Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Politica externă rusă și Asia

Laurențiu CONSTANTINIU

Pe fondul creșterii ponderii economice a Asiei în economia mondială, Occidentul acordă o atenție din ce în ce mai mare acestei regiuni. Rusia nu poate rămâne indiferentă față de o zonă a cărei importanță politică și economică sporește cu fiecare zi. Și are toate motivele să fie interesată: din cei 17,1 mil. km2, aproape 14 mil. se află în Asia.



În special acolo, după Munții Ural, se află concentrată cea mai mare parte a bogățiilor minerale, care-i permit Rusiei, din acest punct de vedere, să ocupe un loc fruntaș în lume. Prin poziția sa de "pod natural" între Europa și Asia, Rusia deține un potențial unic: rute de transport și de tranzit, pe care ea trebuie să le apere în fața concurenței.

 

Zona miracolelor economice

 

Economiile statelor asiatice cresc cu fiecare an. În 2005, creșterea economică a Chinei a fost de 8,5% (9,25%, în 2004), a Indiei de 7,5%, iar a Vietnamului de 7,7-8,4%. Dacă aceste ritmuri de creștere se vor menține, în 2020-2025, ritmul de creștere al Chinei va reprezenta circa 10% din PIB-ul mondial, fapt care-i va permite acesteia să aspire la un loc trei în topul economiilor lumii, după SUA și Uniunea Europeană.

În decurs de 10-15 ani, China va deveni liderul economic al regiunii, urmată de Japonia și India. În pofida tempourilor de creștere, principalele state ale zonei se confruntă totuși cu variate probleme, care le-ar putea încetini dezvoltarea. În special China va avea de rezolvat în viitorul apropiat, o serie de probleme: a) problema îmbătrânirii populației; b) accelerarea procesului de urbanizare; c) depășirea stării de înapoiere de la sate; d) dezvoltarea sectorului serviciilor; e) creșterea cheltuielilor pentru educație; f) reorganizarea sistemului bancar; g) depășirea formelor de conducere cooperatiste arhaice și o anumită înapoiere a piețelor financiare.

Pe termen mediu, de asemenea, va trebui rezolvată problema democrației. Hu Jintao, actualul secretar general al Partidului Comunist Chinez, va fi obligat să întreprindă demersuri în direcția unei anumite "liberalizări" a vieții politice chineze, ale cărei urmări sunt destul de dificil de prevăzut.

În ceea ce privește India - cea mai mare democrație a lumii -, deși ea nu este amenințată de transformările politice, va trebui să găsească răspunsuri la alte provocări cu care se confruntă: infrastructura insuficient dezvoltată, care încetinește procesul de industrializare a țării; "decuplarea" Indiei de la procesul de globalizare (potrivit statisticilor, cota Indiei în comerțul mondial nu depășește 1%).

 

Toate drumurile duc spre Asia

 

Rusia participă activ la relațiile economice cu țările din zona Asia-Pacific. Ponderea exporturilor rusești în regiune crește de la an la an: ele au sporit cu 13,4% în ultimii trei ani, iar previziunile arată că, în circa 10-15 ani, procentul va crește până la 20%, ceea ce va însemna 1/3 din exporturile totale ale Rusiei.

Pe fondul parteneriatului strategic ruso-european, vectorul asiatic din politica externă rusă nu este însă destul de dezvoltat. Absența voinței politice și europocentrismul tradițional al elitei politice ruse reprezintă încă frâne în calea unei evoluții ascendente a acestei relații. Politica rusă în zonă este încă departe de a fi una activă, în pofida declarațiilor oficialităților de la Moscova. Ținând cont de divergențele existente între statele din regiune - China, India, Japonia, Coreea de Sud -, Rusia nu se poate orienta, exclusiv, spre una sau două dintre aceste țări. De aceea, ea trebuie să țină cont de obiectivul său principal - dezvoltarea regiunilor estice ale Rusiei, al căror nivel de dezvoltare este extrem de scăzut, în comparație cu cele din zona sa europeană - și să dezvolte relații cu toate statele regiunii.

Aceste teritorii rusești sunt de mult orientate economic spre Orient, în general, și spre China, în special. La rândul lor, relațiile comerciale ale statelor din zona Asia-Pacific sunt direcționate, în proporție de 85%, către regiunile estice ale Rusiei. Ținând cont de această realitate, pentru Rusia există pericolul unei orientări exclusive a regiunilor sale estice spre comerțul cu Asia în dauna celui cu Europa sau a celui cu regiunile din zona europeană a Rusiei. Din acest motiv și pe fondul unei insuficiente dezvoltări economico-sociale a acestor regiuni estice rusești, există pericolul ca "expansiunea chineză" pe teritoriul Rusiei să devină din ce în ce mai mare. Din acest punct de vedere, proiectul "Noua cucerire a Siberiei" (care presupune dezvoltarea economică și socială a zonei) are pentru Rusia o importanță deosebită.

În acest context, Rusia poate deveni o prezență însemnată în zonă și, în consecință, un partener comercial important al statelor din regiunea Asia-Pacific, grație resurselor energetice de care dispune și a cererii tot mai mari care vine dinspre Asia. Conductele necesare transportului de petrol, precum și facilitățile privind transportul și stocarea gazelor naturale dobândesc o importanță majoră. Iar importanța lor crește dacă ținem cont de faptul că în doctrinele de apărare ale Indiei, Chinei și Japoniei - trei dintre cele mai importante state din zonă - este prevăzută închiderea porturilor în cazul unui conflict.

Produsele rusești, care nu pot concura întotdeauna pe piețele europene sau ale Americii de Nord, pot găsi piețe de desfacere pe piețele din Asia. Este vorba, mai ales, despre producția de mașini și utilaje pentru industria energetică, de nave de transport fluviale și maritime.

Cooperarea în domeniul tehnicii militare reprezintă una dintre cele mai complicate, dar și de perspectivă probleme. Cooperarea militară ruso-chineză este nu numai aducătoare de venituri pentru Rusia, dar ea reprezintă și un factor de menținere al echilibrului de forțe la nivel regional.

 

Rusia și proiectele de cooperare regională

 

În ceea ce privește statele din zonă, atitudinea lor față de posibila implicare economică a Rusiei în zonă este primită cu destulă reținere. Rusia este, în mod tradițional, percepută ca o țară europeană, iar ea prezintă interes doar în calitate de sursă de materii prime și element de echilibru politico-militar în relația dintre China și SUA, Japonia și China sau SUA și majoritatea țărilor din regiune.

De aceea, Kremlinul a înțeles că pentru câștigarea de noi poziții economice pe această piață regională este necesară consolidarea celor politice. Rusia se străduiește să atingă acest obiectiv prin participarea sa la o serie de organizații și forumuri regionale (ASEAN, Organizația de Cooperare de la Shanghai, convorbirile cu privire la Coreea de Nord). Organizația de Cooperare de la Shanghai este folosită de Rusia pentru promovarea propriilor inițiative, mai ales că există pericolul ca această organizație să fie monopolizată de către China.

Formarea noii politici a Rusiei față de țările din regiunea Asia-Pacific nu este posibilă fără modificarea modului de abordare a politicii externe, care, în mod tradițional, în Rusia înclină spre zona euroatlantică. În pofida cooperării politico-economice cu China și India, Rusia este percepută ca o forță externă. Din acest motiv, fără a nega sau abandona orientarea spre Europa, diplomația rusă a început să se îndrepte din ce în ce mai mult spre Asia, pe care nu o mai privește ca pe ceva străin. Pe termen mediu și lung, Rusia va încerca să-și folosească atuurile de care dispune pentru a putea juca rolul de mediator între Occident și Orient. Este, de altfel, ceea ce diplomația rusă încearcă să facă în ultimii ani. Și, se pare, că roadele acestei politici încep, deja, să fie culese.(L.C.)

Publicat în : Politica externa  de la numărul 38

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: