Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Profesor universitar doctor în Științe Medicale Irinel Popescu

Cezar DOBRE

"Consider că învățământul trebuie să fie prioritate pentru orice națiune care dorește să aibă un viitor."



Domnule profesor Irinel Popescu, Agenția Națională de Transplant are un buget mai mare în 2006. Cât de mult vă ajută acest lucru?

Marele pas înainte este reprezentat în primul rând de rambursarea corectă a cheltuielilor pentru transplant, ceea ce va permite, sperăm, ca spitalele care efectuează aceste procedee să nu mai acumuleze datorii. În ceea ce privește bugetul propriu-zis al agenției, deocamdată el nu a produs, din păcate, nici un fel de efect întrucât numărul donatorilor e la fel de scăzut ca în anii precedenți.

 

Cât la sută din problemele sănătății se datorează lipsei fondurilor și cât managementului defectuos?

După mine, "managementul defectuos" reprezintă maximum 20%. Restul este dat de diferența între ceea ce poate aloca România pentru sănătate comparativ cu țările dezvoltate, adică diferența între puțin peste 100 de euro și 2000-3000. Regret însă că nu pot da chiar cifrele reale, întrucât la noi nimeni nu le poate calcula. Or, acesta mi se pare primul pas, dacă vrem să ajungem undeva. Care este costul real al sănătății în România? Cât din acest cost este acoperit de bugetul actual al Casei Naționale de Asigurări și al Ministerului Sănătății? Circa 20%, cum a spus recent chiar unul din secretarii de stat ai ministerului, sau 100%, cum încearcă încă să ne convingă unii politicieni?

Aș da un exemplu: în Franța costurile unei spitalizări sunt acoperite, de regulă, din trei surse: asigurarea de bază (obligatorie, ca și la noi), asigurarea suplimentară (care, deși nu e obligatorie, o are cam toată lumea, în timp ce la noi nu există) și așa-numitul "tichet moderator", care înseamnă bani pe care pacientul îi plătește direct în funcție de situație (și care, de asemenea, la noi nu există). Așadar, dacă într-un stat bogat ca Franța e nevoie de încă două surse pe lângă asigurarea de bază pentru a avea o sănătate decentă, ar fi naiv să credem că noi putem obține același lucru doar cu asigurarea de bază (ceea ce înseamnă de 20 de ori mai puțini bani).

Dacă aceasta ar fi într-adevăr posibil, cred că șeful statului francez l-ar cumpăra pe managerul de sănătate din România la un preț mai mare decât al lui Ronaldinho. Cu banii astfel economisiți, Franța ar putea investi în nenumărate proiecte care își așteaptă rândul din cauza resurselor insuficiente.

Cred că, dacă vrem să vorbim serios despre sănătate în România, ar trebui să încetăm să ne mai furăm căciula.

 

Aveți o activitate efervescentă și în calitate de senator. Cum reușiți să împăcați toate aceste activități?

Activitatea de senator nu e chiar atât de efervescentă. Am căutat, în primul rând, să fiu cât mai aproape de oamenii din Dolj, care m-au ales. Ca amănunt amuzant pot spune însă că mai mult de jumătate din audiențele pe care le dau la cabinetul de parlamentar din Craiova sunt, de fapt, consultații medicale.

În momentul de față sudul județului se confruntă cu o situație catastrofală, datorită inundațiilor. Cred că oamenii trebuie ajutați să depășească acest moment greu, dar, după aceea, cred că trebuie găsite soluții cu caracter permanent care să ducă la dezvoltarea zonei care, oricum, este una din cele mai sărace din țară. Am să încerc să mă implic într-un astfel de proiect la nivel legislativ.

Am căutat, de asemenea, să ajut, pe linie legislativă, mersul înainte al învățământului(în Senat sunt președintele Comisiei de învățământ, știință, tineret și sport). Legea cea mai importantă la care am contribuit este, fără îndoială, Legea calității învățământului. Așteptăm cu deosebit interes noua Lege a învățământului, de care este mare nevoie și care trebuie să fie o lege adaptată stadiului actual de dezvoltare a acestui domeniu fundamental. Personal, m-am simțit foarte aproape de ministrul Mircea Miclea și sper ca spiritul de exigență pe care acesta a dorit să-l imprime învățământului românesc să se regăsească în această nouă lege.

Consider că învățământul trebuie să fie prioritate pentru orice națiune care dorește să aibă un viitor.

În sfârșit, ca membru al Partidului Conservator, m-am implicat în dezbaterea privind regimul special pe care ar trebui să-l aibă în școli copiii supradotați, astfel încât potențialul lor să poată fi valorificat la maximum.

 

Cum apreciați mandatul domnului Nicolăescu și reforma începută de domnia sa?

Pachetul de legi conține multe intenții bune, dar soarta reformei depinde de modul în care acestea se vor finaliza și, mai ales, de resursele financiare pe care sistemul de sănătate le va avea la dispoziție. E prea devreme să ne pronunțăm deoarece pachetul de legi abia a fost promulgat, dar, în a doua jumătate a lui 2006 cred că vom ști, deja, cel puțin în linii mari, dacă reforma Nicolăescu poate fi considerată sau nu un succes.

România se confruntă în prezent cu o criză puternică de donatori. În ce măsură noua lege a transplantului duce la rezolvarea acestei crize, cu care se confruntă și multe state dezvoltate?

Aș începe prin a spune că diferența între dimensiunea crizei de donatori cu care se confruntă România și cea cu care se confruntă statele dezvoltate este similară cu diferența dintre criza de apă în Sahara față de Anglia, de exemplu. Noua lege a transplantului nu include o prevedere care acționează în prezent în majoritatea țărilor europene, și anume consimțământul prezumat. Într-un astfel de caz, dacă decedatul nu a lăsat nici un document prin care s-ar opune să i se preleveze organele, prelevarea s-ar putea face fără a mai cere acordul familiei. Atunci când am alcătuit legea, am considerat că populația României nu este suficient de pregătită pentru un astfel de abord. Consecința este însă, din păcate, un număr din ce în ce mai mare de refuzuri ale familiilor față de donarea de organe, ceea ce înseamnă că, probabil, legea trebuie regândită din acest punct de vedere. Sunt prea mulți bolnavi pe listele de așteptare care mor din lipsă de organe.

 

În precedentul interviu acordat revistei noastre nu vă arătați foarte optimist în ceea ce privește evoluția sistemului de sănătate. Cum vedeți acum lucrurile?

Nu foarte diferit. Desigur, oamenii au nevoie de sănătate și lucrurile trebuie să meargă înainte, iar noi, cei implicați în sistem, trebuie să facem tot ce putem pentru a-i ajuta pe cei aflați în suferință. Nu cred că putem să blocăm sistemul cu afirmații de tipul "haos în sănătate", "colapsul sistemului sanitar", "sănătatea pe butuci" etc. și nici nu cred că ne putem opri din drumul pe care ni l-am ales. Trebuie să ne facem datoria în ciuda tuturor vicisitudinilor.

Asta nu înseamnă însă că nu observăm dificultățile uriașe cu care se confruntă sistemul. Pe termen lung rămân tot atât de puțin optimist, chiar și pentru faptul că medicina nu mai este o profesie la fel de respectată ca în trecut, iar statutul medicului s-a depreciat simțitor. Pregătirea unui medic este un proces lung (11-12 ani), dificil (examenele la medicină sunt grele prin tradiție, iar volumul de cunoștințe acumulat în ultimii ani le face și mai grele) și plin de privațiuni (salariul și chiar veniturile de orice natură ale unui medic aflat în perioada de pregătire sunt sub limita subzistenței); după care el nu mai intră însă în elita societății, nici din punct de vedere material și nici din punct de vedere al poziției în societate. Eticheta de "ciubucari", "șperțari", spectrul proceselor de malpraxis, stresul meseriei, în general, sunt argumente în plus pentru care profesia de medic a devenit neatractivă.

De aceea elevii buni din licee nu prea mai vin la medicină și acesta este, cred, factorul care va avea cel mai mare impact negativ asupra viitorului sistemului de sănătate din România.

 

Interviu realizat de Cezar DOBRE

Publicat în : Interviu  de la numărul 38

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: