Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Good Bye, mr. Blair!

Virginia MIRCEA

Alegerile din Marea Britanie vor avea un triplu impact asupra intereselor SUA. În primul rând, ele anunță începutul unui reviriment al Partidului Conservator, care l-ar putea aduce înapoi pe Downing Street în 2009 sau 2010. În al doilea rând, rezultatele alegerilor vor grăbi plecarea lui Tony Blair din funcție. În al treilea rând și de importanță imediată, alegerile britanice au determinat o remaniere guvernamentală majoră, care a inclus plecarea lui Jack Straw și numirea lui Margaret Beckett ca prima femeie ministru de externe a Angliei. Toate acestea vor avea consecințe asupra relației speciale anglo-americane.



În ciuda slabei atenții de care s-au bucurat în Statele Unite, alegerile locale din Marea Britanie de pe 4 mai au constituit un cutremur politic care a modificat dramatic peisajul electoral al celui mai apropiat aliat al Americii. Partidul Laburist, de guvernământ, s-a clasat al treilea în alegeri, cu doar 26 la sută din voturile exprimate la nivel național, și a pierdut aproape 300 de locuri în consiliile locale. Partidul Conservator, de opoziție, a obținut 40 la sută, câștigând 300de locuri - cea mai bună performanță în ultimii 14 ani. Conservatorii sunt acum partidul dominant în administrația locală din Marea Britanie, controlând 148 de consilii locale, mai mult decât dublul celor 67 ale laburiștilor.

 

Revenirea Partidului Conservator

 

Conservatorii au redevenit o forță demnă de luat în seamă. Dacă partidul reușește să repete performanța electorală la următoarele alegeri generale, ar putea câștiga o mică majoritate în Camera Comunelor și ar recâștiga cheile spre putere.

Conservarea acestui succes și anularea majorității laburiste de 66 de locuri rămâne o sarcină dificilă și va depinde de măsura în care Partidul Conservator va reuși să avanseze în nordul Angliei, unde a rămas slăbit. Deși domină zone mari din Londra și sud-estul Angliei, conservatorii au rămas practic invizibili în orașe ca Manchester, Liverpool și Newcastle, precum și în mare parte din Scoția și Țara Galilor. Cu toate acestea, victoria conservatorilor în 2009/2010 este acum un obiectiv fezabil.

Date fiind tendințele de modificare a raportului de forțe în Marea Britanie în detrimentul Partidului Laburist, Washingtonul va cultiva legături mai strânse cu liderii Partidului Conservator. Vizita în Statele Unite în februarie, cu mare succes, a lui Liam Fox (ministru al apărării în guvernul din umbră), William Hague (posibil viitor ministru de externe al conservatorilor) și a lui George Osborne (propunerea conservatorilor pentru Ministerul de Finanțe) a deschis drumul spre încălzirea relațiilor dintre SUA și conservatorii britanici și este de bun augur pentru o renaștere a alianței conservatoare peste Atlantic.

Concomitent cu păstrarea unei bune relații de lucru cu guvernul Blair, administrația Bush își va spori dialogul cu conservatorii britanici, în ciuda, probabil, a opoziției foarte puternice atât din partea Downing Street, cât și a Ministerului de Externe. Va fi un echilibru foarte fragil, dar unul care trebuie atins.

Conservatorii britanici vor juca un rol important în influențarea politicii americane față de Europa. Partidul Conservator ar trebui să transmită mesajul că o continuare a integrării politice în Uniunea Europeană reprezintă o amenințare strategică asupra alianței anglo-americane. În același timp, Statele Unite au nevoie de sprijin puternic din partea Partidului Conservator în lupta mondială împotriva terorismului, în confruntarea cu Iranul în problema dezvoltării armelor nucleare, în construcția unui Irak stabil, în liberalizarea comerțului și numeroase alte probleme de politică externă.

 

Sfârșitul lui Blair?

 

Ultimul sondaj de opinie realizat pentru "The Times" a adus vești extrem de proaste pentru primul ministru. După alegeri, conservatorii și-au consolidat un avans clar de 8 la sută față de Partidul Laburist, ajutați și de faptul că laburiștii au cele mai proaste rezultate din 1992 încoace. 65 la sută din alegători consideră acum că Partidul Laburist va pierde alegerile următoare. Chiar mai îngrijorător pentru Blair, peste jumătate din electorat crede că ar trebui să renunțe la funcție până la sfârșitul anului, în timp ce doar un sfert sunt de părere că trebuie să rămână în funcție până la alegerile următoare. Într-un alt sondaj, realizat de YouGov pentru "The Daily Telegraph", Blair este cotat cu cea mai slabă rată de încredere acordată unui prim-ministru laburist în timpurile moderne - 26 la sută.

Cel puțin două scrisori au circulat în rândul parlamentarilor laburiști, în care i se cerea lui Blair să anunțe o dată pentru plecarea din funcție. Se adâncesc nemulțumirile nu doar în aripa anti-New Labour a partidului, ci și în rândul parlamentarilor mai moderați care îl consideră pe Blair un balast considerabil.

Deși primul ministru a respins ferm cererile de stabilire a unei date exacte, se pare că a fost de acord să demisioneze în 2007 în favoarea ministrului său de finanțe, Gordon Brown. Dacă într-adevăr Blair pleacă anul viitor, așa cum este probabil, dar nu sigur, el ar putea alege ca moment congresul anual al Partidului Laburist de la sfârșitul lui septembrie. Atât Blair, cât și Brown speră la un transfer de putere fără incidente, pentru a evita haosul politic care a marcat începutul declinului Partidului Conservator în urma îndepărtării lui Margaret Thatcher din funcția de prim-ministru în 1990. Deși Blair l-a numit de facto pe Brown ca succesor, ministrul de finanțe s-ar putea confrunta cu concurenți pentru conducerea Partidului Laburist. Cu toate acestea, este probabil că își va zdrobi orice oponent într-o astfel de competiție.

Pentru Washington, plecarea iminentă a lui Tony Blair pune câteva potențiale probleme. Absența lui Blair de pe scena internațională va fi o lovitură pentu președintele Bush, al cărui parteneriat cu omologul său britanic a reprezentat motorul principal al luptei anglo-americane împotriva terorismului. Deși Gordon Brown este cunoscut ca admirator al Statelor Unite, mai ales din punct de vedere economic, legăturile sale politice în Washington îl apropie mai mult de democrați decât de republicani. Există puține șanse ca Brown să poată imita legătura strânsă dintre rivalul său politic, Blair, și președintele american.

Brown, cu o bază largă de sprijin în partea stângă a Partidului Laburist, nu va dori să fie perceput ca fiind prea apropiat de Bush, un lider extrem de nepopular în ochii publicului britanic. Prioritățile de politică externă ale lui Brown se vor concentra pe subiecte mai "soft", ca dezvoltarea internațională, reducerea sărăciei sau încălzirea globală. Va fi mult mai puțin dispus decât Blair să conducă eforturile internaționale în războiul împotriva terorismului și, posibil, mai puțin înclinat să păstreze trupele britanice în Irak.

Cât despre criza nucleară iraniană, posibil problema internațională principală în următorii ani, poziția lui Brown rămâne necunoscută, ceea ce va complica deciziile americane în această problemă, mai ales dacă se analizează posibilitatea folosirii forței. Marea Britanie va fi un aliat extraordinar de important pentru Statele Unite dacă acestea din urmă abordează amenințarea nucleară iraniană, iar momentul transferului de putere ales de Blair ar putea influența Washingtonul în ceea ce privește hotărârea unei posibile lovituri militare împotriva facilităților nucleare ale Iranului, ca măsură de ultimă instanță. În timp ce Blair ar fi foarte probabil de partea SUA într-un eventual conflict cu Iranul, poziția lui Brown ar putea fi una mult mai puțin agresivă.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 38

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: