) modelul amiciției și inimiciției.

Buzan insistă asupra importanței celui de-al doilea factor, întrucât în privința echilibrelor de putere locale, penetrarea complexului de securitate de către un hegemon sau o mare putere extraregională poate distorsiona și afecta distribuția puterii între componentele (statele) respectivului complex de securitate: "Din cauza susceptibilității lor la influențele externe, echilibrele puterii sunt un ghid mult mai puțin de încredere la periferie decât la centru." Însă în opinia noastră, întrucât echilibrul de putere local influențează într-o bună măsură modelele amiciției/inamiciției la nivel regional, putem concluziona că, totuși, natura echilibrelor de putere este esențială pentru definirea unui complex de securitate. Aici intervine un alt element important, și anume că recunoașterea de către statele componente a faptului că sunt părți ale unui complex regional de securitate nu este imperios necesară pentru existența de facto a respectivului complex, întrucât, atunci când este analizat din perspectiva echilibrului de putere, un complex de securitate poate exista și funcționa "indiferent dacă actorii implicați recunosc sau nu acest fapt."

 

Concluzii

 

Practic, putem afirma că un complex regional de securitate se formează prin intersectarea unor noduri distincte de concentrare a modelului relațiilor de securitate dintre statele ce fac parte din regiunea respectivă. Ceea ce este însă demn de reținut este că teoriile privind complexele de securitate conțin și o accentuată interpretare de natură constructivistă, astfel că modelele teoretice ale complexelor de securitate nu sunt o simplă reflectare mecanică a modelului distribuției puterii.

Complexele de securitate pot fi percepute drept produse caracteristice ale unui sistem internațional anarhic (Buzan, 2000:197) De aici putem deduce faptul că, într-un sistem internațional anarhic, precum cel ce s-a conturat în perioada post-Război Rece, există o puternică dinamică a securității la nivel regional.

Deși există caracteristici comune complexelor regionale de securitate (metode de indentificare, model de formare) indiferent de plasarea lor în timp și spațiu, totuși natura complexelor de securitate a fost influențată de modul de organizare a sistemului relațiilor internaționale. Procesul de decolonizare, de exemplu, a contribuit la favorizarea apariției complexelor regionale de securitate: apariția de noi state a creat niveluri mult mai ridicate de mobilizare politică și militară în afara controlului strict al marilor puteri

   Decolonizarea a determinat, printre altele, apariția a numeroase conflicte între statele nou-formate (vezi, de exemplu, cazul conflictului dintre India și Pakistan, sau cel al Orientului Mijlociu și al Golfului Persic). Creșterea numărului de amenințări a determinat intensificarea gradului de insecuritate la nivel regional și, în același timp, a dus la crearea unor noi interdependențe de securitate. Obținerea independenței de către aceste state, și deci retragerea puterilor coloniale, a creat un vacuum temporar de autoritate, astfel încât a fost favorizată declanșarea unor conflicte.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 39

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: