Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

România, un brand politic difuz în spațiul european

Mihaela ENACHE

Intrarea României în spațiul politic european presupune, în mod firesc, o compatibilizare a vieții sale politice cu realitățile europene. Într-un moment în care, din punct de vedere al instituțiilor politice, dar și ca stil, ca model al ceea ce am putea denumi joc politic, țările europene, în mare parte, au atins un anumit grad de maturitate, modelul politic românesc este unul confuz, incipient. Deopotrivă la nivel instituțional, în condițiile în care România se găsește în stadiul consolidării propriilor instituții, dar și în ceea ce privește viața politică propriu-zisă, prin conturarea unor curente ideologice distincte și statuarea unor reguli ale jocului politic democratic.



Încercând să înțelegem ce model politic propune România și ce anume o individualizează în spațiul politic european, constatăm că este unul difuz, marcat de nevoia de schimbare, de adaptare la exigențele Europei, dar și de eterna tendință inerțiară a societății românești, de menținere a status quo-ului. Brandul politic românesc este unul în curs de formare din punct de vedere al configurării ideologice, dar și al suportului instituțional.

Se poate aprecia că în cei aproape 17 ani de la căderea regimului communist, în România progresele în viața politică au fost lente, dar, pe măsură ce procesul integrării în Europa devenea o prioritate, nevoia creării unui cadru politic performant a impus o serie de schimbări rapide. Am putea afirma că presiunile externe și necesitatea urgentării procesului de integrare au fost stimuli esențiali în demararea unor inițiative ce vizau profesionalizarea vieții politice în România.

Între schimbările benefice care au marcat partidele politice putem menționa o mai accentuată preocupare a acestora de a se fundamenta pe criterii doctrinare, precum și o orientare a lor predilectă către curentele ideologice europene. Conectarea la marile doctrine europene este însă una mai degrabă formală. Partidele românești și-au făcut contacte, colaborează în forul legislativ european cu grupurile parlamentare din familiile lor politice. La nivel programatic, dar și ca mod de acțiunepolitică, de a participa la jocul de putere, partidele românești mai au de făcut multe schimbări. Este vorba, în primul rând, despre realizarea unei concordanțe între programele politice și proiectele pe care trebuie să le pună în aplicare. Există o discrepanță între doctrinele pe care și le asumă și transpunerea lor în practica politică atunci când se află la putere. Altfel spus, în ceea ce privește relația cu grupările politice europene, partidele românești trebuie să o aprofundeze, în sensul trecerii de la o colaborare formală la una de conținut (asumarea programatică de facto a doctrinelor, elaborarea unor proiecte eficiente și o transpunere adecvată în practica politică, în politici publice).

În ceea ce privește configurarea ideologică a scenei politice, este previzibilă o grupare mai coerentă pe zona de stânga și pe cea de dreapta a partidelor. Deși se află într-o perioadă confuză, deopotrivă social-democrația, liberalismul și mișcarea populară, este de așteptat ca în anii următori ele să-și precizeze mai bine pozițiile, pentru a putea fi parteneri credibili în relația cu partidele europene. În ceea ce privește curentul extremist, acesta se va menține în zona marginală a puterii, dar se va constitui ca factor de presiune populară deloc de neglijat, mai ales în condițiile activării euroscepticismului în spațiul european.

Dacă am recurge la o comparație cu anii trecuți, în mod categoric putem constata unele progrese semnificative la nivelul clasei politice în ansamblul său. Cum spuneam și mai sus, comparativ cu anii '90, tendința acesteia a fost de a se regrupa ideologic, în zona dreptei sau a stângii. Între acestea, pe zona de mijloc au apărut o serie de formațiuni politice mai mici a căror tendință firească a fost de a se apropia de unul dintre partidele mari în perioada electorală. Un fenomen frecvent în Europa este creșterea rolului acestora, în condițiile în care partidele mari nu obțin la alegeri procente care să le permită să formeze singure guverne. Acest fenomen pare să se prefigureze și pe scena politică românească.

Progrese s-au făcut la nivel de discurs politic și de gestionare a imaginii. Politicienii au devenit mult mai atenți la mesajele pe care le transmit, la relația cu mass-media și, în general, la discursul politic. Se poate aprecia că oamenii politici au ajuns să înțeleagă mai bine rolul presei în procesul de comunicare.

Un fenomen, incipient este adevărat, poate fi observat la nivelul relației ales-alegător. Este vorba de tendința aleșilor de a se implica mai mult în problemele comunităților care i-a ales. Comparativ cu democrațiile consolidate, în România acest fenomen este unul abia perceptibil, dar este sesizabil într-o mai mare măsură față de perioada precedentă. O contribuție majoră, în acest sens, a revenit presei, dar și unei relative maturizări a electoratului românesc, devenit mai exigent și mai sceptic față de anii '90.

Pe fond însă, la nivelul clasei politice există unele deficiențe care nu pot fi remediate decât în condițiile introducerii unor reglementări juridice care să profesionalizeze regulile jocului politic și să consolideze un anumit tip de cultură a democrației. Fenomene nocive ca migrația, o abordare superficială a mandatului de către aleșii locali și naționali pot fi remediate doar printr-o serie de acte normative care să reglementeze un nou stil de a înțelege și de a acționa în mediul politic.

Într-o societate din ce în ce mai politizată, se poate spune că partidele sunt, în principal, cele care furnizează politicienii și, în general, persoanele care ne guvernează. La nivelul instituțiilor politice, schimbări majore nu s-au produs. Spre deosebire de anii '90, există dezbateri ample și contradictorii cu privire la noi configurări instituționale, deopotrivă în zona politică și în cea administrativă. Din păcate, indiferent de partidul aflat la putere, România nu a reușit să-și creeze un mecanism politic instituțional coerent și eficient. Fie se acuză o anume confuzie în ceea ce privește competențele celor trei puteri, fie se vorbește de o reformă instituțională care să clarifice raporturile de putere între acestea. Nu este foarte clar dacă se dorește o reformare, chiar o modificare semnificativă a sistemului politic sau introducerea unor corecții la cel deja existent.

La nivel politic, principalul aspect asupra căruia ar trebui să se acționeze și care ar avea un impact instituțional semnificativ ține de un anume tip de responsabilizare a aleșilor (primari, consilieri, parlamentari). Este vorba, de fapt, despre o mai bună înțelegere a mandatului, de ceea ce presupune acesta, respectiv implicarea mai profundă a aleșilor în rezolvarea problemelor comunităților care i-au desemnat. Instituirea unui anume tip de relaționare ales-alegător, care să presupună o implicare activă din partea alesului, va avea un impact benefic asupra funcționării instituțiilor.

În ceea ce privește sistemul instituțional administrativ, unul dintre principalele obiective pe care și le-a propus România este descentralizarea. O tendință vizibilă în ultimii ani s-a constatat însă în ceea ce privește o anumită preocupare pentru transparentizarea funcției publice. Deși demarată cu greu și cu unele deficiențe (lipsa unor mecanisme de control), se poate aprecia că efectele acestei inițiative se vor regăsi într-o mai eficientă activitate la nivelul instituțiilor administrative deopotrivă centrale și locale.

În concluzie, modelul politic românesc se diferențiază actualmente de cele europene printr-un complex de factori generați de însăși evoluția societății românești în ansamblu - confuzie, o tendință de reevaluare a valorilor tradiționale și de adaptare la presiunile pe care le produce procesul de integrare europeană. În mod categoric, în perioada următoare, tocmai aceste presiuni vor fi cele care vor stimula o echilibrare a sistemului politic românesc.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 39

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: