Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Marea Neagră: un lac prea disputat

Laurențiu CONSTANTINIU

Amintită des de către președinte în alocuțiunile sale privind politica externă a României ca fiind un vector important al politicii externe românești, Marea Neagră a absorbit majoritatea eforturilor prezidențiale în cei aproape doi ani de mandat. Recentul Forum al Mării Negre (iunie 2006) a confirmat pe deplin această realitate. Din păcate, absența Turciei și, mai ales, a Rusiei au arătat că până la atingerea unei unanimități în zonă mai este cale lungă, interesele riveranilor fiind încă, în foarte multe privințe, divergente.



O zonă cu potențial

 

Pe măsură ce volumul resurselor energetice care tranzitează Marea Neagră sporește cu fiecare zi, regiunea devine din ce în ce mai importantă atât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru Statele Unite. În acest context, politicienii și militarii sunt obligați să acorde o atenție sporită asigurării securității tranzitului petrolului și gazului, cu atât mai mult cu cât conductele, terminalele și tancurile petroliere pot deveni ținte atrăgătoare pentru teroriști.

Nu întâmplător, în iunie 2004, la summitul de la Istanbul al Alianței Nord-Atlantice, a fost recunoscută importanța regiunii Mării Negre, fiind lansat un apel către "partenerii și aliații riverani ca aceștia să coopereze în vederea consolidării stabilității acestei regiuni". Din acest punct de vedere, țările din regiune au căzut de acord asupra faptului că este necesară coordonarea eforturilor pentru asigurarea securității Mării Negre. Acest lucru nu este numai în folosul Europei, spre care - prin această regiune - afluesc o cincime din totalul resurselor minerale folosite de către statele membre ale UE, ci și în folosul statelor riverane Mării Negre. În acest context, ambițiile și calculele geopolitice joacă un rol important, iar, dacă România, Bulgaria și Ucraina consideră că, sub protecția Alianței, Marea Neagră va fi mai sigură, în ceea ce privește Rusia și Turcia, opiniile diferă.

 

Mare nostrum e a noastră

 

"Statele riverane Mării Negre sunt apte să asigure securitatea regiunii", a afirmat într-un interviu, nu de mult, șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov. Comentariul său a reprezentat un răspuns - chiar dacă destul de tardiv - la propunerea făcută anul trecut de către reprezentanții NATO, privind extinderea operațiunilor "Active Endeavour" la perimetrul Mării Negre. Începute după atentatele de la 11 septembrie 2001, aceste exerciții militare se desfășoară în Marea Mediterană: flota statelor membre NATO patrulează prin Strâmtoarea Gibraltar și Canalul de Suez, artere vitale pentru transport, dar și extrem de vulnerabile la atacuri teroriste. (Menționăm doar că prin Marea Mediterană sunt transportate anual până la 65% din gazul natural și petrolul folosit de către statele Europei Occidentale.)

Pe lângă activitățile de patrulare, navele Alianței mai execută operațiuni de monitorizare a transporturilor de mărfuri și de însoțire a navelor civile, care traversează Gibraltarul, toate acestea pentru a preîntâmpina eventuale acțiuni teroriste. În practică, acest lucru înseamnă, în special, inspectarea navelor, cu scopul de a captura eventualele arme de nimicire în masă sau componente. Potrivit reprezentanților Alianței, exercițiile "Active Endeavour" au devenit una dintre cele mai de succes operațiuni întreprinse de către organizație după septembrie 2001.

Este remarcabil că și Rusia s-a alăturat acestor exerciții. În iunie 2006, în cadrul pregătirii pentru participarea la operațiunile militare, o navă de patrulare rusă a luat parte la manevrele militare, iar în toamnă se așteaptă participarea unui număr mai mare de nave rusești. Pe lângă experiența acumulată de către marina militară rusă în domeniul cooperării cu cea a Alianței Nord-Atlantice, Moscova mai poate obține și foloase politico-militare. Este vorba, evident, despre prezența navelor flotei rusești într-o regiune extrem de importantă pentru Rusia, care, în ultimii ani, a intrat, din ce în ce mai mult, în atenția NATO.

Deși participă la exercițiile militare organizate sub egida NATO, Moscova se pronunță categoric împotriva prezenței permanente a flotei NATO (SUA, Marea Britanie, Germania, Grecia, Italia, Olanda și Spania) în bazinul Mării Negre. Kremlinul consideră că extinderea exercițiilor militare din cadrul "Active Endeavour" la perimetrul Mării Neagre ar putea duce, în primul rând, la escaladarea tensiunilor în regiune, iar în al doilea rând, această prezență ar putea fi percepută ca un gest de desconsiderare a statelor din zonă, capabile - potrivit Moscovei - să asigure securitatea Mării Negre cu propriile forțe. Mai ales că în regiune își desfășoară activitatea o grupă operativă, Blackseafor (creată în 2001, și care reunește nave militare provenite din flotele a șase state din regiune), iar în 2004, Turcia a venit și ea cu o inițiativă similară ("Armonia de la Marea Neagră"). Potrivit părții ruse, toate aceste operațiuni sunt suficiente pentru a asigura securitatea bazinului Mării Negre, cu atât mai mult cu cât obiectivele celor două grupe operative din zonă sunt identice cu cele ale grupei Alianței Nord-Atlantice: contracararea crimei organizate, a contrabandei (în special, cu arme de nimicire în masă) și asigurarea securității căilor de comunicație din Marea Neagră.

 

Rusia și Turcia, la unison

 

Experții însă consideră că adevăratele motive ale părții ruse sunt altele. Mai întâi, prezența permanentă în bazinul Mării Negre a flotei reunite a NATO va duce la schimbarea raportului de forțe în zonă, evident nu în favoarea Moscovei. Aceasta va avea ca efect izolarea Rusiei în Marea Neagră, în măsura în care Federația Rusă nu reprezintă și nici nu intenționează să devină un membru al NATO. Mai mult, Rusia va avea de suferit - susțin experții - și din punct de vedere politic, fapt care s-ar putea repercuta negativ asupra pozițiilor deținute de Kremlin în regiunea Caucazului de Sud. Un exemplu des vehiculat în acest sens de către analiștii ruși este Abhazia, căreia Moscova îi oferă sprijin politic și economic.

Fără îndoială că existența pe litoralul estic al Mării Negre a unei Abhazii necontrolate de către autoritățile centrale gruzine reprezintă un motiv de îngrijorare generală pentru că regimul separatist creează condiții prielnice pentru dezvoltarea contrabandei, a migrației ilegale și a criminalității. Altfel spus, destabilizarea zonei. Este de ajuns să amintim că în apele teritoriale controlate de către regimul de la Suhumi au loc dese confruntări armate. Or, în cazul în care operațiunile NATO vor fi extinse și în această zonă, navele Alianței vor patrula cu precădere de-a lungul litoralului estic, lipsind Abahzia de posibilitatea de a controla această zonă. Iar autoritățile de la Tbilisi vor fi primul beneficiar, deoarece Gruzia este principalul susținător al extinderii ariei acestor manevre militare pe motivul că astfel vor fi create premise pentru rezolvarea unui conflict înghețat.

În mod paradoxal, în problema extinderii ariei de desfășurare a exercițiilor militare, Rusia susține Turcia, în pofida faptului că NATO și SUA încearcă să o atragă de partea lor. Este pentru prima dată după o lungă perioadă de timp când Moscova și Ankara au poziții similare în problema securității Mării Negre, deși ele sunt poziții de conjunctură pentru că este cunoscută rivalitatea dintre cele două state pe marginea dobândirii influenței în regiune. Ankara se teme că, odată extinsă aria de manevră a exercițiilor militare, vor fi puse în discuție prevederile Convenției de la Motreaux (1936), fapt care va duce la pierderea controlului asupra strâmtorilor (deplasarea navelor militare).

Mai există o explicație. Este posibil ca autoritățile de la Ankara, pur și simplu, să nu dorească să faciliteze accesul Statelor Unite în zonă și, în consecință, să piardă controlul asupra rutelor de transport către Europa a resurselor energetice. Consecința ar fi nu numai diminuarea pozițiilor turcești în zonă, ci și pe arena internațională. De asemenea, implicarea în zonă a statelor neriverane reprezintă un motiv de îngrijorare pentru Turcia. Din aceste motive reiese convergența de interese dintre Moscova și Ankara, care susțin că operațiunile militare, desfășurate sub denumirea Blackseafor, sunt suficiente pentru asigurarea securității Mării Negre.

Poziția ocupată de Ankara a dus la o anumită răcire a relațiilor cu Washingtonul. Este încă proaspăt în memoria politicienilor anul 2003, când Turcia nu a dorit să pună teritoriul său la dispoziția avioanelor americane (pentru alimentarea cu combustibil) care participau la campania din Irak.

Astăzi, autoritățile de la Washington încearcă să atragă Ankara de partea lor și nu este exclus ca ele să aibă succes. Probabil că prețul pentru acordul Turciei ar putea fi limitarea zonei de acțiune a operațiunilor militare din Marea Neagră, desfășurate sub denumirea "Active Endeavour". Nu se știe însă dacă Alianța Nord-Atlantică va fi de acord. Ceea ce se știe sigur însă este că Rusia nu va fi.(L.C.)

Publicat în : Politica externa  de la numărul 39

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: