Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Bună guvernare sau...?!

Ana-Maria TĂNASE

Disputa dintre președintele Traian Băsescu și premierul Călin Popescu Tăriceanu a marcat un nou moment de controversă între cei doi: este vorba despre proiectele de lege referitoare la reorganizarea serviciilor secrete și strategia de securitate națională.

Dincolo de ceea ce ar fi trebuit să constituie o dezbatere publică pe articole și implicații juridice, cei doi lideri au marcat startul disputei printr-un "hop ideologic", reflectat în eterna "cotonogeală instituțională". Președintele Traian Băsescu avea în spate un arsenal bogat de atacuri recente, ultimele prin apariția la Antena 1, în care își manifestase regretul că-l desemnase pe Călin Popescu Tăriceanu premier și ulterior la Pro Tv în care recunoscuse clar că și-a pierdut încrederea în primul ministru.



Dilema prizonierului

 

Președintele Traian Băsescu a anticipat că sintagma "buna guvernare" din Strategia de securitate națională va trezi nemulțumirea și reacțiile premierului. Introducerea conceptului "bună guvernare" într-un document programatic a fost corelată cu includerea unui articol din proiectul de lege privind activitatea de informații, contrainformații și securitate (art. 8, alin. 8). Prin urmare, conceptul "bună guvernare" a fost introdus "cu premeditare", o capcană întinsă reușită prin puterea de provocare și anticipare a următoarei reacții a adversarului, respectiv a premierului Tăriceanu.

Încă de la preluarea mandatului, președintele Traian Băsescu a atacat sistematic autoritatea premierului Tăriceanu, inventând teme ca "alegerile anticipate", "grupurile de interese nelegitime din jurul Executivului", "cazul Patriciu". Evident, răspunsul și reacția președintelui, anticipând astfel opoziția primului ministru, aveau nevoie de resurse de legitimitate, și ce legitimitate mai consistentă poate fi decât Tratatul Constituției Europene? Dar putea să spună chiar Strategia de Securitate Europeană, care includea, printre riscuri și amenințări la adresa statului, "proasta guvernare". Referirile includ într-adevăr și structurile corupte ale statului, dar ele sunt gândite în plan global, ca factori de stabilizare atât a sistemului statal, cât mai ales a relațiilor dintre state.

 

Confuzia voită de termeni

 

Fără îndoială că președintele Traian Băsescu știa termenul european de "bună guvernare" și l-a definit ca atare, însă extensia termenilor folosiți trimite într-adevăr, așa cum remarca și premierul Tăriceanu, la termenul de "government", ca parte instituționalizată și structură a actorilor angrenați în procesul de luare a deciziilor.

Distincția dintre "governance" și "government" este, dacă vreți, similară cu diferența dintre "policy (policies)" și "politics". Ambele concepte trebuie înțelese pe clivajul centru-periferie. În terminologia de specialitate, "good governance" nu are ca opus "bad governance", ci "self government". Ce înseamnă aceasta de fapt? Conceptul de "governance" face trimitere la principiul european al subsidiarității, în care deciziile sunt luate la nivelul structurilor care au o autonomie de luare a deciziilor, iar centrul intervine "în ultimă instanță" și doar în situația în care această intervenție mărește nivelul de eficiență a deciziilor care se iau în plan local. Acesta este sensul pe care ar trebui să-l înțelegem și în strategia de securitate națională propusă de președintele României.

Numai că cei doi termeni au o ciudată incidență în zona "meta-tematică" deja a existenței "grupurilor de interese" și a "luptei împotriva corupției", decretată deja din campania electorală de Traian Băsescu ca o "prioritate națională", văzută în sfera "atentării la siguranța și interesul național".

 

De ce îi este teamă premierului?

Chiar și așa fiind, de ce îi este teamă premierului? Constituția României scrie foarte clar: Guvernul răspunde în fața Parlamentului (art. 109, alin. 1), premierul nu poate fi revocat de președinte (art. 107, alin. 2), iar președintele României nu are drept de inițiativă parlamentară (art. 74). Până la urmă, Guvernul poate veni cu un pachet de legi alternativ, chiar total diferit de cel al președintelui, care să fie votat în această formă de către Parlament (art. 114).

Sigur, pe traseul Parlament-președinte, eventual Curtea Constituțională, s-ar putea produce un blocaj menit să declanșeze o criză de sistem.

Chiar și aprobat în forma propusă de președintele Traian Băsescu, premierul rămâne neclintit. Iar deocamdată Legea referendumului a picat...

Publicat în : Politica interna  de la numărul 38

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: