Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

I-a liniștit?

George ANGLIȚOIU

Sfârșitul lunii iunie a adus degustătorilor de senzațional politic un nou episod din duelul Băsescu - Tăriceanu. Fără a intra în competiție cu cronicile și analizele din presa acelor zile, autorul ar dori să ofere cititorilor un altfel de cântar al deciziei de politică externă de retragere a trupelor române din Irak.



Opțiunea pro

 

Premierul Tăriceanu a fost cel care în mod surprinzător a punctat primul, abordând un subiect tabu - cu atingere directă asupra competențelor exclusiviste ale președintelui Băsescu.

Lovitura premierului trebuie să fi fost bine țintită și resimțită de vreme ce președintele a găsit de cuviință să amestece în replica sa TV retorica politică pro-atlanticistă cu un stil dâmbovițean deloc manierat. A se vedea în acest sens eticheta infantilă aplicată lui Bogdan Olteanu, președintele în exercițiu al Camerei Deputaților, ori cuvintele deloc măgulitoare la adresa ministrului Apărării sau demolarea în bloc a manierei de cârciumă (sic!) de luare a deciziilor de către conducerea PNL.

A fost însă acțiunea premierului utilă României? NU, și iată de ce...

Argumentul-forte al dlui Tăriceanu a fost acela că României nu îi mai este de mare folos periculoasa și costisitoarea angajare militară din Irak.

În esență, poziția sa este corectă. Multe state prezente în coaliția de voință pro-SUA și-au retras deja efectivele din Irak, cazul cel mai elocvent Bucureștiului fiind modul în care Budapesta a abordat subiectul. În competiția directă cu Ungaria, România a ieșit surclasată diplomatic la fiecare mare temă: intrarea în NATO (1997 față de 2002), în UE (2004, comparativ cu 2007) ori reforma generală cu impact decisiv asupra percepției și potenței externe.

Reiese imediat crudul adevăr - România nu are altceva de oferit SUA decât viețile soldaților români și import de amenințări "asimetrice" specifice perioadei post 11 septembrie 2001. Fiindcă înlocuirea fie și parțială a trupelor americane în noile teatre de operațiuni anti-teroriste/islamiste este valorizată corespunzător la Washington. În termeni reali, România nu are economie funcțională de piață, ci o foarte importantă economie subterană, nu are o clasă politică responsabilă, ci una hipercoruptă (vezi standardul de viață real al politicienilor români beneficiari în majoritatea lor ai parazitării până la ruină a proprietății de stat). Ca să nu mai insistăm asupra celui mai important aspect, anume acela al statului de drept, adică al supremației legii (bine scrise).

Dar atât SUA, cât și UE au dat un gir politic, mai precis geostrategic, unei țări ușor asociabile voinței "celui mai tare" (bandwagoning în termenii teoriei relațiilor internaționale). Autorul nu pune sub semnul întrebării valoarea trupelor noastre prezente în misiuni internaționale, ci dimpotrivă. Profesionalismul și curajul lor demonstrate și apreciate de aliații vestici în Irak, în Afganistan sau în fosta Iugoslavie sunt practic singurele argumente ale importanței strategice a României în ochii Occidentului.

Nu numai că toate țările est-europene s-au retras deja din Irak (cu excepția Poloniei), dar chiar și SUA și Marea Britanie se pregătesc de o ieșire graduală onorabilă. Procesul de "irakizare" a efortului militar de combatere a atentatelor și a haosului islamist va fi coroborat retragerii principalelor efective americano-britanice.

Deci anunțarea retragerii trupelor române este justificabilă, însă doar dacă este realizată de o manieră înțeleaptă. Nimeni nu poate contesta oficial dreptul suveran al unui stat de a-și urma propriul interes național, cât timp acesta nu aduce atingere dreptului internațional. Dar nu poți argumenta cum în absența unei decizii oficiale a forurilor politice abilitate (CSAT și Parlamentul României), se emite o depeșă din partea ministerului Apărării prin care atașații militari din ambasadele vestice erau împuterniciți să comunice retragerea din Irak. Cu atât mai mult în fața aliaților din NATO sau a partenerilor strategici, SUA și Marea Britanie.

România este o țară mică, iar nu Spania ori Italia, foste aliate ad-hoc ale SUA în intervențiile unilaterale antiteroriste ale Washingtonului. În consecință, retragerea din Irak nu poate fi miză de dispută între cele două palate, fiindcă Bucureștiul nu-și poate permite luxul unei decizii de politică externă incoerentă, pe două voci afone. Fiindcă unpolitician experimentat precum premierul Tăriceanu trebuie să fi știut că propunerea sa nu va trece de CSAT. De dragul unui război politic de gherilă, România își pierde credibilitatea de stat clientelar. A nu se confunda acest tip de credibilitate cu marota mult augmentată a președintelui Băsescu. Să nu ne amăgim singuri, ci să folosim realismul politic. România nu are o credibilitate corectă, bazată pe performanță politico-economică, ci una conjuncturală, second-hand, care ar putea fi upgradată doar în timp. Câte proiecte politice au beneficiat însă în România post-revoluționară de continuitate bi-partizană?

 

Opțiunea contra

 

Comportamentul politic al președintelui Băsescu este deopotrivă de dăunător României (pe plan extern).

Acuzându-l pe non-poliglotul ministru al Apărării de atentat la adresa interesului național, președintele recunoaște implicit vina de a fi solicitat și validat în decembrie 2004 incompetența la șefia apărării și securității naționale. Între paranteze fie spus, abilitatea de selecție a dlui Băsescu va fi fost infirmată de la început în aria relațiilor internaționale prin nominalizarea unei foste subordonate de la Primăria Capitalei pentru poziția de ministru al Integrării europene, respectivul personaj făcându-se de râs cu prilejul audierii în comisia senatorială de politică externă. Ar putea deopotrivă fi amintită și declarația de anul trecut a președintelui în care gratula guvernul Tăriceanu cu eticheta de cel mai performant cabinet de la București de după 1989 încoace, pentru ca în primăvara acestui an să regrete public alegerea făcută pentru poziția de prim-ministru.

Dezicerea de foștii aliați deveniți indezirabili nu este vandabilă pe plan extern, de vreme ce ministrul Apărării era și este în continuare România la reuniunile internaționale de profil. Pentru că deși se face vinovat conform președintelui de atingere gravă la adresa interesului național, ministrului Apărării nu i s-a cerut demisia. De unde atâta clemență față de comiterea unei fapte pentru care Antonescu a primit în 1946 pedeapsa capitală? Sau nu s-a comis de fapt nici o greșeală politică, ci totul face parte dintr-o retorică paternalistă conjuncturală și fluctuantă, adică non-credibilă?

În argoul politic american, președintele Băsescu dă dovadă de flip-floping (inconstanță, incoerență), acuză care s-a dovedit a fi fatală lui John Kerry în confruntarea prezindențială cu George Bush jr. din 2004. Încă de la începutul mandatului său, președintele României a formulat obiectivul plasării Bucureștiului pe axa Washington-Londra, formulă instituțională inexistentă atunci ca și acum. Mai mult, obstinența plasării exclusive în siajul relației bilaterale tradiționale dintre SUA și Marea Britanie a adus prejudicii considerabile relației la fel de importante cu partenerii europeni majori, Franța și Germania. Aria consolidării unei voci comune în materie de securitate și apărare este deosebit de importantă pentru viitorul UE, iar România trebuie să fie capabilă să contribuie la misiunile de tip Petersberg (management al crizelor) derulate de Forța Europeană de Reacție Rapidă. Unul din beneficiile semnificative ale prezenței militare în Irak îl constituie pregătirea pe un teatru efectiv, real de operațiuni a unităților noastre de reacție rapidă. Dar numărul acestora este mic, iar alocarea de trupe cu care România s-a angajat în fața partenerilor comunitari este aceeași cu cea pentru NATO și axa Washington-Londra. Iată încă un argument care l-ar fi putut determina pe președintele Băsescu să accepte propunerea premierului, odată aceasta declanșată, iar imaginea României să-și păstreze valențele de continuitate. România ar fi avut la dispoziție 6 luni pentru pregătirea diplomatică și militară amiabilă a retragerii din Irak, iar nu imaginea că la București domnește confuzia și abordarea inflamantă a subiectelor cu impact internațional, aduse rapid în derizoriu, în urma unor înțelegeri de ultim moment.

 

Imperativul unui alt fel de referendum

 

Președintele a pierdut ocazia de a se arăta acel Vodă echilibrat și capabil în sfârșit să renunțe la unilateralismul vanitos al luării deciziilor în contrapartidă laacțiunile unui rival, fost aliat politic în cursa electorală. Întrucât ambii au competențe constituționale în aria politicii externe și de securitate, consultarea și consensul sunt obligatorii când vine vorba de România pe scena internațională. Iar preeminența și popularitatea președintelui nu ar fi fost știrbite, ci din contră, de alegerea opțiunii pro. Fiindcă finalmente problema nu este cine are dreptate (relativă), ci respectarea legii. Iar, dacă legile sunt greșite și generează proastă guvernare ori blocaj instituțional, trebuie organizat un referendum care fie să valideze prerogative prezidențiale pe model american (însumându-le pe cele executive), fie să dea pe model britanic puteri depline premierului și rol onorific șefului statului. Altfel, nu se mai poate.

Publicat în : Cover story  de la numărul 39

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: