Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Moscova-Beijing-New Delphi: perspective pentru emergența unui triunghi strategic

Manuela BĂDĂLUȚĂ

Deși în deceniile trecute au existat relații adverse între China și Rusia, pe de o parte, și între China și India, pe de altă parte, în prezent, dată fiind schimbarea paradigmei teoriei relațiilor internaționale, în care tendința dominantă este de cooperare, este posibilă inițierea unei cooperări triunghiulare între India, China și Rusia.



Formarea unei axe Rusia-India-China este un fapt politic foarte important în era post-Război Rece. Inițiatorul acestei propuneri a fost președintele rus Boris Elțân în 1993. Ideea a fost reluată de primul ministru rus Evgheni Primakov câțiva ani mai târziu. În timpul vizitei sale în India în 1998, Primakov a argumentat faptul că o astfel de inițiativă ar reprezenta un impuls major pentru stabilitatea regională și globală. Ideea a luat o formă tangibilă când cei trei miniștri de externe, Ivanov, Tang Jiaxuan și Sinha, s-au întâlnit cu ocazia Adunării Generale a Națiunilor Unite la New York, în septembrie 2002. Deși întâlnirea nu s-a fructificat în nici un rezultat concret, totuși ea a reprezentat prima încercare majoră a celor trei state de a delibera cu privire la problemele globale.Inițiativa lui E. Primakov se desfășura pe fondul imposibilității Rusiei de a influența în mod decisiv acțiunile pe care NATO tocmai se pregătea să le inițieze împotriva Iugoslaviei. A fost un demers care avea ca scop colaborarea celor trei țări cu scopul de a contrabalansa monopolaritatea americană, care tocmai se instaura.

Atunci, mulți dintre observatorii scenei politice internaționale (atât străini, cât și ruși) au criticat ideea cooperării Rusiei cu cele mai populate (40% din populația globului este concentrată în China și India), dar nu și cele mai bogate țări ale lumii. Cu timpul, a devenit clar și pentru diplomația celor trei state că dezvoltarea relațiilor trilaterale se dovedea a fi o inițiativă importantă, mai ales din punctul de vedere al consolidării poziției celor trei în arena internațională. Tocmai acest aspect constituie forța motrice a acestui "trialog". Unul dintre primele rezultate obținute în urma convorbirilor celor trei îi privește pe aceștia în mod direct. Este vorba despre apropierea sino-indiană, cel mai bun exemplu în acest sens constituindu-l vizita la New Delhi a premierului Wen Jiabao, în aprilie 2004. Cu acel prilej, cele două părți au semnat circa 10 acorduri în diferite domenii și, poate că acesta este cel mai important aspect, au reușit să convină asupra unei modalități de rezolvare a problemelor de frontieră existente între cele două țări. Mass-media internațională a acordat o atenție deosebită atunci cuvintelor rostite de primul ministru indian, Manmohan Singh, cu prilejul convorbirilor cu omologul său chinez: "Noi putem să transformăm lumea. "

Atunci când Primakov a sugerat posibilitatea creării unei astfel de axe, el a afirmat faptul că aceasta ar putea fi o opoziție viabilă la supremația Americii. Propunerea lui Primakov pleca de la ipoteza că, deși există o superputere (SUA), țări ca India, Rusia, China au nevoie de o lume multipolară pentru a-și asigura interesele naționale. Pentru construcția unei astfel de lumi multipolare, triunghiul strategic India-Rusia-China este indispensabil.

Rusia, China și India au numeroase interese convergente care ar putea da substanță dialogului tripartit. Toate trei împărtășesc îngrijorarea privind dominația SUA și toate trei au reacționat într-o oarecare măsură față de războiul din Irak. Cele trei state susțin primatul Națiunilor Unite în ceea ce privește capacitatea de soluționare a crizelor internaționale și toate sprijină principiul non-intervenției în afacerile interne ale unui stat.

Analizând perspectiva inițierii unei cooperări triunghiulare între Rusia, China și India, apare necesitatea clarificării unor chestiuni de interes global: ce fel de cooperare este posibilă între cele trei și care ar putea fi ariile de cooperare?

Există o serie largă de chestiuni și domenii în care cele trei state ar putea coopera. Aceste arii includ: anti-unilateralismul, drepturile omului, contraterorismul, protecția mediului înconjurător, lupta împotriva traficului de droguri, împotriva spălării banilor și a criminalității transfrontaliere. Orice analiză sau reflectare asupra perspectivei și posibilității de cooperare între cele trei state începe cu o clară înțelegere a contextului în care ar fi posibilă și ar putea progresa o astfel de cooperare. Toate cele trei state au o lungă istorie de interacțiune, schimb și cooperare. După cel de-al doilea război mondial, s-au înregistrat faze de suișuri și coborâșuri în relațiile dintre ele. Au fost chiar perioade de totală răcire a relațiilor, chiar de ostilități efective (relațiile sino-sovietice în ani '60 și relațiile sino-indiene la începutul anilor '60). Abia spre sfârșitul anilor '70, a început o restructurare a relațiilor, în particular a relațiilor India-China și China-Rusia.

Sfârșitul Războiului Rece a accentuat necesitatea restructurării și reajustării relațiilor, iar procesul de cooperare a fost accelerat pe la jumătatea anilor '90. De vreme ce toate cele trei state sprijină o ordine internațională justă și rațională, bazată pe democratizare și multipolarizare, există o serie de arii posibile pentru cooperarea politică, economică și strategică între cele trei state.

 

1. securitatea energetică

Rusia este o țară cu surplus energetic, în vreme ce China și India sunt deficitare în acest sector. Dacă cele trei state pot conlucra, ar putea investi în proiecte comune care ar facilita transferul de petrol și gaze din Rusia spre China și India. Această axă ar putea îmbunătăți scenariul securizării energiei atât în Asia, cât și pe plan global.

 

2. ASEAN

Toate cele trei țări au participat la TAC (Tratatul de Prietenie și Cooperare ASEAN) și la forumul privind securitatea regională din Phnom Penh. Sunt astfel primele țări din afara ASEAN care au semnat un pact pentru a deveni parteneri strategici cu ASEAN. De asemenea, ele intenționează să dea o mai mare forță strategică Forumului Regional ASEAN.

 

3. Națiunile Unite

China și Rusia sunt ambele membri permanenți în Consiliul de Securitate ONU. India intenționează să dobândească și ea acest statut. Rusia, China și India se subscriu principiului potrivit căruia responsabilitatea de a se preocupa de dezvoltarea economică și socială globală, precum și de amenințările la pacea și securitatea internațională trebuie să fie exercitate în mod multilateral. Toate trei consideră că ONU trebuie să îndeplinească rolul central, fiind cea mai reprezentativă organizație mondială.

Ministrul de externe rus Igor Ivanov a afirmat că Rusia vede în acest triunghi strategic un factor de stabilitate globală. Factorul major care a contribuit la această inițiativă de cooperare trilaterală este unilateralismul SUA, tendința SUA de a căuta soluții militare la problemele de securitate globală, în afara cadrului Națiunilor Unite. Waltz argumentase încă din 2000 că politicile "neadecvate" ale SUA față de Rusia și China determină o apropiere a acestor două țări și ar putea chiar să ducă la formarea unei noi balanțe de putere împotriva SUA.

Raporturile dintre India și China au oscilat între cooperare, conflict și competiție, și afectează relațiile internaționale la nivel regional în Asia de Sud, Asia de Sud-Est și la nivel mondial. Inițial, după al doilea război mondial, cele două state au colaborat în cadrul așa-numitei mișcări de nealiniere. Principala problemă diplomatică nerezolvată în relațiile Indiei cu China a constat în demarcarea frontierei care începe cu Kașmirul de Est, trece prin culmile himalayene, prin Nepal și Bhutan și se oprește la poalele munților.

Beijingul a adoptat o politică specială față de problematica din vestul și estul Indiei. Protestele guvernului Nehru au provocat incursiunea din octombrie 1962 a forțelor chineze, declanșată pe fondul crizei cubaneze și a celei sino-sovietice și a atitudinii față de Tibet (Dalai Lama s-a refugiat în India după represiunile din 1959). Armata populară a înfrânt unitățile indiene din zona estică Nefa, dar apoi s-au retras, în timp ce Moscova și Washingtonul pregăteau ajutor pentru India. De la războiul din 1962, interacțiunile și schimburile dintre cele două state au rămas reduse, mai ales pentru două state care au o frontieră comună. În absența unei cooperări economice semnificative și a unor dialoguri politice, percepția fiecărei țări despre cealaltă a devenit un factor major determinant în relațiile sino-indiene.

 

Continuare în numărul viitor

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 38

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: