Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Relația premier-președinte

Adrian MIHALACHE

În istoria guvernărilor post-decembriste au fost înregistrați, până în anul 2004, un număr de șapte premieri (Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu și Adrian Năstase), reprezentând personalități politice, puternice sau discrete, care pot fi încadrate însă în diverse tipologii.



Relațiile dintre premier și președinte au fost caracterizate în principal de conflicte mai mult sau mai puțin puternice, conflicte favorizate și de ambiguitățile unei constituții construită după chipul și asemănarea lui Ion Iliescu, adică plină de ambiguități. Deși Constituția a fost revizuită de atunci, relația dintre premier și președinte a rămas la fel de prost definită prin păstrarea republicii semi-prezidențiale. În mod evident, republica semi-prezidențială reprezintă pentru alegătorul român o struțo-cămilă, el neputând înțelege de ce președintele nu are putere reală. Din păcate însă, această problemă nu poate fi tranșată din cauza unei politizări excesive a subiectului. Poate nu ar strica o dezbatere serioasă asupra formei de guvernământ cea mai potrivită pentru România. Până atunci, să vedem ce a fost.

 

  • din cei șapte premieri, patru au aparținut grupării neocomuniste, de sorginte nomenclaturist-securistică, Frontul Salvării Naționale (care de-a lungul timpului a dat naștere la patru actuale partide parlamentare: PDSR/PSD; PD; PRM; PUR/PC), respectiv Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu și Adrian Năstase;
  • doi premieri (Theodor Stolojan și Mugur Isărescu) au reprezentat "soluții tehnice" adoptate în situații de "avarie" a spectrului politic românesc, având, în principal, rolul de a pregăti cadrul organizatoric al alegerilor generale;
  • doi premieri, Victor Ciorbea și Radu Vasile, au reprezentat "ipotetic" Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat;
  • din cei șapte premieri (excluzând soluțiile tehnice) constatăm că numai unul, Nicolae Văcăroiu, nu a intrat în conflict cu Palatul Cotroceni. De altfel, în continuare, apreciind/acceptând că Theodor Stolojan și Mugur Isărescu au reprezentat "soluții tehnice de avarie", nu politice;
  • existența unui premier ascultător, supus necondiționat președintelui în exercițiu, a asigurat un "climat de stabilitate" în partidul de guvernământ, dar a perpetuat/protejat în același timp "mentalitățile neocomuniste" și, implicit, noua nomenclatură securisto-comunistă;
  • patru premieri (Petre Roman, Victor Ciorbea, Radu Vasile și Adrian Năstase) au intrat în conflict cu Palatul Cotroceni. Acest "conflict" regizat întotdeauna de către președintele în exercițiu (Ion Iliescu, Emil Constantinescu, din nou Ion Iliescu) a avut câteva urmări majore :

style="mso-list: Ignore">- style="FONT: 7pt ''">        în toate cele patru cazuri "conflictul" a fost tranșat în favoarea Palatului Cotroceni, indiferent că "locatarul" a fost un reprezentant al neocomunismului sau unul care se declara "anticomunist învins în final de fosta Securitate";

style="mso-list: Ignore">- style="FONT: 7pt ''">        "conflictul" dintre palate s-a soldat cu "sciziunea" sau "punerea în stare de avarie" a partidului din care făcea parte premierul (FSN/PD - Petre Roman, Grupul de la Brașov/PNȚCD în cazul Ciorbea/Vasile și "devalidarea" PSD în urma conflictului Iliescu-Năstase.)

style="mso-list: Ignore">- style="FONT: 7pt ''">        în două situații de "conflict între palate" (Constantinescu-Ciorbea/Vasile și Iliescu-Năstase), nici președinții și nici partidele premierilor nu au mai ajuns la guvernare;

  • din cei șapte premieri, patru (Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu și Adrian Năstase) au reprezentat formațiuni "monocolore politic", în timp ce trei (Victor Ciorbea, Radu Vasile și Mugur Isărescu) au fost "impuși" ca rezultat al algoritmurilor dintr-o coaliție pestriță, de orientări politice diverse și uneori antagonice (CDR, USD, UDMR). Datorită acestor "algoritmuri prestabilite" care au creat din start adversități politice/concurențe politicianiste, coaliția pestriță nu a putut funcționa, ceea ce a atras după sine neglijarea programului de guvernare;
  • din cei patru premieri intrați în conflict cu Palatul Cotroceni, doi (Petre Roman și Adrian Năstase) au candidat la președinție, "gest" care a avut ca urmare (după eșecul în cursa electorală) demiterea din fruntea partidului pe care îl conduceau;
  • dacă PNȚCD nu s-ar fi pulverizat politic, am fi putut asista la emiterea de pretenții prezidențiale și din partea lui Victor Ciorbea sau Radu Vasile. Totodată, înscrierea în cursa prezidențială a "premierilor de avarie" (Mugur Isărescu și "tentativa" Theodor Stolojan) nu poate fi considerată o variantă valabilă;
  • toți cei șapte premieri, fără excepție, au provenit din liniile doi sau trei ale fostei nomenclaturi comuniste antedecembriste, în timp ce Ion Iliescu făcea parte din activul de partid al lui Nicolae Ceaușescu, fiind îndepărtat din "rațiuni interne" de partid. În mod evident, Emil Constantinescu, ca președinte, a reprezentat o soluție ad-hoc, datorită dispariției lui Corneliu Coposu;
  • faptul că "războiul dintre palate" a fost câștigat invariabil de Cotroceni confirmă o relație subterană foarte puternică între președinte și partidul care l-a propulsat la președinție. În acest sens, se poate afirma că și cei doi foști președinți (Ion Iliescu și Emil Constantinescu) au fost "jucători", calitate conferită de faptul că, prin mijloace informale de tip clientelar, au continuat să conducă segmente importante (aservite ideologic și/sau financiar) din partidul de guvernământ sau din principala formațiune politică a coaliției. Această patronare paternalistă/autoritară a partidului de guvernământ și implicit a executivului de către "președintele jucător" a fost tolerată inexplicabil de societatea civilă românească, deși este profund anticonstituțonală. Acest comportament imatur al reprezentanțelor neguvernamentale a provocat două categorii de urmări:

style="mso-list: Ignore">- style="FONT: 7pt ''">        a facilitat creșterea popularității "președintelui jucător" care, sub masca "criticării" executivului și "apărării intereselor celor năpăstuiți/asupriți de guvernanți", realiza în fapt "conducerea din umbră a partidului" în interes propriu, erodând conștient imaginea premierului "expus permanent" oprobriului public și atacurilor mass-media. În realitate s-a construit invariabil o imagine de "președinte justițiar", apărător al celor mulți și aflat/intrat brusc într-un război cu guvernanții din mijlocul cărora se desprinsese, mizându-se pe existența/persistența unei mentalități populare comuniste, în care "tătucul", "unicul conducător", poate și rezolvă orice problemă, indiferent dacă încalcă legea și constituția care nu sunt nici cunoscute, nici explicate la nivelul maselor, hrănite în continuare cu mitul conducătorului/dictatorului comunist.

  • Secretul "invariabilei victorii" a președintelui împotriva premierului este simplu: președintele are un mandat asigurat și șansa (pentru care luptă să-și mențină controlul asupra partidului/coaliției care l-a propulsat) de a fi reales consecutiv; premierul nu are asigurat nici măcar un singur mandat! Din reflex de conservare, partidul de guvernământ (structurat pe relații de forță) merge cu cel care are mai multe șanse!
Publicat în : Politica interna  de la numărul 38

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: