Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

"Mitul politic" Theodor Stolojan

Dan BARBU

Fostul premier al României, Theodor Stolojan, este perceput de foarte mulți români drept o personalitate politică de încredere, care poate ocupa oricând fotoliul de prim-ministru sau chiar de președinte al țării. Deși s-a retras în 2004 din viața politică activă din motive medicale, Stolojan continuă să se bucure de încrederea românilor. Care este explicația acestui fenomen? Cum poate un lider politic să se mențină în topul încrederii românilor, în condițiile în care clasa politică în general (partide politice, Parlament) se află la un nivel redus în privința încrederii populației? Putem vorbi despre un adevărat "mit politic" în cazul fostului președinte al PNL? Dacă este așa, atunci care sunt caracteristicile acestuia și care este viitorul politic al lui Theodor Stolojan?



La nivel teoretic, discuția despre mituri politice este strâns legată de ceea ce înseamnă comunicare publică. Practic, orice model de mit politic este parte integrantă a unei forme de comunicare, prin care se urmărește transmiterea unui mesaj către un public-țintă. În plus, mitul politic are ca obiectiv formarea comportamentelor politice, care ulterior se transformă, în cele mai multe cazuri, în voturi, cu ocazia alegerilor. Poate fi încadrat Theodor Stolojan în categoria miturilor politice? De ce are nevoie un om politic pentru a intra în această categorie?

Pentru a înțelege mai bine situația în care se află Theodor Stolojan este important de evidențiat cum a ajuns fostul premier să se mențină la un nivel ridicat de încredere, fără să fie implicat în mod direct în viața politică. De la început trebuie spus că imaginea pozitivă de care se bucură Stolojan se datorează în special perioadei în care acesta a ocupat fotoliul de prim-ministru. Un lucru destul de rar, în condițiile în care, se știe, atunci când te afli la guvernare, imaginea ta se erodează în mod inevitabil. Situația este puțin diferită în cazul lui Theodor Stolojan, care poate fi considerat un "prim-ministru de criză", ajungând în fruntea Guvernului în toamna anului 1991, într-o perioadă tulbure a vieții politice din România. Vorbim despre o perioadă în care instituțiile statului nu mai funcționau și se aflau la discreția unor categorii sociale, care au reușit să impună un anumit punct de vedere chiar la nivelul politic cel mai înalt. În acest context, Theodor Stolojan a ajuns la Palatul Victoria, principalul obiectiv al mandatului său de prim-ministru fiind organizarea alegerilor generale. Lucru care s-a și întâmplat, după alegerile din noiembrie 1992 Theodor Stolojan preferând să iasă din viața politică românească și să meargă la Banca Mondială, probabil pentru un post foarte bine plătit. Nu se pot spune foarte multe lucruri despre perioada cât Stolojan a fost șef al Executivului, în condițiile în care a ajuns în această funcție pentru a pregăti organizarea alegerilor. Experiența acumulată la Banca Mondială i-a adus lui Stolojan poate cel mai important atribut pozitiv de care s-a înconjurat de-a lungul timpului, acela că este un bun tehnocrat. În aceste condiții, mitul politic care se desfășoară în jurul numelui lui Theodor Stolojan are ca element de bază imaginea aceasta, de "tehnocrat - bun specialist".

După aproape șase ani petrecuți la Banca Mondială, Stolojan revine în România, preferând să lucreze în mediul privat. În 2000 s-a hotărât să reintre în viața politică, de această dată de pe poziții de forță, candidând la funcția de președinte al României din partea liberalilor. Contextul politic de la vremea respectivă nu a fost favorabil unei reușite la alegerile prezidențiale din 2000, Stolojan fiind practic nevoit să se bată cu Mugur Isărescu pentru același electorat. În aceste condiții nu a fost prea greu ca în finală să ajungă Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor. În ciuda înfrângerii în alegerile prezidențiale, Theodor Stolojan a preferat să-și continue activitatea în interiorul PNL, acolo unde a fost martorul unui conflict foarte dur între două aripi puternice, cea condusă de Valeriu Stoica, cel care conducea partidul la vremea respectivă, și cea condusă de Dinu Patriciu, care și-a exprimat nemulțumirea față de felul în care PNL era condus de Stoica. Așadar, o nouă criză politică, care îi oferă prilejul lui Theodor Stolojan să se afirme și să ajungă în fruntea PNL, în urma unui congres extraordinar, la propunerea lui Valeriu Stoica, cel care a încercat astfel să lase în locul său mai degrabă un apropiat din punct de vedere politic.

Astfel a ajuns Stolojan în fruntea PNL, după un nou moment de criză, de această dată în interiorul unui partid politic. Ajunsîn fruntea liberalilor, Stolojan s-a pregătit pentru alegerile prezidențiale din 2004, fiind considerat principala alternativă la PSD și Adrian Năstase. Cu puțin timp înainte de alegerile prezidențiale, după un scenariu care a fost extrem de mult comentat, Theodor Stolojan, plasat foarte bine în sondajele de opinie, a decis să se retragă din cursa prezidențială, din motive de sănătate, locul său fiind luat de Traian Băsescu. S-a speculat mult asupra motivelor care l-au făcut pe Stolojan să lase locul în cursa pentru Palatul Cotroceni lui Băsescu. Un lucru este cert: Stolojan, deși a abandonat competiția politică, a continuat să se bucure de încrederea românilor. Un lucru oarecum inexplicabil, în condițiile în care un lider politic renunță la bătălia politică chiar și din motive medicale. La vremea respectivă s-a spus că este sfârșitul politic al lui Theodor Stolojan. Nu a fost să fie așa. Având la bază o puternică relație de prietenie și încredere cu președintele Traian Băsescu, cimentată în decursul timpului în special cu ocazia formării Alianței D.A. PNL - PD, Stolojan a decis să se alăture echipei acestuia de la Palatul Cotroceni. De pe această poziție, fostul premier critică ori de câte ori are ocazia Guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu, dar și managementul PNL, aflat tot sub administrarea lui Tăriceanu. Tocmai aici apare principalul dezavantaj al lui Theodor Stolojan, care în ultimul an s-a bucurat de cote de încredere ale populației la nivelul președintelui Traian Băsescu. Deși este membru PNL, Stolojan lansează atacuri la adresa Guvernului și a PNL de pe poziția de consilier prezidențial, orice atac venit din partea sa fiind asociat cu criticile din ce în ce mai dese ale președintelui Băsescu la adresa acelorași actori, Guvernul și PNL. De aici și până la a spune că Stolojan este o "armă politică" pusă în slujba lui Traian Băsescu nu mai este decât un pas.

Dacă acum mai bine de 10 ani puteam discuta cu certitudine despre "mitul politic" Theodor Stolojan, care a luat diferite forme, cea mai cunoscută fiind "mitul salvatorului tehnocrat", acum situația este puțin schimbată. Condițiile economice și politice fac ca acest mit să nu mai aibă aceleași efecte. România se află la sfârșitul unei lungi perioade de tranziție economică și nu ar mai avea nevoie neapărat de un Executiv format din specialiști, tehnocrați, care să gestioneze stabilitatea macroeconomică. Din punct de vedere politic, atâta timp cât Stolojan va lansa atacuri la adresa Guvernului și a PNL din poziția de consilier prezidențial, aceste atacuri vor fi lipsite de credibilitate. Eventuala încercare a sa de a prelua inițiativa politică în interiorul PNL are puține șanse de reușită atâta timp cât președintele liberalilor este și șeful Guvernului. Vorbim aici despre o ecuație simplă în care interesele economice și politice de moment primează în dauna unor propuneri ideologice lipsite de simțul practic. Șansele de reușită ale unei reveniri în prim-planul vieții politice a lui Theodor Stolojan depind de felul în care acesta va reuși să schimbe imaginea conform căreia este o eternă "soluție de avarie", un "om al crizelor", aceste caracteristici fiind elementele care au susținut de-a lungul vremii "mitul politic" Theodor Stolojan.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 39

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: