Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

O decizie periculoasă

Cristian BANU

Decizia guvernului de a majora deficitul bugetar este una foarte periculoasă, nu atât prin prisma procentului (este vorba de 2,5%, adică aproximativ 2 miliarde de euro), cât mai ales prin prisma momentului ales și prin circumstanțele în care se face această rectificare bugetară.



Dacă este ceva care i se poate reproșa pe bună dreptate și fără putință de tăgadă acestui guvern este incapacitatea funciară de a gestiona bugetul de stat. Guvernul Tăriceanu, încă de la instalarea în funcție, nu a fost capabil să gestioneze în condiții normale bugetul. Deși a schimbat din chiar prima zi paradigma fiscală, mai bine de jumătate de an a funcționat pe bugetul întocmit de guvernul Adrian Năstase. Ulterior, a predat bugetul pe 2006 în Parlament aproape de limita maximă a termenului legal. Anul trecut, s-a trezit cu excedent bugetar de aproape 1% din PIB pe care a trebuit să-l cheltuiască în ultimul trimestru. Acum, la fel, la finele primului trimestru avem un excedent bugetar de aproape un procent din PIB.

Tradus pentru profani, asta înseamnă un singur lucru: guvernul este incapabil să cheltuiască banii pe care îi are -lăsând la o parte o administrație supradimensionată și neeficientă, cheltuieli inutile, risipă din banii publici, alimentarea clientelei politice ș.a.m.d. Chiar și în aceste condiții, guvernul nu a reușit să cheltuiască toți banii pe care îi are. Ministerele, deși se plâng că nu au bani, nu reușesc să cheltuiască nici ce au.

 

Managementul banului pulic

 

Managementul banului public este absolut catastrofal. În momentul de față, guvernul nu știe de ce bani va dispune anul viitor, fiindcă în Parlament Codul Fiscal arată deja altfel decât îl gândise (mă rog, e un fel de a spune) domnul Vlădescu. Ce să mai vorbim de chestiuni SF cum ar fi planificarea bugetară multianuală...

Să presupunem că mâine Educația primește 3 miliarde de euro. Acești bani se vor duce pe salarii, o parte, pentru câteva computere achiziționate de la clienții politici la prețuri de două-trei ori peste prețul pieței, pe vreun program gen 200 de euro pentru un computer și cam atât. Poate în câteva școli să se mai dea pe ici, pe colo cu bidineaua și să se mai schimbe obertainerul la cișmea. Nu există programe concrete pentru cheltuirea acestor bani. De exemplu, pe recalificarea cadrelor didactice - pentru multe dintre ele calculatorul și Internetul fiind un teribil bau-bau. Sau pe studii de impact și pentru adaptarea programelor școlare la piața muncii.

Situația este aceeași la oricare minister. Cel mai bun exemplu este Bucureștiul. Ori de câte ori are ocazia prin interviuri, Videanu se laudă cu proiectele sale, 200-300 de proiecte. Pus să detalieze, începe ca Pristanda cu steagurile: "Două la primărie, două la școala de băieți..." Și până la urmă, în București se toarnă un strat de asfalt și se înlocuiesc bordurile (cel puțin, înlocuirea bordurilor este festival anual în București). Atât. Capitala s-a împrumutat cu aproape un miliard de euro, dar nu s-a demarat nici un proiect. Pentru pasajul Basarab abia acum s-a efectuat licitația, însă s-au descoperit probleme cu terenurile și lucrările nu vor putea începe anul acesta. Ca să nu mai vorbesc de faptul că acum doi ani zona de la Grozăvești fusese resistematizată (alți bani, altă distracție).

Nu s-a demarat nici un proiect de infrastructură în Capitală. Nu s-au făcut planuri de urbanism și orașul se dezvoltă haotic. Noile cartiere de vile ale orașului au străzile late de maxim 3 metri de nu pot circula două autoturisme în paralel (că de, terenul este scump și noii proprietari nu s-au îndurat să lase un metru jumătate pentru utilități). În alte cartiere, pânza freatică este atât de aproape încât vilele de sute de mii de euro se inundă mai rău decât cocioabele din Ferentari sau Giulești Sârbi.

Metroul, care trebuie să devină nodul central al unui transport public, nu beneficiază deloc de investiții pentru demararea lucrărilor la linii noi. Nu am auzit să se facă studii de fezabilitate, studii de impact... În afară de visele lui Videanu de a transforma Bucureștiul în port la Dunăre.

Ceea ce se întâmplă în București exprimă cel mai bine incompetența administrativă (o incompetență care transcende culoarea politică, deși despre PSD se poate spune că știa cum să cheltuiască banii publici în favoarea clientelei proprii și mituirea electoratului). România nu are nici 200 de km de autostradă dintre care jumătate sunt vai de mama lor, însă de doi ani de zile nu se construiește nimic. Jumătate din România nu are apă curentă și canalizare și cam tot atât nu are gaze. Sunt atâtea de făcut și de construit încât te întrebi de ce naiba nu sunt în stare să facă ceva.

De aceea, nu este atât important că va crește deficitul bugetar, ci că nu există proiecte serioase pentru cheltuirea acestuia. Un proiect de asemenea anvergură în infrastructură nu apare peste noapte. Dacă ar fi existat asemenea proiecte, ele ar fi trebuit incluse în buget de la bun început. Or, în lipsa acestora, banii se vor duce numai pe salariile bugetarilor pentru care Solitaire este competența maximă în materie de PC, or în buzunarele clientelei politice pentru "înlocuirea unor borduri". Așa încât, măsura va da încă o lovitură inflației (nu și credibilității BNR, care oricum nu există decât datorită deferenței unor jurnaliști). Mă tem că, la fel ca anul trecut, guvernul se va trezi în trimestrul patru cu o mulțime de bani rămași necheltuiți și pe care, în disperare de cauză, îi va arunca pe piață aiurea-n tramvai doar ca să-i cheltuiască.

 

Circumstanțele interne și externe

 

Ca să nu mai vorbim că în momentul de față conjunctura internațională este una dificilă care îndeamnă la prudență - Ungaria este pe cale să intre într-o criză economică profundă, la fel Turcia, dezechilibrele macro-economice fiind la limită.

Conform estimărilor analiștilor, peste 8 miliarde de euro au părăsit piețele emergente (dintr-un total de circa 33 de miliarde). Majoritatea băncilor naționale au anunțat sau au și operat majorări de dobânzi (inclusiv BNR a operat recent o astfel de majorare, cu 0,25%).

Consiliul de administrație al BNR va continua să monitorizeze cu maximă atenție evoluțiile economice și monetare interne și internaționale, "fiind gata să acționeze pentru atingerea obiectivelor de dezinflație pe termen mediu".

Analiza celor mai recente date statistice indică în continuare o dinamică accentuată a cererii interne, ca urmare a expansiunii nesustenabile a consumului pe fondul intensificării ritmului de creștere a creditului neguvernamental, în special a componentei în monedă națională, și al adâncirii dezechilibrului extern.

Creditul neguvernamental în lei acordat populației a consemnat o creștere în termeni reali de 110,5 la sută în luna mai a.c. față de aceeași perioadă a anului 2005.

Preconizata majorare a cheltuielilor guvernamentale va amplifica suplimentar presiunile exercitate de cererea internă, atât asupra deficitului extern, cât și asupra inflației, ceea ce impune sporirea restrictivității politicii monetare.

Totodată, în vederea temperării expansiunii persistent înalte și în accelerare a creditului neguvernamental, în special a celui în monedă națională, Consiliul de administrație al BNR a hotărât majorarea ratei rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei cu scadență mai mică de doi ani de la 16 la sută la 20 la sută începând cu perioada de aplicare, 24 iulie-23 august 2006.

Aceste decizii corelate cu menținerea unui control ferm al lichidității de pe piața monetară prin continuarea sterilizării substanțiale a excesului de lichiditate vor acționa în direcția întăririi politicii monetare, inclusiv prin efectul asupra anticipațiilor inflaționiste și vor contribui la consolidarea procesului de dezinflație astfel ca inflația să conveargă spre ținta de 4 la sută în cursul anului 2007.

O țintă care este serios periclitată de intenția guvernului. Mai ales că se scapă din vedere că cheltuielile propuse de guvern pentru infrastructură nu sunt plăți unice, ci ele se vor întinde pe ani (cel puțin doi), ceea ce înseamnă că se vor regăsi și în bugetele din anii viitori, unde se vor adăuga contribuțiile obligatorii pentru Uniunea Europeană.

În aceste condiții, decizia guvernului este una riscantă, cu potențial de influență negativă pe termen lung.(C. B.)

Publicat în : Economie  de la numărul 39

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: