Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Claudiu Săftoiu

Cezar DOBRE

Claudiu Săftoiu: "Președintele are o energie politică debordantă, o capacitate de concentrare intensă și continuă pe obiectivele propuse și o forță de acțiune care uneori intimidează, alteori produce complexe - fie de superioritate, fie de inferioritate -,fie îi obosesc pur și simplu pe colaboratorii apropiați. Fiecare dintre cei plecați a avut măcar unul dintre motivele evocate mai sus."



Domnule Claudiu Săftoiu, aveți în spate o bună experiență ca jurnalist politic, aveți și o carte pe tema jurnalismului politic. Acum, sunteți de cealaltă parte. Cum apreciați relatările presei despre acțiunile prezidențiale?

Presa din România trece printr-o perioadă de tranziție spre bune reguli și bune principii, așa cum trece întreaga societate românească. Este greu să apreciezi relatările despre acțiunile prezidențiale în afara acestui cadru general. Înclin să cred că presa face mai mult bine decât rău, în această perioadă crucială pentru România. Asta înseamnă că face și rău - chiar mult rău -, dar nu mai mult decât face bine, e adevărat. În efortul uriaș pe care Administrația Prezidențială îl face pentru modernizarea instituțională a României, obiectivele prioritare și proiectele majore pentru națiunea română se lovesc inevitabil de obstacole, piedici și capcane. Obstacolele majore țin de puținătatea timpului pe care îl ai la dispoziție și de slaba capacitate de implementare, piedicile mari vin dinspre domeniile nereformate, care întârzie reformarea sau care sunt în imposibilitatea de a mai fi vreodată reformate, iar capcanele, multe și numeroase, vin din partea oamenilor. Oameni diverși, cu diverse agende și diverse interese. Cu aceștia intrăm în interacțiune sau în reacțiune. De cele mai multe ori, reușim să convenim agende și priorități în folosul interesului general al cetățenilor și al României. Există însă și situații când persoane - care sunt și puternice, și influente - reușesc să facă din relatările presei despre acțiunile prezidențiale un mozaic de invective și jigniri la adresa președintelui și a acțiunilor lui.

E drept, mai facem greșeli, pe care ni le asumăm și pe care încercăm să le remediem. Suntem oameni, purtăm povara greșelii cu noi. Inclusiv președintele. Dar e departe ca cineva din Administrația Prezidențială să greșească cu rea-intenție.

Aici presa are un rol esențial, să sesizeze greșelile și inadvertențele. După cum esențial este ca jurnaliștii să aibă discernământ când utilizează tușa groasă a ofensei personalizate sau critica de presă, formulată civilizat.

 

Cum colaborează președintele cu consilierii săi? Până acum a fost părăsit de mulți dintre ei. De sfaturile dumneavoastră ține cont?

La Cotroceni nu e ușor să te menții în ritmul impus de Traian Băsescu.

Președintele are o energie politică debordantă, o capacitate de concentrare intensă și continuă pe obiectivele propuse și o forță de acțiune care uneori intimidează, alteori produce complexe - fie de superioritate, fie de inferioritate -,fie îi obosesc pur și simplu pe colaboratorii apropiați. Fiecare dintre cei plecați a avut măcar unul dintre motivele evocate mai sus.

Este greu să spui că-i dai sfaturi lui Traian Băsescu, fiindcă are o experiență politică formidabilă. Asta e incontestabil. Este călit de 16 ani în lupta politică internă, cunoaște în detaliu structurile administrației românești, cunoaște bine legislația română și comunitară și deține un bagaj impresionant de informație în aspecte ce țin de politica externă, de la noi și de aiurea. Ceea ce am făcut eu mereu pentru președinte - avem o relație personală mult mai veche, în stare să consolideze o încredere reciprocă - a fost să-i ofer fără întârziere și după o documentare scrupuloasă recomandări și soluții pentru diverse teme și situații.

Sfaturi - nu. E mult prea experimentat, pentru ca eu să-i dau sfaturi. Dar recomandări pertinente, soluții posibile, analize politice, proiecții și variante riguroase - zi de zi. Decizia e la el.

Pentru mine e o bucurie să constat că parte din recomandările, soluțiile, proiectele și variantele propuse președintelui se transformă în acțiune prezidențială. Ăsta e, de fapt, rolul meu. Chiar dacă sunt consilier politic al președintelui, rolul meu nu e politic, ci de consiliere.

 

În atribuțiile departamentului condus de dumneavoastră intră atât colaborarea cu instituțiile statului, Parlament, Guvern, Administrație Publică Locală, partide politice, dar și cu societatea civilă, ONG-uri, asociații profesionale. Cum funcționează această colaborare?

Departamentul Politic este responsabil de foarte multe domenii ale politicii interne. Este imens în privința responsabilităților care-i revin și minuscul în privința numărului de personal (experți, consultanți, consilieri, consilieri de stat). Potrivit legii, suntem instituție bugetară și avem un număr strict alocat de posturi, nu putem să le suplimentăm și ne aflăm în situația de a face treabă ca pentru 100-150 de persoane cu o mână de oameni - 30. Am angajat oameni tineri - media de vârstă este de 29 de ani - absolvenți de studii superioare, cu cel puțin două limbi străine știute, cu cunoștințe de computer însușite și am structurat responsabilitățile, pe încărcare maximă pentru fiecare.

De aceea cel mai firesc lucru la Cotroceni este să muncești peste program.

Relația cu instituțiile despre care vorbiți este cel mai adesea bună, dar niciodată suficientă pentru a rezolva toate problemele care apar sau sunt solicitate - toate în regim de urgență și maximă urgență. Cei care vin la mine, la cabinet, vin mereu cu o problemă critică ce nu mai suportă amânare sau cu o chestiune de revendicat. Nu vin oameni mulțumiți la mine, cum nu vin nici la ceilalți colegi ai mei, consilieri prezidențiali sau de stat. Oamenii sunt mereu supărați și frustrați de o situație sau alta și adoptă cel mai des un ton ultimativ, catastrofic. Este imposibil să rezolvi atâtea probleme, zi de zi. Ce fac eu de fiecare dată este să mențin colaborarea, să mediez întâlniri între responsabilii direcți pentru soluționarea unor probleme instituționale sau personal-umane și să provoc întâlniri permanente între instituțiile statului și segmente ale societății civile ori oameni simpli, nevoiași. Compartimentul de probleme cetățenești este însărcinat cu relația cu oamenii sărmani. Sunt mulți și nefericiți și sperăm că măcar prin sesizarea expresă a instituțiilor statului cărora acești oameni li se adresează să le putem facilita soluționarea problemelor lor.

 

Președintele Traian Băsescu a avut o inițiativă bună în înființarea unei comisii prezidențiale de investigare a crimelor comunismului. A început să funcționeze?

Da, comisia funcționează, este operațională și promite să-și atingă obiectivul - elaborarea unui raport la sfârșitul lunii noiembrie 2006, pe care președintele să și-l însușească și să devină act oficial al statului român, de condamnare a crimelor comunismului românesc. Departamentul Politic se ocupă strict de rezolvarea problemelor de logistică și acreditare a membrilor comisiei pentru accesul la arhivele diverselor instituții care dețin documente relevante privind comunismul românesc. Am personal încredere că experții și specialiștii români și străini vor conveni un text final care să poată fi asumat oficial de președintele României.

 

În cartea dumneavoastră atrăgeați atenția asupra fenomenului de decredibilizare a instituțiilor politice și trivializare a politicului, concomitent cu creșterea importanței individuale a politicianului, în urma noii atitudini a presei. Este ceea ce se întâmplă în momentul de față, în care asistăm la ascensiunea unor personaje gen Gigi Becali, care, iată, este pe cale să-și transforme partidul într-unul parlamentar. Dar nu cumva el este și încurajat de atenția care i s-a acordat chiar de către președinte?

Gigi Becali nu este creația lui Traian Băsescu. Președintele nu este responsabil de evoluția domnului Becali, dacă aceasta este cumva o evoluție strictamente politică. Domnul Becali este creația - dreaptă sau strâmbă - a vieții noastre politice interne - bună sau rea -, viață politică aflată în căutarea principiilor și modelelor proprii, în noul mediu de democrație. Cetățenii sunt cei care trebuie să se apere - prin vot - sau să promoveze-tot prin vot - aceste apariții mai mult sau mai puțin curioase într-un mediu politic sănătos pe care ni-l dorim sănătos. Sper.

Aici e vorba, da, de rolul mass-media în facilitarea de informație politică echilibrată și obiectivă, singura care-i poate face pe cetățenii interesați de politică să își formeze o opinie pertinentă despre un personaj politic sau altul. Regimul spectacular și ostentativ conflictual prin care mass-media din România înțelege să vândă produsul politic autohton obișnuiește consumatorul de presă politică cu gusturi îndoielnice, triviale, care ard cerul gurii, dar și ochii și urechile opiniei publice, care se scârbește în general de politică și politicieni. În acest regim constant de conotare, oamenii politici nu au nici o șansă, nu mai pot scăpa de brandul construit prin intermediul mass-media. Ei intră în hora mizerabilizată și disprețuită constant a "clasei politice" și devin parte a ticăloșiei. Dați-mi voie să nu cred că toate celelalte segmente ale societății s-au schimbat în bine în acești ultimi 16 ani - mediul de afaceri, armata, biserica, spitalul, școala, societatea civilă, mass-media - și numai politicienii au rămas de căruță, ultimii și cei mai nenorociți și corupți oameni, care trag în jos mersul societății. Pentru că acești oameni - "aleșii poporului" - au primit chiar votul tuturor celor de mai sus, cu câteva excepții impuse de lege. Vă propun să extindem responsabilitatea schimbării în bine la toate categoriile enunțate mai sus. Trăim împreună și trebuie să facem eforturi împreună. Vă asigur că președintele este primul care dorește îmbunătățirea calității clasei politice românești. Dovadă acțiunile domniei sale în privința reformării clasei politice.

 

Și, legat oarecum de întrebarea anterioară, anumite acțiuni ale președintelui - altfel, normale, firești - nu contribuie ele însele la trivializarea instituției prezidențiale?

Președintele este om și, așa cum spuneam mai înainte, poartă povara greșelii cu sine, așa cum o purtăm fiecare dintre noi, cei care îndrăznim să muncim și să ne implicăm în proiecte de viață. Dacă n-aș ști că aceste greșeli ale președintelui pot fi iertate și că obiectivele și crezurile sale politice sunt corecte și absolut necesare pentru țara mea, nu aș sta nici o secundă lângă dânsul. Dar știu că Traian Băsescu e foarte bine intenționat și că își iubește cu pasiune țara. Este motivul definitiv care mă face să stau lângă el, fiindcă așa stau mai aproape de România. Ca să ajut România cu cât pot.

 

Asistăm în momentul de față la un adevărat "război între palate" în care nici o parte nu mai pare dispusă "să ia prizonieri".Acest lucru nu va afecta eforturile României în vederea integrării în Uniunea Europeană?

Orice deteriorare a raporturilor dintre instituțiile statului sau dintre oameni care vremelnic îndeplinesc funcții esențiale în statul român generează pericole care atacă direct ființa noastră națională și primejduiesc destinul României în lume. Mă îngrijorează de fiecare dată aceste întâmplări nefericite. Știu că președintele va face orice depinde de domnia sa pentru ca la sfârșitul serviciului său către țară ființa noastră națională și destinul României în lume să fie salvate și profund respectate.

 

Interviu realizat de Cezar DOBRE

Publicat în : Interviu  de la numărul 39

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: