Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Caracterizarea mediului de afaceri în perioada 2005-2006 (II)

Constantin NIȚĂ

Partea a doua

Primul semnal de alarmă referitor la politica fiscală a Guvernului l-a dat comisarul european pentru Afaceri Economice, Joaquin Almunia, care a spus că introducerea cotei unice de 16% a fost o greșeală și că veniturile bugetare sunt prea mici în comparație cu cheltuielile pe care România trebuie să le facă. Ministrul Finanțelor a recunoscut atunci doar parțial că promisiunea electorală pe baza căreia au câștigat sprijinul populației este o eroare, afirmând că "despre cota unică nu trebuie discutat în termeni de bine sau de rău, ci de nivelul acesteia".

Uniunea Europeană atrage atenția că această stare de fapt este îngrijorătoare și poate avea consecințe negative pe termen lung.

Lipsa de coordonare și balansul decizional în problema sistemului fiscal au atras nemulțumirea asociațiilor oamenilor de afaceri. Ei acuză instabilitatea politicilor fiscale, precum și inexistența unei poziții ferme a oficialilor în această problematică. "Anul acesta, creșterea economică este de maximum 2%, anul viitor vom ajunge la creștere zero, iar în 2008 vom avea creștere negativă. Cel puțin 1.000 de companii se vor închide anul viitor. Ținta de inflație de 5% va fi atinsă și depășită înainte de 1 august, iar la sfârșitul anului va ajunge pe la 7%", a declarat Romulus Dascălu, președintele Garant.

"Vrem în primul rând un plan de politică fiscală predictibilă pe o perioadă de 3-5 ani, reducerea parafiscalității, simplificarea administrării fiscale. Mai solicităm măsuri transparente de politică a prețurilor la utilități pe doi ani și acțiuni concrete de limitare a muncii la negru, a importului de produse contrafăcute și combaterea evaziunii fiscale"

Este sugestiv faptul că oamenii de afaceri nu cer nimic altceva decât concretizarea obiectivelor asumate de Guvern în Strategia de Guvernare.

"Tendința și strategia MFP în ceea ce privește impozitarea veniturilor sunt clare - absolut toate veniturile realizate de o persoană fizică, indiferent de natura lor, urmează a fi supuse impozitării cu aceeași cotă."

 

Piețele financiare

 

Capitalul și libera circulație a acestuia sunt concepte de bază ale liberalismului. Piețele financiare ar trebui să fie, în consecință, o prioritate a unui guvern condus de un prim-ministru liberal. În realitate, pe parcusul celor 500 de zile, am asistat la o variație haotică a burselor. Această evoluție favorabilă marilor speculatori a fost un efect direct al luptelor interne între liberali și democrați. Pe de-o parte, au existat manevre puse la cale deliberat de mari magnați, pe de altă parte au existat atacuri ale justiției care, urmărind persoane, au afectat întreprinderi, cu tot cortegiul de efecte negative nu numai asupra deținătorilor de acțiuni, ci și asupra costurilor de producție și a veniturilor salariaților.

Un alt element al sistemului financiar care a fost supus unui proces de apropriere de către guvernarea liberală îl reprezintă SIF-urile. Concentrarea capitalului este o măsură care ascunde mari riscuri pentru mici investitori.

Programul de Guvernare stipulează, ca un element central al dezvoltării pieței de capital, participarea mai activă și mai determinată a băncilor comerciale la efortul de restructurare a economiei. Cele 500 de zile ale guvernării nu au reușit decât să tragă semnale de alarmă din ce în ce mai insistente asupra creșterii consumului și, în consecință, au determinat băncile să adopte o politică prudentă în privița creditelor, atât pentru consum, cât și pentru investiții. Pe scurt, o politică guvernamentală aventuristă și haotică a avut ca unic efect o înghețare a piețelor financiare.

 

Combaterea corupției

 

Nicăieri în cuprinsul său, Programul de Guvernare nu se dovedește mai politicianist și mai demagogic decât în domeniul combaterii corupției. În capitolul referitor la mediul de afaceri se pornește de la premisa, falsă, că fenomenul corupției se manifestă doar în relația dintre instituțiile statului și agenții economici.La o asemenea viziune, soluția oferită este pe măsură: statul trebuie să se retragă "treptat și ireversibil" din economie. Raționamentul este că, dacă nu mai există interacțiune cu instituțiile statului, dispare și posibilitatea corupției. Realitatea demonstrează, însă, contrariul. În primul rând, statul nu poate dispărea ca actor economic. În al doilea rând, ponderea intervenției statului este variabilă în funcție de contextul intern și internațional. În al treilea rând, nivelul corupției nu depinde de gradul de implicare a statului în economie, ci de transparența decizională și de eficacitatea cadrului legislativ. Abundența de legi, de ordonanțe de urgență și chiar retragerea pripită a statului din anumite zone economice, departe de a scădea corupția, o amplifică. În al patrulea rând, chiar dacă definim corupția ca fenomen infracțional legat strict de interacțiunea agenților economici cu instituțiile statului, trebuie să observăm că simpla retragere a statului din economie duce doar la înlocuirea unei forme de infracționalitate cu alte forme de infracționalitate, cu atât mai greu de controlat cu cât structura socială, economică și politică este mai fragilă, adică exact cazul României.

Privatizările avute în vedere nu numai că nu au nici o legătură cu retragerea statului din economie, dar au și o aură de mister care sugerează tocmai existența unor interese foarte personale. Discuțiile care au apărut inclusiv în cadrul Alianței PNL-PD privind privatizarea CEC-ului, a Poștei Române și a Loteriei Naționale arată că nu se are în vedere eficientizarea acestor întreprinderi, ci, pur și simplu, încasarea unor comisioane.

Un alt subiect controversat care se încadrează perfect la capitolul eșecului luptei împotriva corupției este Fondul Proprietatea. Prin acest instrument, Guvernul a inventat, de fapt, o formă de legalizare a corupției în care anumiți intermediari vor realiza câștiguri fabuloase pe seama suferințelor celor deposedați abuziv de bunuri în timpul regimului comunist.

 

Eliminarea barierelor administrative

 

La fel ca economia subterană, barierele administrative constituie un subiect ocolit cu grijă de guvernanți. De regulă, se oferă presei și publicului cifre legate de creșterea investițiilor sugerându-se că această creștere ar fi o urmare nemijlocită a reducerii barierelor administrative.

În afara faptului că unele surse externe pun la îndoială creșterea ISD, acest indicator trebuie privit mult mai nuanțat. Firește, investițiile străine directe sunt benefice. Există însă o mare varietate de investiții. Faptele ne arată că, în 2005 și 2006, marea majoritate a acestor investiții a fost orientată către unități destinate comerțului și serviciilor, și nu către producție. Din păcate, investițiile străine directe în primele 500 de zile ale guvernării Coaliției de centru-dreapta sunt uimitor de strâns legate de creșterea îngrijorătoare a consumului și importurilor.

O altă problemă este cea a raportului între investițiile dintre sectorul privat și investițiile din sectorul public. Nu punem la îndoială faptul că investițiile din sectorul privat sunt direct proporționale cu sănătatea unei economii, dar, în situația unor țări precum România, statul trebuie să-și asume responsabilitatea de a susține investițiile publice, cu atât mai mult cu cât acestea sunt cele care atrag după sine, exponențial, alte investiții. În condițiile în care, de exemplu, în 500 de zile, nu a fost construit nici un kilometru de autostradă, ba chiar - sistematic - circulația pe diverse drumuri europene a fost întreruptă săptămâni în șir, putem spune că s-au pierdut cel puțin doi ani în domeniul investițiilor, doi ani care vor conta foarte mult, în sens negativ, în perioada care va urma după integrare.

 

Sectorul IMM

 

Încă de la preluarea responsabilităților de guvernare, politicienii aliați și-au manifestat deschis apetența pentru capitalul investitorilor străini de mare greutate, a căror activitate în România intră sub incidența unui principiu simplu și sănătos: bani mulți și repede. Marele perdant al acestei politici hrăpărețe este sectorul IMM românesc. Deși inclus oficial în preocupările active ale Executivului, el a fost abandonat aproape în totalitate, beneficiind sporadic de o atenție fugitivă, concretizată în proiecte de finanțare de mică amploare și care nu rezolvă problema de fond a acestui sector economic: lipsa de know-how și insecuritatea resimțită pe fondul instabilității fără precedent a sistemului fiscal.

Vom prezenta succint principalele obiective asumate de Guvern în Strategia de Guvernare, precum și măsura în care ele au fost respectate până în prezent:

a) elaborarea unei legislații simple, clare și stabile

Probabil acesta este cel mai simplu și cel mai firesc dintre obiective, care, în situația în care ar fi respectat, ar avea efecte pozitive asupra mediului de afaceri: antreprenorii ar fi mult mai relaxați și mult mai motivați să-și concentreze atenția asupra elaborării unei strategii de dezvoltare pe termen lung. Însă Guvernul a încălcat flagrant această misiune asumată, în primul rând prin adoptarea unui sistem fiscal necorespunzător și contestat atât pe plan intern, cât și extern. În al doilea rând, nu există nici măcar la ora actuală un pachet minimal de măsuri coerente și care să beneficieze de consensul tuturor părților afectate, pachet care să corecteze gafele inițiale ale decidenților. În al treilea rând, Codul Fiscal este ținta permanentă a acțiunilor de modificare și redefinire, generând panică și incertitudine, mai ales în rândul investitorilor mici și mijlocii care nu pot absorbi la fel de ușor ca o firmă cu experiență și mijloace financiare șocurile produse de haosul fiscal.

  

Continuare în numărul viitor

Publicat în : Economie  de la numărul 39

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: