Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Summitul SUA - UE: Tensiuni în relația transatlantică

Anthony McARTHUR

Întâlnirea la nivel înalt dintre președintele George W. Bush și oficialii europeni din 21 iunie din Viena are loc în contextul unei tensiuni tot mai mari între Washington și Bruxelles în problema închisorii americane de la Guantanamo Bay, precum și pe fundalul controverselor tot mai aprinse din Europa, privitoare la "predarea" suspecților de terorism, și va reflecta și mai mult diferențele de opinii dintre Washington și Bruxelles privind lupta împotriva terorismului. Foarte probabil întâlnirea va accentua prăpastia tot mai mare dintre Statele Unite și instituțiile supranaționale de genul Uniunii Europene și Consiliului Europei în ceea ce privește modul de abordare a amenințării Al Qaeda.



Nici războiul actual din Irak și nici amenințarea crizei nucleare iraniene nu vor lipsi de pe agenda discuțiilor de la Viena. Președintele Bush ar trebui să facă apel pentru acordarea unui sprijin european mai puternic eforturilor Coaliției de a sprijini noul guvern irakian, în urma lichidării cu succes a liderului Al Qaeda Abu Musab al-Zarqawi. Președintele trebuie să ceară noii administrații de la Roma să revină asupra deciziei de retragere a celor 2.900 de militari la sfârșitul acestui an și să încurajeze alte puteri europene să facă mai mult pentru a veni în sprijinul eforturilor internaționale de a înfrânge insurgenții și de a institui o democrație stabilă și de durată pentru poporul irakian.

Deși Statele Unite au acceptat să se alăture Uniunii Europene în negocierile cu Teheranul privind programul nuclear iranian, Washingtonul trebuie să insiste ca UE-3 (Franța, Germania și Marea Britanie) să accepte să sprijine un număr de măsuri mai dure în cazul, foarte probabil de altfel, în care Teheranul refuză să pună capăt activității de îmbogățire a uraniului. Aceste măsuri ar trebui să includă un regim de sancțiuni severe, interzicerea exporturilor sau importurilor de materiale sau tehnologie relevantă, un embargo asupra investițiilor, sprijin acordat mișcărilor democratice din Iran, precum și, în ultimă instanță, folosirea forței armate. În negocierile agonizante dintre UE-3 și Teheran, care durează deja de doi ani, s-au folosit până acum doar recompense și nici o sancțiune.

 

Tensiuni privind lupta împotriva terorismului

 

Statele Unite se confruntă cu o opoziție sporită a Bruxellesului față de politicile privind predarea și detenția suspecților de terorism, precum și cu o opinie publică tot mai ostilă politicii externe a SUA în rândul națiunilor europene. În ultimul sondaj de opinie Financial Times/Harris realizat în cinci din cele mai mari state membre UE - Marea Britanie, Franța, Germania, Spania și Italia -, 36 la sută din subiecți au descris Statele Unite ca fiind "principala amenințare la adresa securității globale". Spre deosebire de aceștia, doar 30 la sută dintre intervievați au nominalizat Iranul ca fiind cea mai serioasă amenințare globală. Aceste cifre reprezintă o provocare majoră pentru diplomația publică americană și pentru eforturile americane de a promova războiul împotriva terorismului în Europa sau măsurile mai agresive menite să pună capăt programului nuclear iranian.

Summitul SUA-UE are loc pe fundalul raportului controversat publicat în mai de Consiliul Europei (care coordonează Curtea Europeană pentru Drepturile Omului), în care se specifică faptul că 14 state europene ar fi "conspirat" cu CIA pentru predarea suspecților de terorism, între acestea numărându-se și câteva state membre UE. De asemenea, Consiliul, cu dovezi extrem de firave, a acuzat Polonia și România de a fi găzduit pe teritoriile proprii închisori secrete ale CIA. Raportul, care nu conținea aproape nici o informație nouă, a stârnit o furtună politică în Europa, sporind semnificativ tensiunile din relația transatlantică. Problema predării suspecților a fost investigată și de Parlamentul European, care a înființat o comisie de 46 de membri pentru investigarea "presupusului transfer ilegal de prizonieri și a presupusei existențe a unor facilități de detenție CIA în Uniunea Europeană și în statele candidate."

Washingtonul este, pe de altă parte, tot mai adesea ținta criticilor oficialilor și legiuitorilor europeni în privința închisorii de la Guantanamo Bay. Comisarul European pentru Afaceri Externe, Benita Ferrero-Waldner (Austria), a pledat pentru închiderea facilității de la Guantanamo, iar Parlamentul European a adoptat o rezoluție în care se făcea același apel. Condamnarea Guantanamode către UE vine după cele asemănătoare realizate de Comitetul ONU Împotriva Torturii și de Comisia ONU pentru Drepturile Omului, serios discreditată după ce a condamnat închisoarea de la Guantanamo fără a o fi inspectat.

 

Monstruoasa PAC

 

Liberalizarea comerțului va fi de asemenea, foarte probabil, un subiect de dispută între Washington și Bruxelles la summitul de la Viena. UE se opune cu îndârjire cerințelor SUA de a reduce masiv subvențiile agricole care afectează schimburile comerciale, punând în primejdie perspectivele unei resuscitări a convorbirilor de la Doha privind comerțul. Pare tot mai probabil că nu se va ajunge la un acord în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului până la sfârșitul lui iulie, așa cum se spera inițial.

Întâlnirea dintre SUA și UE va fi o ocazie importantă pentru Statele Unite să ceară renunțarea la Politica Agricolă Comună europeană (PAC), cea mai mare barieră din lume împotriva liberului schimb, și eliminarea mentalității protecționiste, a "Europei ca fortăreață", dominantă în Bruxelles, care reprezintă o importantă frână în calea dezvoltării economice a statelor sărace din Africa și Asia.

Conform unui raport publicat recent de Organizația pentru Dezvoltare Economică și Cooperare (OECD), o reducere globală de 50 la sută a tarifelor comerciale și a subvențiilor ar aduce un plus de 44 miliarde dolari economiei mondiale. Banca Mondială a estimat că o încheiere cu succes a convorbirilor de la Doha ar avea ca rezultat o creștere cu 300 miliarde de dolari a economiei mondiale în următorii zece ani.

Principalul obstacol în calea liberalizării comerțului mondial este fără îndoială reprezentat de Politica Agricolă Comună a UE, un sistem vast de subvenții agricole de care beneficiază mulți dintre cei mai bogați producători din Europa, în detrimentul fermierilor din statele în curs de dezvoltare, în special din Africa. Sistemul a fost descris de ambasadorul Marii Britanii în Polonia ca "politica de subvenționare publică cea mai stupidă și mai imorală din istoria omenirii, plus sau minus comunismul".

PAC înghite o parte semnificativă (40 la sută) din bugetul de 100 miliarde euro al UE, iar cetățenii europeni sunt obligați să plătească peste 80 miliarde de euro sub formă de subvenții și prețuri mai mari la alimente. Cel mai mare beneficiar a fost Franța, ai cărei fermieri primesc până la un sfert din subvențiile agricole ale UE, totalizând peste 150 miliarde de euro între 1994 și 2003.

 

O Europă a statelor naționale

 

Sunt mari șanse ca divergențele dintre SUA și UE pe tema luptei împotriva terorismului, reflectate acut în disensiunile privitoare la detenția suspecților și Guantanamo, să se adâncească. Între Washington și Bruxelles există diferențe ireconciliabile, atât în ceea ce privește modul de abordare a amenințării terorismului global, cât și în privința naturii conflictului actual. Numeroși lideri ai aparatului birocratic de la Bruxelles pur și simplu nu-și dau seama de dimensiunile amenințării Al Qaeda. Un important oficial al UE remarca recent că "noi nu avem nici o luptă împotriva terorismului", o afirmație extraordinară dacă ne gândim că în ultimii trei ani au avut loc trei atentate teroriste majore pe teritoriul european - în Londra, Madrid și Istanbul.

Însă tensiunile dintre Statele Unite și Uniunea Europeană și Consiliul Europei nu trebuie să slăbească în nici un fel capacitatea Washingtonului de a colabora eficient cu statele naționale europene separat, întrucât multe dintre ele au sprijinit eforturile SUA de luptă împotriva terorismului. Predarea suspecților s-a dovedit un instrument foarte eficient de luptă împotriva Al Qaeda și a reușit să izoleze sute de suspecți de terorism extrem de periculoși. Foarte probabil viețile a numeroși americani și europeni au fost salvate datorită acestei practici.

Statele Unite trebuie să continue să-i urmărească agresiv pe cei care amenință securitatea lumii libere și trebuie să continue să colaboreze îndeaproape cu aliații în lupta împotriva organizațiilor teroriste islamice. Și, cel mai important, SUA trebuie să reziste tentației de a-și modera armele cele mai eficiente din cauza criticilor UE, ONU sau ale altor organisme supranaționale.

Centralizarea politică tot mai accentuată a Europei reprezintă o amenințare fundamentală la adresa intereselor SUA. Washingtonul trebuie să sprijine principiul suveranității naționale în Europa, și președintele Bush ar trebui să salute cu bucurie respingerea anul trecut a Constituției Europene în state membre importante ca Franța și Olanda, ca pe o opoziție democratică importantă a cetățenilor europeni împotriva continuării centralizării puterii pe continentul european.

Statele Unite acționează cel mai eficient atunci când colaborează direct cu guvernele naționale, utilizând strategia unei "coaliții de voințe". Europa nu este și nu a fost niciodată o entitate politică unită, și SUA trebuie să sprijine o Europă a statelor naționale. Capitalul politic al Washingtonului în Europa nu trebuie irosit la Bruxelles ori Strasbourg, ci în capitalele statelor naționale, acolo unde sunt cei mai puternici aliați ai Americii.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 39

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: