Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Turismul din Mureș, prezent și viitor

Cora MUNTEAN

Soluția tot mai des vehiculată a salvării României din criză este promovarea turismului și atragerea de investitori în domeniu. În timp ce politicienii își bat capul pe la diverse simpozioane internaționale, drumurile se fac praf, iar vechea structură pe care s-a clădit cândva turismul ajunge încet, dar sigur o ruină.



În județul Mureș, datorită zonelor împărțite oarecum etnic, turismul are toate șansele să devină o alternativă. Dacă Sighișoara aparține sașilor, aceștia au devenit cei mai buni ambasadori a Perlei Târnavelor pentru atragerea investitorilor în celebra cetate a lui Dracula. Sovata este recunoscută pentru proprietățile terapeutice pe care le oferă, iar vânzarea stațiunii către o firmă din Ungaria nu a făcut decât să crească gradul de confort. Pentru turiști, deoarece nimeni nu cere la intrarea în stațiune nici pașaport de Ungaria, nici certificat că ai fi un bun maghiar. Dacă sighișorenilor le-a rămas cetatea, iar celor din Sovata Lacul Ursu, atunci țăranii de pe Valea Superioară a Mureșului s-au gândit să reînvie tradițiile pentru a atrage atenția asupra lor. Chiar dacă un festival al brânzei și mămăligii are o rezonanță destul de rurală, surprizele sunt de natură să încurajeze un astfel de demers. Anul trecut în vară prefectul de Mureș, Ciprian Dobre, a avut inspirația să reunească șase comunități de pe Valea Superioară a Mureșului în Asociația Mureș-Călimani. A organizat un festival, dar după alte criterii decât manifestările care au deja un șablon: mici, grătare, manele, play-back, toate învăluite într-un kitsch desăvârșit. A făcut un festival al tradițiilor, manifestare care nu numai că a prins foarte repede, dar țăranii au preluat ideea și au îmbunătățit-o. Pentru că nimeni nu cunoaște mai bine decât ei meșteșugul, moștenit din moși-strămoși. Chiar dacă sunt oameni simpli, fără pregătire, ei au înțeles că nu pot lăsa satul românesc să piară. De aceea pregătirile pentru cea de-a doua ediție a festivalului i-au antrenat pe toți. Carele rupte le-au reparat și au plantat în ele flori; le păstrează în curte și există chiar o competiție. Și-au scos straiele frumos cusute din laițe, au căutat după fotografiile strămoșilor pentru ca portul lor să fie cât mai original, și-au scos furca și fusul, războaiele de țesut și, după truda de la câmp, seară de seară fac pregătiri. Oamenii din această zonă, chiar dacă sunt foarte mândri, au ca unitate de măsură a caracterului bunul-simț.

 

Satul nost îi ăl mai fain

 

Cea mai mare competiție se desfășoară în jurul amenajării satului alegoric. Pe un platou montan de 17 hectare, situat în vecinătatea DN Deda-Tolpița, vor fi amplasate șase mari pavilioane, care vor reprezenta cele șase comunități: Rușii Munți, Vătava, Deda, Răstolița, Lunca Bradului și Stânceni. Aici vor fi amenajate șase sate alegorice. Toate construcțiile de aici sunt din lemn și cetină, iar masa se servește în spate, la un han improvizat sau direct de la stână, din mâna bacilor și băcițelor. Întrecerea între săteni este legată de respectarea strictă a tradițiilor, nicidecum de opulență. Orice element modern este total interzis. Oamenii nici nu-și doresc asta, însă se gândesc la "bieții domni de la oraș", cum or fi ei în stare să suporte toate astea. Pentru că știu că și copiilor lor, care s-au stabilit la oraș, le este greu să mai rămână mult timp în sat. Iar cei care și-au făcut case de vacanță în zonă sunt la fel de mofturoși.

Dintr-o căsuță, desprinsă parcă din cărțile cu povești, se aude un cântec popular. În curte, la umbra carului cu flori, o bătrânică mânuiește cu spor fusul și mângâie cu degetele caierul de lână. Vocea ei poate oricând să rivalizeze cu a unui interpret popular. Își ridică privirea și este mai degrabă bucuroasă decât surprinsă. Ne oferă cu generozitate nu doar un pahar cu apă, ci și ceva de mâncare. Se mișcă precum o suveică între ițele războiului de țesut și povestește cu mare drag despre oamenii din sat, din Răstolița. Însă recunoaște că există o rivalitate între sate, dar e dispusă la concesii. "Apăi anul trecut când o fost festivalul, ne-am gândit că așa-i bine între oameni, să nu ne sfădim. Ne-am făcut de trei ori cruce și am trecut pragul casei și ne-am dus de ne-am împăcat" - povestește lelea Marie făcând șugubăț cu ochiul. Nu o deranjează deloc că nu sunt mici la festival, iar de manele nici nu a auzit, așa că nu-i lipsesc. Ea crede că un boț de mămăligă cu brânză, balmoșul sau tocănița, scurușele, cașul și urda sunt mult mai sănătoase. " D-apăi cine știe ce pun în ele că prea se îmbolnăvesc așe repede oamenii de la oraș. Aici totul este natural, că le facem cu mâna noastră", adaugă ea rupând cu mâna ridată de timp și neagră de la soare o bucată din pâinea albă, cu coajă cărămizie. După care ne poartă prin grădină, unde totul este rânduit de mâna ei de gospodină. Riscăm o întrebare despre politicieni; se face că nu ne aude, deși s-a încruntat puțin. După un timp, când credeam că a uitat, spune pe un ton ușor disprețuitor. "Nu-i mai bun unu ca altul. Toți îs o apă și-un pământ, de parcă-s făcuți de aceeași mamă. Și nu-i interesează de noi. Dar nici pe noi de ei". După care ne arată cu mândrie straiele pregătite pentru festival. "Ia îi rămasă de la mama, toate mărgelele astea le-o cusut mama ei cu mâna. Poalele îs tot de la ea, făcute din pânză bună, de-aia nu-s îngălbenite". Ținuta este într-adevăr impecabilă, nici nu se vede că ar fi fost vreodată purtată. Și miroase frumos, a lemn de brad. O lăsăm să-și termine pregătirile și, coborând în vale, îi auzim tot mai slab cântecul. Acolo, la ea în curte, ca și în curțile majorității țăranilor de la munte, pare să se fi coborât raiul pe pământ.

 

Ambiții de primari

 

Primarii celor șase comunități implicate în proiect sunt la fel de preocupați de buna desfășurare a festivalului, iar gândirea lor funcționează mai pragmatic. Dacă anul trecut aria de pământ în zonă se vindea cu nici un milion de lei, acum aceeași suprafață ajunge și la 15 milioane de lei. Ei speră ca în zonă, în afară de vilele protipendadei de la oraș, să se dezvolte o mare rețea de cazare. Pentru că atât zona, cât și oamenii au multe de oferit. De aceea cred că acest festival va promova ideea unui turism care să le aducă multe beneficii.

Organizatorii manifestării, prefectul Ciprian Dobre în special, s-a gândit totuși că îmbinarea tradiției cu ceva elemente moderne nu ar face altceva decât să capteze mai mult atenția și să ofere atât localnicilor, dar și invitaților un program complex. Vor cânta soliști de muzică populară, dar și Phoenix, iar trupa Sistem va susține un recital împreună cu rapsodul popular Grigore Leșe. "Bogăția din această zonă este extraordinară, în fiecare zi se descoperă altceva. Ar fi mare păcat să o lăsăm să se piardă. Cred că suntem datori să păstrăm, cultivăm și exploatăm tot ceea ce ne-au lăsat strămoșii noștri", a spus Ciprian Dobre.

style="FONT-SIZE: 12pt; FONT-FAMILY: ''; mso-fareast-font-family: ''; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA">Pentru că tot trăim pe planeta Fotbal, iar Campionatul Mondial de-abia s-a terminat, și aici va avea loc o finală inedită. Italia va juca împotriva României. Italia va primi un metru pătrat de teren în Defileul Toplița-Deda. Oferirea simbolică a acestei suprafețe de teren, care va fi declarată monument al naturii, se dorește a fi o reeditare a ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 40 de ani în Egipt, când un italian a solicitat să fie declarat monument al naturii un mp de teren, iar acum în acel loc se află o celebră stațiune, Sharm-El Sheik. Donația va fi primită de ambasadorul Italiei la București, Daniele Mancini, care participă la festival în dublă calitate, ca diplomat și ca membru de bază a echipei de fotbal a Italiei, în confruntarea cu o selecționată a României. Excelența
Publicat în : Politici regionale  de la numărul 39

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: