Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Zbaterile PSD

Cătălin BARBU

Privind acțiunile din ultima vreme ale PSD, nu poți să nu te întrebi ce este cu toată agitația asta care pare să fi cuprins conducerea partidului. Moțiuni de cenzură peste moțiuni de cenzură, întruniri ale membrilor de partid, declarații fulminante, tentative de apropiere de alte partide...



Dacă stai să-l asculți pe Mircea Geoană, actualul guvern mai are nevoie doar de un simplu vânt pentru a se prăbuși, în maxim 2-3 luni PSD-ul urmând să ajungă la putere. Organizează acțiuni peste acțiuni, conferințe de presă, tineri în tricouri roșii pe străzi, în piețe, peste tot. Liderii partidului coboară printre oameni, vorbesc cu ei, înjură puterea împreună cu "poporul". Mângâie pensionari, dă mâna cu tinerii, pupă copilașii pe obraji. O agitație teribilă pe care nu o poți vedea la nici un alt partid din România. Deși Mircea Geoană este fals și artificial în aceste băi de mulțime, el este ajutat - și chiar eclipsat - de Marian "Care este" Vanghelie, care pare să fi preluat rolul lui Ion Iliescu de comunicator cu masele. Vanghelie este mult mai aproape de "zilele noastre" decât fostul lider comunist care nu cred că mai impresionează pe cineva. Sunt convins că, dacă ar beneficia de o mai bună mediatizare, performanțele lui Vanghelie s-ar apropia de cele ale lui Gigi Becali. Oricum, ele sunt superioare celor pe care le-ar mai înregistra acum Ion Iliescu. Vanghelie face parte din noul peisaj public atins de "becalizare".

Președintele PSD vrea să o rupă complet cu trecutul: a schimbat culoarea, vrea să înlocuiască trandafirii cu cocorii (deși pentru moment răspunsurile cu privire la sigla nouă a partidului sunt neconcludente).

Toate aceste acțiuni frenetice nu au reușit decât să bulverseze complet un electorat și așa debusolat de acuzațiile de corupție la adresa conducerii, dar și de trecerea "bunicuței" pe linie moartă. În sondaje, partidul scade de la o lună la alta și în curând procentul de 20% va fi un vis pentru fostul partid-stat.

În aceste condiții, stai și te întrebi dacă nu cumva liderii partidului și-au pierdut și bruma de luciditate care mai exista (dacă mai exista). Mai mult chiar, mișcările PSD nu au nici o logică, ba chiar se contrazic una pe cealaltă, amplificând imaginea de haos. Pe de-o parte, avem acțiunea de curățare a partidului și de re-branding, pe de altă parte protocolul cu PRM. Pe de-o parte, liderii cu probleme grave de imagine, gen Adrian Năstase și Dan Ioan Popescu, au făcut un pas în spate, pe de altă parte, Mircea Geoană negociază cu proaspăt-demascatul turnător Voiculescu dărâmarea Guvernului. Pe de-o parte vizezi electoratul urban, tânăr, cu venituri peste medie (măcar la nivel discursiv), pe de altă parte vii cu propuneri care îi atacă fix veniturile. Ar renunța la Ion Iliescu fiindcă "nu cadrează" cu imaginea tinerească a partidului, pe de altă parte, însă, jinduiesc la electoratul pe care acesta (încă?) îl are.

În momentul de față, PSD avansează două mari teme de atac:

- Guvernul actual nu are cum să reziste și va pica la una din nenumăratele moțiuni de cenzură pe care le introduce PSD și vor urma cât de curând alegeri anticipate.

- PSD și PD se pregătesc de guvernare împreună.

Ambele teme sunt complet neserioase. Să le luăm pe rând.

Guvernul actual nu are cum să cadă, cel puțin până la 1 ianuarie 2007 și asta o înțelege oricine. De asemenea, alegerile anticipate ar dezavantaja complet partidul. În momentul de față, în Parlament PSD dispune de circa 35% din voturi. Actualele sondaje îl dau la cel mult 20%, deci partidul ar pierde 50% din ceea ce are în prezent. De ce ar vrea cineva să scadă din punct de vedere al forței? Mai ales că alegerile anticipate sunt dificil de organizat. Pentru asta trebuie să vrea PNL-ul (și nu vrea), dar trebuie să vrea și parlamentarii PSD, care nu sunt chiar atât de proști să-și taie singuri craca de sub picioare. Asta se vede cu ochiul liber la moțiunile de cenzură, care nu întrunesc nici măcar numărul de voturi al parlamentarilor proprii.

A doua temă, cooperarea cu PD, este de asemenea ciudată. Deocamdată, numai liderii PSD sunt cei care vorbesc în public despre o asemenea colaborare, în vreme ce PD-ul pare să o respingă. Oricum, pentru democrați și președintele Traian Băsescu, o astfel de cooperare ar fi sinucigașă. Chiar dacă logică din toate punctele de vedere, în momentul de față PD nu se poate apropia direct de PSD fără să piardă din electorat. Fiindcă partea "talibană" a ambelor partide a fost setată să vadă în celălalt partid "dușmanul" și nu poate accepta acum fraternizarea cu inamicul de-o viață.

În plus, ambele partide au în momentul de față probleme serioase de identitate. PSD încearcă să scape de eticheta de partid al corupților și să-și caute un alt electorat decât țăranii săraci care dormeau cu poza lui Ion Iliescu sub pernă. Chiar dacă posedă o ideologie proprie, PSD nu mai este în momentul de față înțeles ca un partid de stânga, nici unul dintre lideri neavând credibilitate în ipostaza de om de stânga așa cum o avea Ion Iliescu. Dacă mai punem la socoteală mișcările cel puțin ilogice (protocolul cu PRM, negocierile cu Voiculescu, negocierile cu PD), avem imaginea unui partid care acționează spasmotic, ilogic, care "pune botul" la orice făcătură... Practic, este o organizație fără management. Poate nu întâmplător se aud voci din ce în ce mai puternice care îl regretă pe Tavi Cozmâncă (și este tragic că acest fost activist PCR este cel mai bun organizator politic din România).

Dincolo, nici Partidul Democrat nu există decât ca umbră a lui Traian Băsescu. Partidului îi lipsește substanța, viziunea. În momentul de față, ideologia este o nebuloasă și sunt șanse ca partidul să nu acceadă în familia popularilor europeni.

Astfel că, din uniunea celor două partide ar avea de pierdut în momentul de față toată lumea. Dacă la modul teoretic, cele două partide unificate ar trebui să ajungă undeva spre 50%, din start putem să eliminăm cel puțin 15% reprezentând nucleul dur al ambelor partide care nu ar putea accepta o astfel de uniune, la care s-ar mai adăuga vreo 10% dezamăgiți de "refacerea feseneului". Astfel, din două partide de 20-25%, ar reieși unul singur de... 20-25%.

Se pune întrebarea de ce atunci liderii PSD lansează asemenea teme de discuții? Singura explicație pe care o întrevăd este că pur și simplu Mircea Geoană este depășit de situație și atunci, ca să dea impresia că păstrează lucrurile sub control, marșează la orice acțiune i se propune, indiferent dacă acea acțiune corespunde sau nu cu tacticile și strategiiile partidului.

În PSD există în momentul de față trei tabere: "grupul de la Cluj", cel care discută colaborarea cu Partidul Democrat, practic singurul grup care dispune de oarecare credibilitate în plan public; grupul lui Ion Iliescu, aflat în momentul de față în stand by și care așteaptă momentul favorabil pentru a trece la acțiune, adică fie de a o porni pe cont propriu lansând "adevăratul partid de stânga", fie de a se alătura grupului lui Ioan Rus la PD (sunt recunoscute relațiile bune dintre Ion Iliescu și Traian Băsescu, deși cred că acceptarea "bunicuței" ar fi prea mult pentru un partid care se vrea "de viitor"). Al treilea grup este cel al "pușcăriabililor" (Mitrea, Năstase, Dan Ioan Popescu, Hrebenciuc) care caută soluții de salvare individuală. Pe lângă aceste grupări mari, mai există grupulețe locale de interese economice transpartinice și care își negociază la rândul lor o soluție de supraviețuire pe plan local, independent de "gruparea" de care aparțin ei (pot fi simpatizanții lui Adrian Năstase, ai lui Mitrea, ai lui Ion Iliescu etc.).

Astfel, mișcările haotice ale lui Mircea Geoană se explică prin influența de moment a unuia sau a altuia dintre lideri. Din această cauză, nu mai putem vorbi propriu-zis de un PSD, ci de cel puțin trei, care fiecare va avea o soartă diferită: unii la periferia politicii - îmi este greu să cred că vreunul dintre liderii de vârf ai PSD va ajunge cu adevărat după gratii, însă pentru Adrian Năstase marginalizarea în care se zbate este cu siguranță mai dureroasă decât orice penalizare judiciară; alții vor intra în Partidul Democrat și vor forma partidul de stânga european; alții vor ieși pur și simplu din scenă în mod natural.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 39

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: