Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

O necesitate

Cristian BANU

Războiul care s-a desfășurat în aceste zile între președinte și premier, mult mai dur decât în trecut, arată falimentul constituției iliesciene și obligativitatea modificării ei. Din păcate, tocmai datorită războiului între palate, rezolvarea conflictului constituțional este foarte dificilă.



Venind imediat după Nicolae Ceaușescu și temându-se inevitabil de comparația cu acesta, Ion Iliescu a dat o Constituție după chipul și asemănarea sa, plină de ambiguități și zone vagi. Revizuirea Constituției din 2003 s-a făcut pentru a-l ajuta pe Adrian Năstase, candidat la Cotroceni, și mai puțin s-a concentrat pe eliminarea ambiguităților, a suprapunerilor de responsabilități. Din această cauză, ele au rămas, dar președintele a căpătat o serie de puteri suplimentare, ceea ce i-a permis lui Traian Băsescu să câștige puterea fără ca Alianța să câștige și alegerile.

Și Președinția, și Guvernul suferă de aceeași tară care subminează toate instituțiile românești. Ele nu sunt construite ca instituții, ci exclusiv în funcție de persoanele care ocupă/urmează să ocupe funcția de conducere.

Din păcate, în momentul de față ne aflăm în toiul unui război care a depășit cu mult războaiele precedente dintre premier și președinte. Relațiile dintre cele două partide s-au terminat definitiv - chiar dacă pentru moment "au pupat Piața Endependenței". Tăriceanu și gruparea sa au ajuns cu spatele la zid și nu mai au cale de întoarcere. Dar asta nu este nimic. Prin atacul său, președintele anulează orice șansă de reușită a "pompierului" Stolojan, fiindcă ne îndoim că liberalii vor mai fi dispuși în momentul de față să mai pună în discuție conducerea. Nici o armată nu-și schimbă generalii în plin război, mai ales când generalul este chiar "vârful de lance".

Până acum, războiul s-a dat prin interpuși, Elena Udrea, respectiv Ludovic Orban, astfel încât liderii aveau "acoperire". În momentul de față, s-a renunțat la orice ascunziș și bătălia se dă pe față.

Rezultatul previzibil este că orice încercare de modificare, fie a Constituției, fie a legilor electorale pentru îmbunătățirea sistemului electoral, va fi contracarată când de o parte, când de cealaltă, în funcție de interese. Liberalii vor o republică parlamentară, democrații o republică prezidențială.

Până la urmă, asta este o dezbatere irelevantă în realitate. Nu cred că este nevoie de un referendum pentru a înțelege că grosul electoratului ar alege o republică prezidențială, pe model american, în care șeful statului este și șeful guvernului. Eventual se poate organiza un sondaj de opinie național pe această temă. Din acest punct de vedere, liberalii ar trebui să aibă inteligența să nu intre într-un război pe care îl pot pierde ușor, blocând în acest mod un proiect politic vital pentru dezvoltarea României. Nu are rost să inventăm noi roata sau să construim tot felul de struțo-cămile care, iată, conduc la un blocaj instituțional grav. Se poate pur și simplu copia modelul american destul de drag poporului român. Prin Constituție și cu ajutorul unor instituții mai puternice, eventualele tendințe dictatoriale ale președintelui în exercițiu pot fi înăbușite în fașă, eliminându-se astfel temerile unora. Oricum, actuala conjunctură, atât internă, cât și internațională, nu permite ea însăși devieri de la modelul democratic.

În momentul de față sunt întrunite toate condițiile pentru ca reforma constituțională să devină un punct important de discuție al societății civile și al clasei politice, mai ales că actuala Constituție trebuie oricum amendată în lumina noilor dezvoltări legate de aderarea țării noastre la Uniunea Europeană. Până acum au existat mai multe tentative, una chiar lansată de către președintele țării atunci când a propus trecerea la un Parlament unicameral.

Cu actuala structură, avem practic trei guverne: CSAT, controlat de președinte, Guvernul propriu-zis și Cancelaria primului ministru. Cu toate acestea, de luni bune, România nu mai este guvernată și cu greu mai putem spune că măcar este administrată. Practic, România este ca o barcă în care tot apar spărturi una după alta și marinarii se bat între ei între două pauze de astupat găuri, fără ca cineva să se mai ocupe de vâslit. Până acum, am profitat de curenți favorabili. Însă nu poți miza la infinit doar pe bunăvoința apei.

Publicat în : Editorial  de la numărul 39

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: