Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Fierberi și frământări...

Cătălin BARBU

Raportul de țară, în urma căruia clasa politică românească era sigură că va primi pașaportul de intrare în Uniunea Europeană după care putea să facă orice vrea, ca recruții care așteaptă liberarea, a scos la lumină niște tendințe interesante în principalele partide românești. Verdictul Comisiei le-a pus pentru moment în așteptare, dar, vorba lui Eminescu, "ochiu' nchis afară, înlăuntru se deșteaptă..."



PSD

 

Cea mai vizibilă problemă este la PSD, unde avem de-a face cu trei grupări conturate în mod clar. Una dintre ele negocia cu PD pentru un eventual guvern. Una discuta colaborări cu Partidul România Mare. În fine, este gruparea lui Ion Iliescu ce visează la un pol al stângii "autentice".

Ce este mai amuzant în această dispunere de forțe este că Mircea Geoană este din nou prins pe picior greșit întărind eticheta de prostănac. Ajuns în fruntea PSD grație sprijinului puternic al "grupului de la Cluj", Mircea Geoană a încercat să își întărească poziția, renunțând integral la orice intenție de reformare și îndreptare a partidului. Din contră, el s-a aliat cu "baronii" partidului și a intrat în sfera de influență a "marelui maestru al combinațiilor", Viorel Hrebenciuc, artizanul negocierilor cu Partidul România Mare. Care este rostul afișării unei astfel de colaborări, în condițiile în care PSD a conclucrat foarte bine cu România Mare și fără a semna vreun protocol? Cred că în cazul de față avem de-a face cu o poziționare strategică a aripilor în partid. În urma zvonurilor tot mai insistente privind apropierile dintre PD și PSD, gruparea baronilor din PSD și-a arătat și ea mușchii, vrând să arate că există "alternative".

Gruparea lui Ion Iliescu a rămas cumva pe dinafară și nu pare să mai intereseze pe nimeni. Este greu de estimat ce influență reală mai are "bunicuța" în partid, în afară de grupul faliților săi (Văcăroiu, Răzvan Theodorescu, Iorgovan, Dan Iosif sau Rodica Stănoiu) ca să nu mai vorbim de Petre Roman, eșuat ca "analist politic" la OTV. Cel mai probabil, Iliescu stă în așteptare pentru a vedea încotro bate vântul pentru a se putea lipi de aripa câștigătoare. Bănuiesc că mai are o fărâmă de luciditate pentru a înțelege că orice tentativă "pe cont propriu" ar fi una sinucigașă.

 

PNL

 

La liberali, ieșirea intempestivă a lui Stolojan din amorțire după aproape un an de la tentativa nereușită de puci cu un program politic "himeric" de fuziune între liberali și democrați vizează mai degrabă comedia decât acțiunea politică. Că așa stau lucrurile o dovedește și faptul că, cel puțin până în prezent, doi dintre cei mai importanți avocați ai fuziunii, Mona Muscă și Valeriu Stoica, au rămas în umbră și s-au ferit să ia atitudine. Singurul liberal care a ieșit public alături de Stolojan este fosta sa asistentă, Raluca Turcan. Până și tânărul liberal Boureanu s-a ferit să fie asociat cu un astfel de demers, ceea ce spune totul despre "larga susținere" de care se bucură, iar propusul premier Gheorghe Flutur (care îi datorează aproape totul lui Stolojan) are și el o atitudine matură și rezervată.

Din păcate însă, pentru tabăra lui Tăriceanu aderarea conjuncturală la niște idei vehiculate de societatea civilă și apreciate de electoratul de dreapta nu poate fundamenta un electorat propriu atâta vreme cât ideile nu vor fi subsumate unui proiect politic coerent, pe termen mediu și lung. În acest mod, PNL nu are nici o șansă să depășească stadiul de sac de box prezidențial.

Dincolo de circumstanțe, unele dintre reproșurile lui Theodor Stolojan stau în picioare și, dacă problemele nu sunt rezolvate, partidul va eșua în mediocritate. PNL are o șansă autentică de a capitaliza electoratul de dreapta, însă, dacă Tăriceanu va continua să cauționeze situații gen "nepoata" Noricăi Nicolai sau ieșirile lui Ludovic Orban, să accepte în guvern pe George Copos sau pe Codruț Șereș de dragul unor avantaje politice pe termen scurt, el va rata șansa istorică pe care o are în față și va ieși din istorie asemenea lui Adrian Năstase, pe ușa din dos.

Deja Tăriceanu a fost atacat și de Crin Antonescu, într-o mișcare a acestuia care a surprins pe toată lumea. Despre Crin Antonescu se spune că este "omul lui Patriciu", ceea ce ar însemna că Tăriceanu nu mai beneficiază nici de sprijinul acestuia, rămânând astfel aproape singur.

 

PD

 

Sondajele de opinie arată că transferul de imagine funcționează într-o singură direcție: de la Traian Băsescu la Partidul Democrat, acesta preluând toate atributele cu care este asociat președintele. Din păcate însă, la nivelul încrederii, singurul care rămâne aproape de președinte este Theodor Stolojan. Nici un lider democrat nu figurează în plutonul fruntaș.

Tandemul Băsescu-Stolojan poate fi o carte câștigătoare pentru democrați și președinte, cu condiția ca acesta din urmă să renunțe la tentativa de a "sparge" PNL, care se va solda cu același eșec ca în vara trecută. După ce a restructurat și reșapat un Partid Liberal aflat în derivă, Stolojan poate face același lucru pentru Partidul Democrat care are mare nevoie de figuri serioase și credibile la vârf. În plus, președintele ar avea astfel alături un partener fidel și disciplinat care, însă, spre deosebire de Emil Boc care posedă aceleași atribute, beneficiază și de un capital de încredere deosebit din partea electoratului.

 

UDMR

 

Un alt partid serios amenințat de dispariția de pe scena politică este UDMR. Până acum, udemeriștii reușiseră să-și păstreze imaginea intactă de grupare politică modernă și elegantă. Monica Macovei le-a șters însă maghiarilor fardul de pe față și i-a pus într-o postură mai degrabă umilitoare. De altfel și politica izolaționistă dusă de UDMR începe acum să-și arate rezultatele. Recent citeam un articol (premieră în presa românească) despre dificultățile majore pe care le au tinerii absolvenți maghiari în a-și găsi un loc de muncă datorită faptului că nu cunosc limba română. Se văd acum rezultatele enclavizării populației maghiare (nu întâmplător, cele două județe "maghiarizate" Harghita și Covasna sunt printre cele mai slab dezvoltate din România) și efectele dezastruoase ale unui învățământ exclusiv în limba maternă. Ceea ce era mai trist în acel articol era că și companiile maghiare care activează în România pun ca o condiție de bază cunoașterea limbii române, condiție pe care foarte puțin maghiari o îndeplinesc. Din păcate însă, nici un partid românesc nu are un proiect - fie el la modul teoretic - pentru minoritatea maghiară (și pentru minorități, în general).

Publicat în : Politica interna  de la numărul 38

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: