Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Ce viitor mai are dolarul?

Cătălin BARBU

Majoritatea analiștilor de pe Wall Street dau ca sigură scăderea monedei americane în raport cu cea europeană. Creșterea în continuare a dobânzii de către banca centrală americană va face viața din ce în ce mai dificilă pentru moneda americană. În "compensație",prețul petrolului crește.



Analiștii de pe Wall Street le recomandau trimestrul trecut clienților lor să ia în considerare o depreciere în continuare a monedei americane față de euro.

"Dolarul va continua să scadă", a declarat în aprilie agenției Bloomberg Alex Patelis, șeful diviziei valute de la Merrill Lynch & Co. Londra. Previziunea lui de 1,28 pentru un euro a fost cea mai apropiată de rata atinsă pe 30 iunie, dintre cele 53 făcute de diverși traderi într-un sondaj al Bloomberg.

50% dintre strategii intervievați de Bloomberg la sfârșitul lunii iunie au sfătuit vinderea dolarilor, față de doar 43% cu o săptămână înainte. 52% consideră că dolarul se va deprecia și față de yenul japonez, față de 39% înainte cu o săptămână.

Creșterea ratei dobânzilor va afecta dolarul, aceasta făcând din ce în ce mai dificil pentru americani să mai atragă capital. Predicțiile merg către un curs de 1,34 la sfârșitul acestui trimestru, dar 1,29 la sfârșitul anului, susține Patelis.

 

Slăbiciunile dolarului

 

Merril a făcut parte din majoritatea firmelor băncilor care s-au înșelat cu privire la cursul dolarului anul trecut. Per total, dolarul a câștigat 14% față de euro, punând capăt unei perioade de trei ani de depreciere continuă. La sfârșitul lui 2004, Merril Lynch preconiza că 2005 se va încheia cu un euro la 1,36 dolari. CitiGroup era chiar mai pesimistă, predictând 1,40. La finele lui 2005, un euro era cotat la 1,18 dolari. Prognoza medie pentru finele lui 2005 a fost de 1,34. Cei de la Merrill Lynch au avut cea de-a doua cea mai pesimistă prognoză la sondajul din aprilie, după cea a companiei australiene FXMax, care prognozase că moneda americană va încheia perioada la 1,31. Mizuho prognozase 1,26. Prognoza medie făcută într-o perioadă în care moneda americană era cotată la 1,21 a fost de 1,22 la sfârșitul lunii iunie.

"Prognozăm o slăbire a dolarului în viitor și asta se va întâmpla atunci când FED va renunța să mai mărească dobânda", spune Hans Guenter Redeker, de la BNP Paribas. Banca preconiza o rată de 1,25 la finele lui iunie, la fel ca Citigroup, ING Groep NV, Société Générale și UBS. BNP prognozează că până la sfârșitul anului euro va urca până la 1,35 dolari. Aceeași rată o prognozase BNP la sfârșitul lui 2005.

Sondajul Bloomberg nu a reușit să anticipeze recentul declin al dolarului. Până acum, a reușit să ghicească direcția în 25 de săptămâni din ultimele 52 față de euro și în 28 față de yenul japonez.

Pierderile trimestriale ale dolarului față de yen și euro sunt cele mai mari de la ultimele trei luni ale anului 2004. Dolarul a pierdut 7,4% față de euro pe baza așteptărilor că banca centrală europeană va majora dobânda mai mult decât FED care a majorat ratele de 17 ori până la 5,25%. Dolarul a atins un punct minim al ultimelor 15 luni pe 5 iunie, când a fost 1,2979. Anunțul făcut de șeful FED, Ben Bernake, pe 27 aprilie, conform căruia banca centrală ar putea renunța la creșterea dobânzii a amplificat pierderile.

 

Viitorul?

 

Este clar că traderii au anumite așteptări legate de evoluția cursului monedei americane. Dar pe ce se bazează ei de fapt?

Începând cu 1995, conturile curente americane au început un amplu proces de dezechilibrare: un deficit comercial enorm pentru SUA și surplusuri la fel de mari în restul lumii, în special în Asia. Până la mijlocul anilor '90, forțele pieței, asistate și de unele măsuri monetare, au asigurat echilibrul în timp util și au limitat pierderile. De ceva vreme însă, mecanismul acesta nu mai pare să funcționeze corect.

Unul dintre motive, avansat de către fostul șef al FED, Allen Greenspan, este creșterea numărului tranzacțiilor electronice care a făcut ca deținerea și achiziționarea de active străine să nu mai pară o activitate atât de exotică și periculoasă prin reducerea costului tranzacțiilor și asigurând o disponibilitate mult mai mare a informațiilor.

Însă o mare parte din acumulările de active este făcută de băncile asiatice și asta în mod cert nu este rezultatul unei schimbări de preferințe, cât mai ales o politică deliberată de protejare a creșterilor economice proprii.

Actualele deficite trebuie corectate. Se așteaptă ca deficitul de cont curent al SUA să răspundă măsurilor de creștere a dobânzii, scăderii dolarului, ajutate și de o mai austeră politică de reducere a deficitului fiscal. Greenspan este de părere că "flexibilitatea sporită a economiei americane va facilita în cele din urmă ajustările fără ca acestea să afecteze în mod vizibil activitatea economică în general".

Marea problemă a acestei idei este gradul mare de îndatorare a cetățenilor americani. Scăderea dobânzilor până la minime istorice a dus la creșterea datoriei familiei americane și la o scădere a economisirii până la un minim de 1% din venituri.

Creșterea dobânzilor va duce în cele din urmă la spargerea unor "baloane" și va reduce consumul, pe măsură ce sentimental de bogăție bazat în special pe creșterea fără precedent a prețurilor locuințelor se va evapora.

Dar dacă încetinirea cheltuielilor de consum va duce la o scădere a creșterii economice americane cu, să spunem, un procent? Care va fi implicația pentru economiile asiatice care depind enorm de piața americană? Nu cumva ele vor fi silite să-și ajusteze ratele de schimb?

Un dolar mai slab înseamnă implicit un euro mai puternic. Însă cât va mai putea suporta economia europeană această apreciere? Până acum, companiile europene au suportat ele însele aprecierea monedei prin reducerea marjelor, însă asta nu poate dura la nesfârșit. Deocamdată, europenii au crescut prețurile în dolari cu circa 10%, în vreme ce dolarul s-a apreciat în total de la 0,8 la 1,3 în ultimii ani.

În momentul de față, șomajul este mult mai mare în Europa decât în State (este drept, ajutat și de o legislație a muncii mai puțin flexibilă). Aprecierea continuă a euro și majorarea ratelor dobânzii nu sunt de natură a ajuta.

Nici Japonia nu se află într-o situație mai roză. Și japonezii au o economie stagnantă și nu-și pot permite prea mult aprecierea yenului. Într-adevăr, acumulează rezerve, însă, așa cum ne arată istoria, aprecierea yenului va reduce surplusul suficient pentru a renunța.

Singura care mai rămâne este China, o țară a cărei economie crește într-un ritm rapid, acumulează rezerve și păstrează o rată fixă față de dolar. Din această cauză, o ajustare a ratei de schimb pentru yuan va trebui să fie majoră și asta nu se va întâmpla peste noapte printr-un proces obișnuit de piață. Deocamdată negocierile dintre SUA și China avansează lent și rămâne de văzut dacă situația se va rezolva ca în cazul Japoniei în anii '80.

Riscul unei crize majore nu este niciodată zero și orice piață depinde foarte mult de așteptări. De fapt, în cazul dolarului problema care se pune este dacă forțele pieței și factorii politici vor permite monedei americane să se deprecieze atât cât vor autoritățile americane. Este o monedă mult prea circulată și interesele din jurul său sunt mult prea mari pentru a se permite o catastrofă de tip sud-american.

În anii '80, dolarul a scăzut dramatic după acordul Plazza, însă nu a fost înlocuit ca monedă a comerțului mondial de yen sau marcă germană. Viitorul său depinde de așteptările privind economia americană și de nivelul de servicii care se poate obține de pe piețele financiare americane.

Publicat în : Economie  de la numărul 39

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: