Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Mai avem nevoie de FMI?

Mihnea GRAUR

Raportul Fondului Monetar Internațional din luna mai a creat vii controverse, mulți citând greșit raportul - care analizează perioada 2004-2005 - vizavi de analiza SAR aferentă anilor 2005-2006. În preambul se precizează că "documentul reflectă opinia echipei care l-a întocmit și nu neapărat pe cea a Guvernului României sau a Boardului Executiv al FMI".



Controversatul an 2005

 

Controversele legate de rezultatele economice românești ale anului 2005 în opoziție cu cele ale anului precedent au fost semnalate nu atât de gâlceava dintre putere și opoziție cât de diversitatea abordărilor din diferite rapoarte. Acum iată că și cel mai recent raport, cel al Fondului Monetar Internațional, pe care îl avem astăzi în vizor, sporește controversa.

Anul 2005 nu a avut rezultatele economice solide de la nivelul anului 2004, FMI punctând atât factorii interni, cât și factorii externi - celebrele inundații care au condus la scăderea radicală a producției agricole, precum și încetinirea ritmului de creștere a industriei "parțial pe fondul eliminării contingentelor la comerțul cu produse textile pe plan mondial".

Aici trebuie precizate câteva lucruri. Cifrele folosite de FMI sunt cu precădere începând cu anul 2000, firesc având în vedere că este primul an de creștere după o lungă și neagră perioadă. Nefirească este înșiruirea seacă de a unor cifre fără precizări privind factorii de influență! O bună parte din evoluțiile pe ramuri și subramuri industriale sunt efectele unor reforme și măsuri economice luate în anii precedenți. Știm foarte bine că Fondul Monetar nu analizează rezultatele guvernării, ci pe cele economice. Chiar și precizarea perioadei începând cu anul 2000 mi se pare exclusivistă, minimalizând beneficiile aduse de măsurile întreprinse de Daniel Dăianu sau Florin Georgescu.

În aceași notă se prezintă și comparația anilor 2004-2005. Scăderea producției industriale este prezentată pe subramuri. Or, acolo vom observa nu doar scăderea industriei textile, a îmbrăcamintei și a produselor de piele inclusiv încălțăminte cu 11%, 16% și respectiv 12%, ci și pe cea a minereurilor metalifere cu 22,5% sau a produselor din cauciuc și mase plastice cu 7%. Aceasta din urmă este pentru prima oară în scădere după 2000.

 

Deficitul bugetar

 

Scăderea deficitului bugetar de la 1% în 2004 la 0,8% în 2005 este salutată cu reținere de către FMI. Pe bună dreptate! Pentru că anumite politici fiscale (sau cu efect fiscal) luate la nivelul anului 2005 au exacerbat cererea internă.

Este vorba evident în primul rând despre introducerea cotei unice de 16%, care a diminuat fondurile la bugetul de stat cu circa 1% din PIB, procent compensat aproximativ integral de creșterea veniturilor bugetare pe baza impozitelor indirecte, ca urmare a creșterii cererii de bunuri și servicii. Aprecierea Fondului Monetar Internațional este discutabilă pentru că - am spus-o și o repet - bugetul statului a fost influențat negativ în principal de scăderea cotei de impozitare a profitului firmelor de la 25% la 16%, sensibil mai puțin decât cea a impozitării salariale.

Evoluția cheltuielilor bugetare la nivelul anului 2005 a produs îngrijorare, remarcându-se în primul rând majorările salariale din sectorul public cu 16%-34% comparativ cu media anului precedent. În anul electoral 2004, Alianța D.A. a reacționat virulent la măsura anunțată de Adrian Năstase de creștere a salariilor bugetarilor, acuzând de mituirea electoratului. Efectele s-au regăsit astfel în 2005, suprapunându-se cu recalcularea pensiilor, plata parțială pentru reconstrucția zonelor afectate de inundații și cu majorarea capitalului Exim Bank. În plus, anul acesta Fondul Proprietatea va prelua o importantă parte dintre dividentele societăților de stat, care până acum intrau la buget.

 

Consumul

 

Așa cum precizam mai sus, creșterea consumului a avut loc într-adevăr pe fondul relaxări fiscale salariale, dar acesta nu este nici pe departe singurul argument! Să nu uităm că întărirea leului în raport cu euro și dolarul american a condus la sporirea achizițiilor de autoturisme și de bunuri de folosință îndelungată din import, favorizată de scăderea dobânzilor la creditele acordate populației. Astfel s-a ajuns anul trecut la un deficit de cont curent de 8,7% din PIB. Vina aparține în principal necorelării masurilor la nivel macroeconomic. Totuși sperăm la îndeplinirea nivelului de 8,5% pe care Guvernul și l-a propus în acest an.

Evoluția creditelor în sectorul neguvernamental a atras de mult timp atenția guvernatorului Mugur Isărescu. Acum raportul FMI vine să confirme datele problemei. Nimic nou sub soare, din păcate. Poate doar comparația cu celelalte state est-europene: statistica acestui indicator plasează România pe primul loc cu o creștere medie anuală de 55% între 2002-2005. Totodată suntem singurul stat cu o creștere medie anuală a creditelor populației de aproape 130%, pe locul doi situându-se Lituania și Letonia cu 70-80%.

 

Apropo de BNR

 

Fondul Monetar Internațional salută pe bună dreptate eforturile Băncii Naționale de păstrare a trendului de scădere a inflației, dar și pe cele aferente cursului de schimb. Chiar se amintește la un moment dat că BNR nu a mai avut intervenții pe piața valutară din noiembrie 2005.

Rezervele oficiale au crescut de la 15 miliarde USD în 2004 la 23 miliarde USD în 2005. Pentru sfârșitul acestui an FMI prognozează 28,6 miliarde USD și acoperirea a 6,6 luni de import (5,6 luni în 2005 și 4,1 luni în 2004).

Vederea de ansamblu a FMI previzionează pentru sfârșitul anului un curs de schimb de 3,48 lei/euro și 3,11 lei/USD. Rămâne de văzut.

De asemenea au fost acordate două bile albe pentru reglementarea activității instituțiilor financiare nebancare și pentru implementarea recomandărilor FSAP 2003 (Financial Sector Assessment Program 2003, programul Băncii Mondiale și al FMI de evaluare a sectorului financiar).

 

Integrarea în Uniunea Europeană

 

Fondul Monetar Internațional a abordat oarecum neutru problematica integrării în Uniunea Europeană, punând la un moment dat accentul pe banii care vor intra în țară după 2007.

Apariția acestuia cu puțin înainte de 17 mai, zi în care se aștepta data sigură a aderării, a fost o alegere sensibilă. Pe de o parte, progresul superior înregistrat de România față de Bulgaria este notat de ambele rapoarte, evident fiecare prin prisma proprie. Pe de altă parte, atât FMI, cât și UE ne atrag atenția - e drept, diplomatic - că avem o problemă cu Ministerul Finanțelor. Sau cu ministrul?

În ansamblu, mult-discutatul raport al Fondului Monetar Internațional este corect, dar - ca de obicei - exprimă o prudență exagerată. Trăim în țara care a inventat povestea cu drobul de sare și căutatul nodului în papură, dar iată că ne-am găsit nașul! Modul în care se abordează problema inflației m-a determinat să las deoparte capitolul respectiv. Dacă citești raportul fără să iei în seamă cifrele, ai sentimentul că ai pus mâna din greșeală pe un exemplar de pe la mijlocul anilor '90! Este posibil ca ținta de inflație să nu fie atinsă, deși, după statisticile INS, indică total altceva, dar în mod sigur ea va fi la un nivel mai sănătos anul acesta.

FMI pune diagnosticuri corecte, dar nu propune cele mai viabile soluții. Este limpede și pentru nespecialiști că România are nevoie de creșterea PIB, ca o bună parte a acestuia să se ducă la export pentru diminuarea deficitului de cont curent, iar productivitatea muncii să aibă o creștere mai susținută. Aceste diagnosticuri le-am pus și noi românii. De mult. Rămân în discuție două întrebări. Vom reuși să luăm și măsurile necesare? În vară, când expiră actualul acord cu Fondul, mai avem nevoie de reînnoirea acestuia?

Publicat în : Economie  de la numărul 38

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: