Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

România de chirpici

Cristian BANU

Pe lângă isteria mass-media, amplificată și de propaganda PSD, inundațiile și gripa aviară au scos la iveală și un crâmpei de Românie care nu prea răzbate decât arareori în "mainstream". Este România rurală, cu case de chirpici, veceu în curte, fără gaze, apă curentă sau canalizare. O Românie care și ea trebuie integrată, nu atât în Europa, cât mai ales în acest secol.



În România, fragmentarea proprietății asupra pământului determină o dimensiune medie a fermei de 2,47 ha (sub 2 ha teren arabil).

Populația ocupată în agricultură reprezintă 36,4% din totalul forței de muncă (3,6 milioane de persoane) față de o medie europeană de 5% și o medie în țările candidate sau recent integrate de 13,4%. Se impune o scădere a populației active din agricultură de la 36% la maxim 15%. Aproape trei milioane de persoane vor trebui realocate spre alte activități din mediul rural sau pensionate anticipat (cei în vârstă de peste 55 ani, cu acordarea de compensații).

Dintre cele 3,6 milioane, 51,3% sunt autoangajați (lucrători pe cont propriu), 42% sunt lucrători familiali neplătiți și doar 6% sunt angajați.

Productivitatea scăzută rezultă din faptul că în agricultură se produce doar 11,4% din PIB.

O comparație a situației europene cu cea a mediului rural din România este elocventă pentru diferențele semnificative.

În România, 47% din populație trăiește în zonele rurale, față de 9,7% în UE. În mediul rural este înregistrată 36,4% din populația activă din România, față de 4,7% în UE. Peste 62% din populația activă din mediul rural lucrează în agricultură, în timp ce doar o mică parte din populația rurală europeană face agricultură.

Resurselor umane din mediul rural românesc le lipsește spiritul antreprenorial și de initiațivă, trainingul vocațional în afara specializărilor agricole este nesemnificativ, iar individualismul și neîncrederea minează parteneriatul și cooperarea în rețea pentru dezvoltarea de proiecte. Nivelul educațional scăzut face dificilă reorientarea forței de muncă spre activități neagricole. Infrastructura rurală (apă-canal, gaz metan, drumuri) este slab dezvoltată.

Punctele slabe ale României rurale sunt populația prea numeroasă din agricultură, sărăcia populației rurale, slaba performanță a fermelor de producție, fragmentarea exploatațiilor agricole și lipsa societății civile.

Lipsa de viziune și realism la noi în ceea ce privește România rurală sunt explicabile: agricultura este cel mai calamitat sector în materie de expertiză umană în partidele românești, iar puținele cadre existente trădează continuitatea firească de gândire cu perioada '60-'70 în care s-au format.

Principala cauză a perpetuării acestei situații o reprezintă dorința de control a acestei adevărate mase de manevră, care a asigurat bazinul electoral al fostului partid de guvernământ. Pe lângă aceasta, nu trebuie deloc neglijat rolul incompetenței administratorilor acestui sector, care s-au rezumat la măsuri paleative, cum ar fi acordarea de subvenții, fără a umbla cu adevărat la cauze. În linii mari, acestea pot fi sintetizate astfel:

- fărâmițarea proprietății, care a condus la apariția unor gospodării minuscule (4,4 milioane gospodării dețin 8,4 milioane ha, ceea ce reprezintă jumătate din suprafața arabilă a țării);

- distrugerea infrastructurii rurale - atât cât exista ea -, precum și a sistemului de îmbunătățiri funciare, situație reliefată pregnant de recentele inundații;

- legislația defectuoasă, care a generat nenumărate situații conflictuale și a dus la nenumărate abuzuri, având ca rezultat un regim incert al multor proprietăți;

- creșterea decalajului între sat și oraș;

- lipsa unor politici coerente în domeniu.

 

Calitatea vieții la țară

 

Condițiile de locuit în zona rurală sunt foarte precare. 82% din locuințele din mediul rural nu dispun de baie în interiorul locuinței. Doar 9% din locuințele din mediul rural sunt racordate la rețeaua de gaze și 66% din locuințe nu sunt racordate la rețeaua de apă curentă și folosesc o fântână aflată în curte sau în afara curții. Doar 12% din gospodăriile din mediul rural sunt conectate la rețeaua de canalizare. Numai 12% din locuințele din mediul rural au toaleta în interiorul locuinței. 84% din locuințele din mediul rural nu dispun de apă caldă, circa 10% realizând un sistem propriu de producere a apei calde.

Doar 71% din locuințele din mediul rural au bucătăria în interiorul locuinței, iar jumătate dintre acestea dispun și de o bucătărie aflată în afara locuinței.

25% din locuințele din mediul rural dispun de post telefonic. De asemenea, majoritatea gospodăriilor din mediul rural se află la distanță mare de utilități. Acestea nu lipsesc însă.

Casele din zona rurală sunt construite în proporție de peste 40% din materiale ieftine și puțin rezistente: lemn, paiantă, chirpici, numai 20% dintre ele fiind construite din beton sau cărămidă. De asemenea, aproape 60% din fondul total de locuințe este realizat până în 1977, doar 7% fiind realizat după 1989.

Principala formă de încălzire a locuințelor din mediul rural este soba cu lemne, în 89% din cazuri.

Condițiile precare de locuit se reflectă și asupra stării generale de sănătate a populației din mediul rural. Una din cinci persoane este afectată de o boală cronică (aproape 60% din ele fiind femei). Bolile cronice afectează în proporție de peste 50% persoanele de peste 50 de ani. Cele mai întâlnite sunt bolile de inimă, osteoporoza, artroza, artrita și diabetul. De asemenea, au frecvență mare bronșita cronică și insuficiența respiratorie. Interesant este că în mediul rural, numărul fumătorilor este mult mai mic decât în mediul urban. Astfel, doar 16,2% din persoane fumează în mediul rural, față de 21,8% în mediul urban.

Consumul de băuturi este diferențiat. Astfel, în zona rurală se consumă mai mult vin și băuturi spirtoase, față de zona urbană unde predomină băuturile "soft". Aceste obiceiuri de consum fac ca starea generală de sănătate să fie foarte scăzută în zona rurală. Din păcate însă, asistența medicală la sate este precară, majoritatea fiind silită să se deplaseze la oraș pentru a obține tratament.

În ceea ce privește studiile, în mediul rural 67% din populație au doar studii primare sau gimnaziale ori nu au absolvit nici o școală. Ponderea absolvenților de studii superioare este de nouă ori mai mică în zona rurală.

În ceea ce privește gradul de dotare al gospodăriilor, discrepanțele sunt la fel de majore. Doar 17% din gospodăriile din zona rurală posedă un autoturism, față de peste 35% în mediul urban. Puțin peste 80% dintre locuințe sunt dotate cu frigider, și circa 40% cu mașină de spălat, 20% au aspirator, 5% computer și tot atâtea o combină muzicală, 22% telefon mobil. Doar 6% din totalul gospodăriilor care au computer conectat la internet se află în mediul rural.

 

Ei vor plăti cel mai scump integrarea

 

Ceea ce nu prea se vorbește la noi este faptul că "țăranii" vor fi cei care vor plăti prețul integrării. Agricultura este, de fapt, marea miză a integrării. Spațiul rural românesc este o structură ancestrală greu de mișcat și, în ultimii 15 ani, tot noroiul din economie a fost aruncat în agricultură. O bună parte dintre disponibilizați s-au retras în satele de unde veniseră în perioada industrializării forțate. S-a vehiculat cifra de 2 milioane de agricultori care trebuie să renunțe la această ocupație, dar nu există politici clare pentru ei, pentru că nu există alte ramuri ale economiei care să le ofere găzduire. Industria trebuie și ea să facă disponibilizări, iar infrastructura este aproape inexistentă în mediul rural pentru a putea dezvolta activități care să le asigure o sursă de venit. Un debușeu reprezintă plecarea în străinătate, însă numărul celor care pot apela la această măsură radicală nu este foarte mare. În schimb, este vorba de oameni tineri, în putere, în general o forță de muncă ceva mai calificată decât media rămasă acasă.

Ca atare, România se află pe termen scurt în fața unei adevărate bombe sociale care trebuie "detonată" cumva.

 

Despre SAPARD

 

O altă problemă prea puțin luată în considerare o reprezintă incapacitatea autorităților române de a accesa fondurile puse la dispoziție prin programele europene, unde se înregistrează mari restanțe în cheltuirea banilor.

Programul SAPARD este un instrument financiar oferit de Uniunea Europeană pentru a ajuta statele candidate (țările care și-au depus cererea de aderare la Uniunea Europeană) în procesul de pre-aderare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale. SAPARD este abrevierea Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development - Programul special de aderare pentru agricultură și dezvoltare rurală. În cursul acestui an, România trebuie să contracteze cele mai mari fonduri puse la dispoziție de Comisia Europeană prin Programul SAPARD. Potrivit datelor furnizate de Agenția SAPARD, până la sfârșitul anului 2005 trebuiau contractate 460 de milioane euro aferente anilor 2002, 2003 și 2004. Suma totală alocată acestor ani este de 631 de milioane euro, bani ce trebuie cheltuiți integral până la sfârșitul anului acesta.

Programul SPARD a fost unul dintre cele mai puțin accesate, România reușind să cheltuiască doar puțin peste 30% din sumele alocate în trecut. Principala problemă cu care se confruntau cei care doreau să beneficieze de aceste fonduri fiind imposibilitatea cofinanțării.

O a treia problemă rar discutată o reprezintă impactul macroeconomic. La nivel macroeconomic, situația actuală a agriculturii românești, cu venituri scăzute și cu o prea mare contribuție a agriculturii la PIB, cauzează îngrijorări cu privire la șansele reale ale României de a trece la euro, dat fiind că teoria Zonei Monetare Optime (ZMO) prevede că, pentru a putea avea o monedă comună, țările trebuie să aibă structuri economice similare. Ceea ce înseamnă că în următorii 5 ani ponderea agriculturii în PIB trebuie să scadă până la niveluri apropiate de cele ale țărilor membre.

Un alt aspect îngrijorător, la nivel microeconomic, îl reprezintă predominanta relațiilor de tip non-comercial din economia rurală a României și de cererea redusă pentru consum și investiții pe care acestea o pot genera.

Aderarea României la Uniunea Europeană poate fi privită ca un avantaj din cel puțin două puncte de vedere. Pe de o parte va fi ocolit un sistem complicat de implementare a politicii de dezvoltare rurală, în favoarea unui sistem sensibil îmbunătățit și apropiat, din punct de vedere al managementului financiar, de unul deja cunoscut, respectiv SAPARD. Pe de altă parte, România va avea ocazia să capitalizeze experiența dobândită până la acel moment de statele care au aderat în 2004. Totuși, va rămâne în sarcina decidenților români să răspundă unei provocări majore: identificarea și ierarhizarea priorităților naționale de dezvoltare rurală, având în vedere atât nevoile rurale obiective ale României, cât și presiunea absorbției fondurilor comunitare.

 

Cele două direcții de evoluție a Politicii Agricole Comune sunt următoarele:

- trecerea de la subvențiile agricole directe la dezvoltarea economiei rurale și protecția mediului;

- trecerea de la subvențiile de preț pentru produsele agricole la subvențiile pentru veniturile persoanelor din mediul rural.

Reforma structurală a agriculturii are două obiective:

- reducerea numărului de persoane care trăiesc din agricultură, cu disponibilizarea suprafețelor de teren necesare pentru consolidarea fermelor;

- creșterea mărimii și eficienței exploatațiilor agricole.

Perioada post-aderare

Cum după aderare marja de mișcare în domeniul politicilor agricole este foarte redusă, propunerile se referă la primii doi ani. Din 2007 agricultura va fi sprijinită aproape integral de la Bruxelles, într-o modalitate care depinde prea puțin de partidul aflat la putere.

Ținând cont de structura problemelor, direcțiile de acțiune sunt clare și necesită numai voință politică:

- clarificarea regimului proprietății (aici, Cabinetul Tăriceanu a impus prin programul său de guvernare un pachet legislativ corect, prin care se amendează și se modifică Legea 18/1991, Legea 1/2000 - Legea Lupu, Legea 7/1996, a cadastrului, precum și unele măsuri legislative pentru accelerarea proceselor legate de restituirea proprietății, pachet introdus prin asumarea răspunderii, tocmai pentru a nu fi viciat de dezbaterile din Parlament);

- introducerea unor politici clare de dezvoltare rurală, care să vizeze diferențiat măsuri pentru cele două tipuri de gospodării cu probleme, respectiv gospodăriile de tip "autarhic", care sunt în număr de circa 3,4 milioane, conform ultimului recensământ agricol, și gospodăriile de "semisubzistență", în număr de circa un milion. Primele gospodării trebuie încurajate să renunțe la pământ printr-un sistem de rente viagere sau compensații, urmând ca persoanele respective să fie încurajate să-și găsească o altă ocupație; în vreme ce pentru celelalte, sunt suficiente împrumuturi avantajoase care să le permită o dezvoltare la nivelul următor;

- identificarea unor posibilități de finanțare a proiectelor de infrastructură, precum și realizarea de proiecte viabile pentru accesarea fondurilor comunitare;

- trebuie abordată de urgență problema fundamentală a reducerii forței de muncă excesive din agricultură și a dezvoltării de activități economice alternative, precum și, în consecință, a surselor alternative de venit în zonele rurale.

Cam toate aceste hibe ies la iveală acum, când natura începe să își ceară înapoi ceea ce oamenii i-au furat prostește. Uneori chiar mă întreb dacă mai are rost să "refacem infrastructura rurală" sau mai bine o demolăm integral și construim totul de la zero.(C. B.)

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 38

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: