Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Uniunea monetară asiatică

Cătălin BARBU

O butadă celebră spune că a doua căsătorie înseamnă triumful speranței asupra experienței. Același lucru se poate spune despre încercările din ultima vreme ale statelor asiatice de a crea o monedă unică, în ciuda succesului îndoielnic al experimentului european.



Ideea unei monede unice pentru țări precum China, Japonia sau Coreea este desigur atrăgătoare, dar problema care se pune este dacă o integrare economică mai puternică va fi cu adevărat mai bună pentru aceste țări decât concurența din prezent. Este destul de dificil să presupui că o uniune monetară este cea mai avantajoasă soluție și că nu este deloc lipsită de riscuri.

 

Problemele posibile

 

Principala problemă pe care o pune o astfel de uniune monetară este dacă țări atât de diverse precum China, Coreea sau Japonia pot satisface necesitățile riguroase ale unei uniuni de succes. Pot oare aceste țări să dezvolte o piață a muncii liberă și flexibilă de-a lungul granițelor, își pot ele armoniza sistemele și politicile fiscale într-o asemenea măsură încât o uniune monetară să aibă succes?

Nu cumva se pot obține beneficii suplimentare printr-un tratat economic special? În loc să se adopte modelul european - pus în momentul de față în discuție chiar de europeni -, nu ar putea să adopte aceste țări modelul nord-american de liber schimb dintre SUA, Canada, Chile și Mexic? Este un aranjament destul de aproape de cel al unei uniuni monetare, numai că nu există monedă unică.

Italia, un exemplu negativ

Cel mai bun exemplu este cel al Italiei. Cea de-a treia economie europeană ca mărime luptă din greu să îndeplinească criteriile de convergență oferind o lecție pe care economiile asiatice ar trebui să o ia în considerare, fiindcă, deși a aderat la zona euro încă din 1999, Italia nu și-a restructurat economia și face față cu greu criteriilor economice. Incapacitatea Italiei de a se reforma, în special în ceea ce privește piața muncii, a dus la pierderea a circa 15% din competitivitate la nivel internațional, în fața Franței și Germaniei (care nici ele nu sunt un model de îndeplinire a cerințelor uniunii monetare). Astfel, Italia a început să piardă teren și exporturile sale au fost depășite de aceste țări afectând serios economia care se află practic de aproape doi ani în recesiune.

Abandonând lira în favoarea monedei unice europene, Italia a renunțat la toate politicile macroeconomice prin care ar fi putut să-și revitalizeze economia. Nemaiavând monedă proprie, Italia nu poate crește ratele dobânzii, nu poate jongla cu cursul de schimb pentru a rectifica pierderile de competitivitate. Italia trebuie să se supună politicilor macroeconomice ale Băncii Centrale Europene chiar dacă aceste politici nu se potrivesc întru totul sau chiar deloc situației economice italiene. În plus, constrângerile Pactului de Stabilitate vin să rigidizeze și mai mult politicile bugetare pe care este silită să le adopte.

Singura soluție de redresare pentru Italia este să facă reforme structurale importante, în special în ceea ce privește piața muncii. Însă după cele întâmplate în campania electorală ne putem întreba dacă are cine să le înfăptuiască. În absența reformelor reale, scenariul cel mai previzibil este că stagnarea va continua și se va ajunge la recesiune și, pe termen mediu, se poate ajunge la creșterea opoziției față de moneda unică europeană și a restricțiilor pe care aceasta le impune și eventuale presiuni pentru revenirea la lira italiană. Deja fostul ministru de Finanțe italian își exprimase ideile în acest sens - odată cu respingerea Constituției Europene, în vara trecută, însă până la urmă "incidentul" a fost făcut uitat de toată lumea.

 

Pactul de Stabilitate - un pat al lui Procust

 

Aceleași probleme le au și alte țări cu deficite cronice, precum Spania, Portugalia și Grecia. Dar nici economiile puternice ale Europei, precum Franța și Germania, nu respectă întru totul prevederile Pactului de Stabilitate și, de curând, nici măcar nu au mai fost sancționate. Pactul de Stabilitate a reprezentat de la început o inițiativă a guvernului de la Berlin, în scopul preîntâmpinării cheltuielilor exagerate din partea statelor membre ale UE.

Germania investește anual 4% din PIB, respectiv 80 de miliarde de euro, pentru reconstrucția economiei din estul țării, iar excluderea acestor cheltuieli îi permite respectarea limitei de 3% din PIB pentru deficitul bugetar. Nu doar Germania a depășit, în ultima vreme, pragul critic de 3%, ci și Franța, Italia sau Grecia.

Reformarea Pactului de stabilitate

Premierul luxemburghez Jean Claude Junker, a cărui țară deținea președinția semestrială a UE în momentul revizuirii acestuia, anul trecut, a propus reforme care permit statelor membre să-și justifice depășirea limitei deficitului bugetar și să evite sancțiunile, în sensul excluderii unor cheltuieli din deficitul bugetar - ajutor pentru dezvoltare (Franța), investițiile publice (Italia), cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare, plus reforme structurale precum cele ale sistemului de pensii și investițiile destinate "atingerii scopurilor politicilor europene". Noii membri ai UE, precum Ungaria și Polonia, au cerut să fie excluse costurile reformei sistemului de pensii din calculul deficitului bugetar, pentru a putea îndeplini condițiile de intrare în zona euro.

Marea Britanie a obținut ca guvernele să nu mai fie nevoite să-și reducă deficitele cu 0,5 puncte procentuale în anii cu creștere economică solidă.

Aceste probleme pe care le au țările europene ar trebui să ridice semne de întrebare țărilor asiatice, mai ales că în cazul lor diferențele economice și culturale (ca să nu mai vorbim ideologice, în cazul Chinei) sunt mult mai mari decât este cazul în Europa. Aceste diferențe le fac mult mai vulnerabile la șocuri și le vor diminua puterea de reacție în cazul eventualei apariții a acestora.

Diferențele dintre țările asiatice merg de la eficiența foarte scăzută a Chinei (care este mai puțin de jumătate ca aceea a Japoniei și Coreei), la problemele din sistemul bancar (unde, din nou, China are serioase probleme) până la forța de muncă.

Dificultățile țărilor europene ar trebui să le facă pe cele asiatice mai atente și mai puțin dornice să adopte politici monetare atât de restrictive care le-ar limita marja de manevră în cazul unor probleme. Nici una dintre țările asiatice nu are o istorie prea bună în ceea ce privește politicile monetare și bugetare.

Înainte de a explora posibilitatea trecerii la o monedă unică, poate nu ar strica să utilizeze o perioadă o monedă comună, așa cum au procedat și țările europene. Aceasta ar putea ajuta dezvoltarea schimburilor bilaterale și ar crește posibilitățile de finanțare a țărilor asiatice.

Țările din Asia ar trebui să privească mai atent la lecția europeană, însă, dacă istoria ne-a învățat ceva, aceasta este că o țară nu învață decât din propriile greșeli.

Publicat în : Economie  de la numărul 38

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: