Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

De ce este nevoie pentru o reconciliere în Irak

Michael COHEN

Pe 27 iunie prim-ministrul irakian Nouri al-Maliki sublinia că noul plan de reconciliere națională pe care l-a propus în parlament în urmă cu două zile nu va oferi clemență celor care au ucis cetățeni americani sau irakieni în numele insurgenței sau al terorismului. "Acesta este un angajament internațional, un angajament etic: cine ucide nu va fi protejat de amnistie", a spus el.



Aceste afirmații dure aveau menirea de a întări susținerea pentru planul de conciliere în 24 de puncte la care s-a lucrat câteva săptămâni și care este menit să taie elanul mișcărilor de insurgență predominant sunnite și să pună capăt conflictului religios - principala amenințare la adresa stabilității pe termen lung a Irakului. Spre lauda sa, în urma presiunilor făcute de ambasada americană și de membrii aripii dure a coaliției guvernamentale a lui Maliki, dominată de șiiți, varianta finală a planului nu include o propunere controversată, susținută de unii lideri arabi sunniți, în care se face o distincție între terorism și "rezistența națională" împotriva ocupației străine. Așa cum recunoaște însuși Maliki, "avem oameni care au recunoscut că au ucis 10, 20, 50, uneori chiar 100 de irakieni sau americani. Cred că, dacă s-ar anunța o amnistie generală, aceasta ar avea consecințe negative serioase".

Această sugestie politică nu a fost ratată de guvernul SUA. Ambasadorul Zalmay Khalilzad observa că "pentru a pune capăt unui război, trebuie să se obțină un echilibru între nevoia de reconciliere și nevoia de justiție", iar Maliki pare a încerca să găsească un astfel de echilibru.

Cu toate acestea, planul rămâne neclar în multe privințe, iar administrația Bush și diplomații americani trebuie să se asigure că guvernul irakian, care are ultimul cuvânt, nu cedează, nu îi amnistiază pe insurgenții arestați și dovediți că au vărsat sânge american sau al soldaților coaliției și nu evită să ia măsurile necesare pentru a permite realizarea unei reconcilieri reale.

 

Elementele Planului Maliki

 

Planul de reconciliere al prim-ministrului Maliki vizează reducerea atacurilor insurgenților prin dialog politic, prin măsuri de construire a încrederii sau o amnistie limitată la "infracțiuni mai mici", care ar putea include acte minore de sabotaj sau afilierea la Partidul Baas al lui Saddam Hussein.

Cu toate acestea, "lansarea acestei inițiative de reconciliere", a avertizat el, "nu ar trebui privită ca o recompensă sau o acceptare a acțiunilor criminalilor sau ale infractorilor". Nu au ce căuta în noul Irak, a mai adăugat el, extremiștii islamici sau susținătorii înrăiți ai regimului lui Saddam Hussein, care stau la baza actelor de insurgență. Amnistia cerută de liderii arabi sunniți pentru luptătorii de "rezistență" s-ar aplica doar acelor deținuți care "nu au fost implicați în acțiuni infracționale sau teroriste".

Maliki a înăsprit tonul planului sub presiunea liderilor coaliției Alianța Irakiană Unită (UIA), din care face parte, și în special a principalului partid din coaliție, Consiliul Suprem pentru Revoluția Islamică în Irak, care a adoptat o linie mai dură împotriva compromisului cu insurgenții sunniți. În întâlnirea organizată de UIA (inclusiv partidul lui Maliki, Partidul Dawa) pentru a pune la punct ultimele detalii ale planului, aceștia au limitat oferta de amnistie doar la insurgenții care nu au participat la atentate teroriste sau crime împotriva umanității și care sunt dispuși să renunțe la violență, să se angajeze să respecte statul de drept și să sprijine guvernul liber ales.

Una dintre clauzele controversate eliminate din versiunea finală a fost cea care făcea distincția dintre forțele de "rezistență națională" și "teroriști". Altele conțineau un apel explicit la lichidarea milițiilor și a "escadroanelor morții" și apeluri deschise la comunicarea unui plan concret pentru retragerea americană, în funcție de condițiile de securitate din Irak.

Documentul rezultat conține numeroase puncte neclare, din cauza negocierilor intense purtate pentru identificarea unor poziții comune. Însă planul reușește să schițeze etapele dezarmării milițiilor și ale întăririi forțelor de securitate irakiene o dată cu retragerea treptată a trupelor străine. (Atunci când Maliki a preluat puterea, a promis că armata irakiană va prelua controlul operațiunilor de securitate de la coaliția condusă de SUA în cel mult 18 luni.)

Planul de reconciliere mai presupune: 

* Înființarea unei comisii de supraveghere a procesului de reconciliere, cu sucursale în toate provinciile irakiene;

* Interzicerea încălcării drepturilor omului, îmbunătățirea condițiilor din închisori și pedepsirea celor responsabili pentru tortură;

* Reformarea procesului de debaasificare, prin subordonarea sa față de sistemul judiciar, și analiza cazurilor în care unii membri ai Partidului Baas au fost obligați să se retragă din viața publică după 2003;

* Asigurarea independenței forțelor armate față de partidele politice și interzicerea amestecului armatei în politică;

* Introducerea obligativității emiterii de mandate judecătorești pentru realizarea raidurilor armate sau polițienești.

Planul oferă o imagine generală a măsurilor care trebuie luate pentru a se pune capăt violenței politice din Irak. El pune în mișcare un proces de negociere îndelung amânat între guvern și diversele facțiuni ale insurgenților. Reconcilierea trebuie să fie un proces irakian, condus de irakieni. Dar Statele Unite trebuie să își prelungească implicarea pentru a se asigura că dezbaterile legate de reconciliere și procesul de reconciliere în sine conduc la sporirea securității.

 

De ce este nevoie pentru reconciliere

 

Patru condiții trebuie îndeplinite de orice proces de reconciliere, pentru a se asigura succesul acestuia: 

1) Insurgenții trebuie să depună armele, să respecte statul de drept și să se angajeze să sprijine guvernul ales;

2) Milițiile trebuie dezarmate sau încorporate în armata irakiană;

3) Teroriștii și criminalii de război, inclusiv membrii loiali ai fostului regim al lui Saddam trebuie deferiți justiției și nu trebuie să li se permită accesul ca forță politică pe scena publică;

4) Viața și siguranța trupelor americane și ale celorlalte forțe din coaliție nu trebuiepuse în primejdie.

Guvernul SUA trebuie să monitorizeze îndeaproape desfășurarea procesului de reconciliere pentru a se asigura de respectarea acestor obiective și de faptul că sacrificiile făcute de soldații americani în Irak nu sunt compromise de încercări prost gândite de pacificare a celor cu care ei s-au luptat pentru a asigura libertatea Irakului.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 39

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: