Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Italia dintre Prodi și Berlusconi

George ANGLIȚOIU

Un set de caricaturi nu demult în vogă la Bruxelles ironizau caracterul aparte al Italiei în Uniunea Europeană. Dacă restul europenilor preferă cafeaua, pentru italieni această băutură are infinite variante; dacă în cazul celorlalți europeni discuțiile se poartă organizat și civilizat, la italieni discuțiile devin confruntări verbale violente și haotice; simpla așteptare a autobuzului pentru europeni este un exercițiu disciplinat, pentru italieni degenerează în aglomerații infernale și în bulversarea orarului. Dincolo de astfel de ironii comunitare, viața politică din Italia se apropie destul de mult de esența caricaturilor - aparte, dar latină. Ca și în cazul României...



O victorie prea mică

 

Alegerile generale din Italia au dat câștig de cauză stângii italiene ("Uniunea") conduse de fostul președinte al Comisiei Europene, Romano Prodi, dar cu o marjă extrem de mică (49,81% la 49,74%) față de coaliția de dreapta ("Casa Libertății") a ex-premierului Silvio Berlusconi. Acest fapt tradus în locuri parlamentare semnifică însă o diferență mult mai mare în Camera Deputaților (340 stânga față de 277 dreapta), paradoxul venind din faptul că însuși fostul premier insistase pentru modificarea recentă a legii electorale în sensul acordării unei prime electorale formațiunii învingătoare, indiferent de scorul real înregistrat. În Senat, Camera superioară a legislativului italian, împărțirea locurilor a dus la răsturnări de situație întrucât, dacă inițial Casa Libertății obținuse un avantaj minim cu 155 la 154, voturile exprimate de diaspora italiană (care în premieră a căpătat drept de vot grație insistențelor aceluiași neinspirat Berlusconi) au modificat balanța în favoarea stângii cu 158 la 156. Spectacolul electoral va fi întregit cu o reprezentație vehementă din partea fostului premier care, acuzând masive fraude electorale, a refuzat vreme de aproape două săptămâni să-și recunoască înfrângerea.

Guvernarea lui Prodi = un CDR italian + un cal troian comunist?

Simpla lecturare a partidelor angrenate în cele două mari grupări constituie o dovadă a fărâmițării excesive a spectrului politic italian. Cum dreapta italiană sub conducerea lui Berlusconi a fost prezentată cititorilor într-un articol precedent, ne vom opri doar asupra structurii stângii. Astfel, "Uniunea" lui Prodi este compusă din "Măslinul" (un un soi de CDR format la rândul său din "Democrații de stânga", "Crizantema" și MRE, care, semn al coeziunii interne fragile, participă în Senat pe cont propriu și doar în Camera inferioară sub semnul alianței), din "Partidul refondării comuniste", dintr-un al doilea partid (euro)comunist - "Partidul Comuniștilor Italieni", din gruparea liberal-radicală "Trandafirul în pumn" (constituită din alte două mici entități - "Socialiștii Democrați Italieni", respectiv "Radicalii Italieni"), din "Federația Verzilor", din moderații de stânga din "Italia Valorilor", din moderații de centru din "Popularii-UDEUR", din "Socialiști" și din "Partidul Pensionarilor" (fost aliat al lui Berlusconi în precedentele alegeri din 2001). Mai mult, Partidul Comuniștilor Italieni și Federația Verzilor au fost alese în Senat pe o platformă comună cu o formațiune nemembră a Uniunii, anume "Lista Consumatorilor".

Acest puzzle confuz riscă să-și pună amprenta de o manieră negativă asupra eficienței și durabilității guvernării lui Prodi, primele dispute apărând imediat ce s-a pus pe tapet problema funcțiilor. Algoritmul coaliței a condus finalmente la obținerea de către comunistul Giorgio Napolitano a funcției de președinte al Italiei, cea mai importantă poziție atinsă vreodată de un politician de sorginte marxist-leninistă în Vestul Europei, cu atât mai mult într-o perioadă post-Război Rece al cărei punct de plecare a fost tocmai prăbușirea sistemului comunist est-european. Un gest surprinzător va veni din partea Vaticanului care, prin oficiosul său "Observatorul roman", va anunța susținerea (informală) a candidatului stângii, în pofida trecutului acestuia și a afinității tradiționale față de centru-dreapta. Alegerea "prințului roșu", cum este supranumit Napolitano, s-a desfășurat urmând un scenariu care se va putea dovedi greu de gestionat în perspectivă: patru tururi de scrutin și o majoritate subțire (543 voturi "pentru" din 1009).

 

Tichia de premier

 

Berlusconi a digerat cu greu înfrângerea la limită din alegeri. Eforturile electorale multiple, adeseori dincolo de limita legii, s-au dovedit finalmente insuficiente. În zadar a încercat să-l surclaseze sau să-l reducă la tăcere pe mai puțin mediaticul/carismaticul Prodi atât în cele două dispute TV, cât și în discursuri ori spoturi politice. În van a mizat pe sprijinul diasporei, aureola sa mai degrabă știrbită în incidente internaționale inutile fiind întrecută de cea a fostului șef al executivului comunitar. Inutil a recurs la tehnici electorale novatoare: folosirea șoimilor dresați să poarte în cioc materialele electorale ale dreptei sau bombardarea alegătorilor chiar și în ziua alegerilor cu SMS-uri mobilizatoare.

Și totuși, dintr-un punct personal de vedere, Berlusconi nu cred că a fost înfrânt. Era nevoie de o victorie clară a stângii pentru a pune capăt regimului controversat al premierului-magnat. În schimb, scorul electoral aproape egal (cu o diferență de circa 25.000 de voturi la 38 de milioane de votanți) va păstra apă multă la "moara politică" a liderului Forza Italia, atât de obișnuit în afaceri, în fotbal și în politică să reziste presiunii concurenței sau celei din partea legii.

 

De la Bruxelles drumurile duc la Roma

 

Romano Prodi nu este însă nici el un novice naiv în politică, ci dimpotrivă. Fost premier, fost înalt oficial al Uniunii Europene, profesorul universitar de politică industrială se bucură pe plan extern de o imagine favorabilă superioară dandismului cinic berlusconian. Atitudinea sa generală echilibrată s-a impus ca o soluție salvatoare pentru revirimentul unei stângi intrate în derivă în urma succesului lui Berlusconi din 2001. Includerea în platforma electorală a prevederii retragerii trupelor italiene din Irak a fost bine primită de majoritatea electoratului italian indiferent de culoarea politică. Dar alianța cu comuniștii se poate dovedi a fi un călcâi al lui Ahile costisitor. Într-o țară dominată în mod tradițional de centru-dreapta, stânga extremă a fost mai mereu izolată și transformată într-o paria grație patronatului, Bisericii Catolice și a forțelor de securitate. Indiferent de esența reformatoare a "eurocomunizării" lor, distanța (mai ales de imagine) care-i separă de laburiștii britanici, de exemplu, este mare. Iar, dacă laburiștii, mai mult sau mai puțin comuniza(n)ți în istoria lor, sunt singura forță politică de stânga de pe eșicherul britanic, comuniștii nu au altă variantă pentru a crește decât de "a-și parazita" aliați socialisto-democrați. În 1996, Prodi l-a învins pentru prima oară pe Berlusconi devenind premier pentru numai doi ani însă, din cauza retragerii sprijinului politic din partea comuniștilor și a votului de neîncredere subsecvent din Parlament. Acum domnește o relativă lună de miere, care va fi însă urmată de o dilemă: împreună de dragul exercitării puterii și împotriva lui Berlusconi sau rivali de dragul creșterii puterii (electorale) proprii. Or, lui Berlusconi ambele variante îi convin, ele neexcluzându-se de la un moment dat (stil CDR). În prima variantă va continua să hărțuiască actuala majoritate prin toate mijloacele posibile politice, economice și mai ales mediatice acuzând mai ales complotul comunist, iar în a doua va aștepta cearta aliaților.

Principala armă de contracarare ce stă la dispoziția lui Prodi este cea a justiției. Există multe semne de întrebare mai ales asupra magnatului Berlusconi, imperiul Mediaset făcând subiectul mai multor anchete și acțiuni în justiție, blocate in extremis de politicianul Berlusconi. Dar cu condiția ca Prodi însuși să fie curat din acest punct de vedere. Or, există și asupra sa incertitudini, actualul premier aflându-se în două rânduri sub anchetă judiciară din cauza unor scandaluri centrate pe firmele de stat IRI și SME aflate sub conducerea sa.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 38

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: