Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Status Quo

Cristian BANU

Sondajul dat publicității de curând de către institutul CIVIS oferă niște date oarecum diferite de cele pe care le dau institutele românești (CIVIS este un institut din Republica Moldova). Tot CIVIS a realizat sondajul de acum câtăva vreme care marca momentul de egalitate a partidelor românești.



În primul rând, surprinde, ținând cont de rezultatele pe care le tot anunță institutele românești, cifrele apropiate între PNL și PD, care sunt despărțite de doar un procent, 24%, respectiv 25%. PSD a căzut la 20%. PRM-ul se află la tradiționalul 12%, PNG, 7% și UDMR 6%.

Sondajul pare mai aproape de realitate și mai cu picioarele pe pământ decât cele care ne înfățișează un PD umflat cu pompa la peste 30%. De asemenea, oferă câteva date interesante care marchează unele modificări importante în structura electoratului.

Astfel, Alianța D.A. domină inclusiv zone considerate altădată fiefuri PSD-iste. În Moldova, A.D.A. are 51%, aproape cât în București (51%), față de PSD care are 19% și, respectiv 10%. Cel mai mare procent îl are PSD-ul în Muntenia (29%). Nici măcar la sate PSD nu mai are supremația, fiind depășit cu 10 procente de A.D.A. (38/28). PSD este întrecut de Alianță inclusiv la categoriile de vârstă, bătrâni de +59 preferând tot A.D.A. (39/31). La tineret, cel puțin, PSD stă de-a dreptul dezastruos, doar 10% dintre cei sub 30 de ani preferând fostul partid comunist. În schimb, aici are un procent foarte mare Gigi Becali, 15%, adică două treimi din electoratul său.

Moldova pare să fi trecut la liberali (oarecum surprinzător), în vreme ce Transilvania este a democraților. În schimb, în Capitală ponderea celor două partide este aproape egală. Liberalii domină orașele mari (50/45), în vreme ce democrații domină orașele mijlocii (54/39). În orașele mici și la țară ponderile sunt relativ egale. Din acest punct de vedere, putem nota un ușor avantaj pentru liberali, deoarece electoratul din urbanul mare are un simț civic mai dezvoltat și se prezintă în număr mai mare la vot. De asemenea, liberalii au un ușor avantaj la cei cu venituri mai mari.

Sondajul măsoară foarte bine degringolada PSD, deși cred că 20% este deja un scor mare pentru partidul cocorilor, care pierde teren inclusiv în zonele sale tradiționale (Moldova, zona rurală, persoanele cu venituri mici). Acestea sunt acaparate de noul star al politicii românești, Gigi Becali. Apropo de acesta, este îngrijorător procentul tinerilor care cad pradă discursului său rudimentar naționalist-creștin, semn al debusolării de care este cuprinsă o anumită zonă. Ținând cont că sistemul educațional românesc produce din ce în ce mai mult "pe stoc", bazinul electoral al lui Gigi Becali va crește previzibil.

În ceea ce privește personalitățile politice, este interesant că 75% dintre simpatizanții liberali au încredere mare și foarte mare în Traian Băsescu (și numai 82% dintre democrați!!!). Tot la capitolul surprize poate fi pus faptul că 46% din votanții PSD mai au încredere în Adrian Năstase. În schimb, Călin Popescu Tăriceanu beneficiază de încrederea a 64% din votanții liberalilor și doar 26% din cea a democraților. Desigur, acesta nu este un indicator semnificativ, ci are mai degrabă rol de coloratură. Apropo de încredere, 27% dintre liberali și 22% dintre democrați au încredere în Gigi Becali, în vreme ce un Bogdan Olteanu are doar 37%, respectiv 26%. Iar Theodor Stolojan - 50% din partea liberalilor și 51% din partea democraților.

La democrați, Videanu se află în picaj liber, doar 25% dintre votanții PD având încredere în el, și 19% dintre liberali. Ca amuzament, 11% dintre votanții liberali au încredere în Elena Udrea și doar 8% dintre cei ai democraților. Domnul Boc se află și el pe la 23%, Vasile Blaga doar 19% (acestea din urmă sunt procentele generale de încredere, nefiind disponibile datele defalcate pe simpatizanți).

În linii mari, din acest sondaj se desprind câteva concluzii:

- Electoratul continuă să privească și să aprecieze Alianța D.A. ca întreg și să considere că ea este singura soluție pentru România. Chiar dacă fuziunea nu mai prezintă interes nici pentru electorat, Alianța trebuie să continue. De altfel, scorurile apropiate ale celor două partide arată că nici unul nu poate obține majoritatea pentru a guverna singur.

- Scandalurile par să nu fi avut efect în diminuarea aprecierii electoratului față de A.D.A., ea rămânând constant aproape de 50% de mai bine de un an de zile.

- În schimb, PSD se erodează pe zi ce trece, electoratul său migrând în special către Gigi Becali, care a preluat și o parte din electoratul unui PRM destul de apatic.

- UDMR staționează la 6%, deși cred că nu va mai reuși să pătrundă în Parlament la următoarele alegeri.

- PPCD este mort și îngropat, la fel PC-ul lui Dan Voiculescu. Partidele noi (PIN, disidența din PRM) nu au reușit să impresioneze și se zbat în marja de eroare.

În aceste condiții, nu cred că are rost să ne gândim la alegeri anticipate, nici după 1 ianuarie 2007. În primul rând, ele sunt dificil de realizat din punct de vedere tehnic, datorită limitărilor legislative. În al doilea rând, actualii parlamentari cunosc și ei aritmetica de clasa a doua și știu că nu se vor mai găsi pe liste. Cam jumătate din actualul Parlament nu se va mai regăsi pe liste, așa că aleșii actuali nu au nici un interes să-și taie craca de sub picioare. În al treilea rând, după 1 ianuarie 2007 este deja târziu. Până când s-ar declanșa procedurile, cât s-ar face campania electorală, până când s-ar organiza alegerile, deja s-ar face momentul organizării alegerilor "la termen".

Cei care vorbesc despre planul malefic al PD de a se retrage de la guvernare vorbesc să nu adoarmă. Dacă ar face un asemenea gest, PD nu ar avea decât de pierdut. PNL ar guverna bine-mersi împreună cu UDMR și soluția imorală PC, sprijinit în Parlament de PSD și PRM. O parte dintre liderii PD vor fi nemulțumiți că vor fi dați de-o parte de la ciolan și nu vor putea să-și alimenteze clienții politici, chiar într-un moment important, adică înainte de alegeri. Nici un lider politic conștient nu va lua măsuri care să ducă la nemulțumiri în interiorul partidului înainte de alegeri. S-a văzut foarte clar ce s-a întâmplat de curând cu Partidul Conservator, când liderul partidului a trebuit să înghită în sec când a cerut partidului să iasă de la guvernare și i s-a spus tranșant să-și vadă de treaba lui dacă nu vrea să se trezească singur. Chiar dacă PD nu există propriu-zis ca partid politic, ci doar ca o proiecție a lui Traian Băsescu, este greu de crezut că, dacă s-ar pune problema părăsirii puterii, îl vor asculta foarte mulți.

În plus, nu au nici un interes. Deocamdată se descurcă foarte bine cu această politică a lor de a fi la guvernare prefăcându-se că sunt în opoziție așa că nu văd de ce ar schimba strategia. Ca să nu mai vorbim că liberalii vor putea să-și aroge singuri meritele integrării și să profite de o creștere economică rezonabilă (în condițiile în care nu fac prostii majore).

Ținând cont de trendul descendent al PSD, nu mai este mult până când el va face implozie și va dispărea ca opțiune politică majoră. Atâta timp cât mai există PSD, partidele din Alianță sunt văzute ca alternativă la acesta și nu sunt bine diferențiate între ele de electorat. Pe de altă parte, cu cât ele rămân împreună, cu atât procesul de destrămare a PSD va fi mai lent. Abia după dispariția PSD din ecuație, cele două partide ale Alianței D.A. vor putea să se delimiteze mai clar și să candideze separat, unul împotriva celuilalt. Din păcate o astfel de situație va fi destul de complicată, fiindcă la următoarele alegeri nu va mai exista nici un partid cu potențial de coaliție, nici PRM, nici PNG neputând fi luate în considerare ca parteneri de guvernare și nici PD, nici PNL nu vor dispune de suficiente voturi pentru a putea avea un guvern majoritar.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 39

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: