Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Similitudini și deosebiri în evoluțiile partidelor politice după alegerile din 1996 și cele din 2004

MIhaela ENACHE

La o succintă analiză a evoluției sistemului de partide în perioada de după alegerile din 2004, constatăm că există premisele unei baze de comparație cu perioada de după alegerile din 1996. Ne referim aici nu doar la situația principalului partid din opoziție, PSD, confruntat cu o gravă criză identitară, la tensiunile interne care frământă coaliția de centru-dreapta aflată la putere, dar și la modul în care aceste evoluții se repercutează asupra scenei politice românești - o puternică efervescență pe zona de centru, unde s-au stabilit o serie de formațiuni politice mai mici, cu doctrine și atitudini foarte flexibile, dispuse să se orienteze politic, în funcție de conjunctură, spre unul sau altul dintre marile partide politice.



Așa cum s-a conturat pe parcursul anilor '90, sistemul românesc de partiderămâne unul preponderent bipolar. Putem distinge grosso modo un spectru politic ce include PSD pe zona de stânga, iar pe cea de dreapta, o coaliție de partide cu o structură mai complexă, dar cu ideologii și electorate oarecum compatibile. Observăm că după căderea regimului comunist, dreapta românescă rămâne una fragmentată, fragilă doctrinar șiincapabilă să se constituie într-o structură politică omogenă ca o contrapondere la PSD. Deopotrivă, în 1996 și în 2004 partidele de dreapta au reușit să câștige puterea mai degrabă prin asumarea unei poziții anti-PSD decât prin susținerea unor programe și doctrine de dreapta.

Unii analiști au afirmat existența unor similitudini între perioada actuală și cea din primii doi ani de după alegerile din 1996. Aceste similitudini există într-adevăr, dar trebuie precizat că au apărut o serie de elemente inedite și de actori noi în politica românească - particularitățile crizei din PSD, personalitatea președintelui Traian Băsescu, al cărui impact asupra vieții politice este mai puternic, mai semnificativ decât cel al fostului președinte Emil Constantinescu.

 

PSD - un partid în căutarea identității

 

În cazul PSD, similitudinile cu perioada de după alegerile din 1996 sunt vizibile în evoluția actuală a partidului. Criza în care PSD a intrat în 1996 după pierderea puterii este asemănătoare cu cea prezentă, cu unele deosebiri. Este adevărat că acuzațiile de corupție aduse liderilor săi le amintesc pe cele din 1996, dar în 2004 ele au luat o amploare mult mai mare, fapt ce a imprimat crizei PSD un caracter mai acut. Criza actuală a PSD este una profund structurală. Scandalurile de corupție, dar și autosuspendările ce le-au urmat (asumate de lideri importanți ai PSD) au fost generate de presiunile exercitate de către mijloacele mass-media și opinia publică (care s-au profesionalizat în ultimii ani), dar și de exigențele impuse României prin schimbarea statutului său în mediul internațional. Spre deosebire de 1996, aceste presiuni au fost mult mai puternice. La fel ca în 1996, PSD își propune actualmente o reformă morală fundamentală și o redefinire doctrinară. Spre deosebire de 1996, în 2005 PSD își propunea aceste deziderate fără Ion Iliescu la conducere. Dacă în 1997 criza s-a finalizat cu o scindare (ApR), în 2006 posibilitatea unei rupturi există și menține o stare de tensiune și incertitudini în interiorul PSD. Deși s-au făcut speculații pe tema unei posibile rupturi, iar în interiorul său s-au conturat mai multe variante, PSD nu s-a scindat încă, dar a fost marcat până acum de o serie de demisii și plecări masive din rândul membrilor săi. Scindarea PSD s-a produs din mai multe motive. Pe de o parte, structura PSD este una extrem de complexă și nici unul dintre lideri nu dispune de o influență suficientă pentru a se lansa într-o inițiativă nouă. Pe de altă parte, precedentul din 1997 a relevat ineficacitatea unei astfel de tentative. Probabilitatea unei rupturi în interiorul PSD se menține însă, dar depinde și de evoluțiile și performanțele partidelor aflate la guvernare.

 

Coaliția guvernamentală - marcată de tensiunile dintre partide

 

În ceea ce privește coaliția aflată la putere (Alianța D.A.- UDMR-PC), previziunile analiștilor privind escaladarea conflictului între partidele componente par să se adeverească. Reprezentanții acestor partide recunosc, în unele cazuri, că există unele disfuncționalități și neînțelegeri generate de gestionarea guvernării.

După 1996, CDR s-a confruntat cu trei tipuri de opoziție din partea partidelor reprezentate în Parlament. Este vorba despreopoziția "clasică" a partidelor care au pierdut alegerile (PDSR, PRM), ai căror parlamentari au acționat concertat în sensul cenzurării "puterii" și a guvernelor sale, prin susținerea în comun a moțiunilor simple și de cenzură prezentate în Parlament și prin solidarizarea în susținerea altor interese comune. Cel de-al doilea tip de opoziție a fost reprezentat de partidele nou-apărute în Parlament ulterior alegerilor - ApR și Alternativa României care a ieșit din CDR în 1998. Caracteristic în cazul acestor partide a fost promovarea unei politici de independență și refuzul "afilierii" necondiționate la una dintre cele două tabere tradițional antagoniste "putere"-"opoziție", ceea ce le conferea o anumită mobilitate și o disponibilitate pentru o viitoare colaborare cu oricare dintre partidele aflate atunci la putere sau în opoziție. O opoziție marginală a fost chiar cea din interiorul CDR și al coaliției de guvernământ, unele partide și formațiuni politice comportându-se față de acestea ca și cum ar fi fost în opoziție (cazul Alianței Civice, care în noiembrie 1997 adopta o moțiune de avertisment adresată CDR, prin care cerea restructurarea acesteia, în caz contrar amenințând cu retragerea din CDR).

După 2004 și mai ales pe parcursul anului 2005, s-au putut identifica unele asemănări cu perioada din 1996 în conturarea unei opoziții la actuala guvernare. Opoziția clasică - PSD, PRM - se menține și acționează într-un mod relativ similar. De asemenea, o serie de partide, de tipul Partidul Inițiativa Națională, se situează pe zona de mijloc, vizând o creștereelectorală în urma compromiterii partidelor mari. În al treilea rând, existența unei opoziții marginale în interiorul coaliției de guvernare este confirmată printr-o serie de conflicte și critici care vin mai ales din zona UDMR și a Partidului Conservator. Deși marcată de un conflictualism accentuat, coaliția reușește să evite unele erori făcute de CDR și se diferențiază printr-o mai bună gestionare a guvernării, dar și printr-o serie de actori care au înțeles să nu repete greșelile fostei CDR.

Tensiunile din PSD și din coaliția de guvernare favorizează partidele mici

Tendința de depășire a bipolarismului Alianța D.A.-PSD este vizibilă prin apariția unor partide noi în viața politică. În ultimii ani s-a putut constata faptul că unele partide, deși fără o forță electorală semnificativă, pot avea un rol major în jocul puterii în cadrul mecanismului decizional.

Deși este considerat parte componentă a coaliției de guvernare, Partidul Conservator acționează în unele cazuri ca un partid din opoziție. Partidul Conservator s-a remarcat pe scena politică prin pragmatismul și flexibilitatea sa ideologică, modelul său acțional fiind cel al unui catch all party. Racolarea unor membri și a unor personalități de la alte partide politice a condus la o creștere a rolului său pe scena politică, dar și la etichetarea sa ca un actor fără prea mare succes la electorat, dar capabil să speculeze oportunitățile care îl pot avantaja în plan politic. Intrarea în Parlament și cooptarea în coaliția de guvernământ l-au propulsat în zona puterii, dar pe o poziție marginală, care nu presupune o asumare clară a responsabilității guvernamentale. Altfel spus, PC se plasează, la fel ca UDMR, într-o zonă confortabilă, care nu-l responsabilizează politic, dar îi permite chiar o reorientare convenabilă în funcție de mișcările marilor partide din zona puterii.

Partidul Inițiativa Națională este una dintre formațiunile politice care și-a propus să crească electoral în urma compromiterii partidelor mari. Liderul său, Cozmin Gușă, a avut ocazia să cunoască îndeaproape deopotrivă mecanismele interne de funcționare ale PSD și ale Alianței D.A. Prezent frecvent la diverse dezbateri pe teme politice sau civice, Cozmin Gușă anunță și susține fervent o iminentă compromitere a actualei clase politice, respectiv a reprezentanților din partidele mari (PSD, PNL, PD). Critica actualei clase politice vizează tocmai reorientarea electoratului către un nou tip de politician, eliberat de complicitățile vechiului regim comunist, pe care PIN susține că dorește să-l reprezinte.

O nouă formațiune care pare să crească mai degrabă datorită notorietății liderului său, Gigi Becali, este Partidul Noua Generație.Construit pe modelul PRM, PNG vizează tocmai racolarea electoratului acestuia, prin specularea frustrărilor naționaliste și a predispoziției native a românilor către religiozitate și credința în Biserică. Dincolo de așa-zisa charismă a liderului său, de notorietatea pe care i-o conferă victoriile echipei de fotbal Steaua, PNG este vizibil în plan mediatic printr-o serie de scandaluri legate de cumpărarea unor partide mai mici (PPCD), dar și prin diverse acțiuni caritabile ale liderului său.

Indiscutabil, șansa partidelor mici este ca formațiunile politice mari să dezamăgească electoratul. Cu excepția celor care renunță să mai voteze, electorii se reorientează spre aceste formațiuni fie atrași de așa-zisa charismă a unor lideri, fie pentru că speră într-o alternativă la ceea ce le propun partidele consacrate.

 

Publicat în : Politica interna  de la numărul 38

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: