Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Summitul G8 depinde de Teheran

Virginia MIRCEA

În Statele Unite are loc o dezbatere largă cu privire la interesele naționale ale Americii și locul Rusiei în acest sistem de coordonate. Relațiile dintre cele două state se deteriorează rapid, dar fenomenul nu este inexplicabil și nici izvorât din rea-voință. Mai curând acesta se datorează celor două regimuri foarte diferite în esență.



În prezent, două tendințe domină politica americană. Prima este determinată de consecințele cumplitelor atentate teroriste de la 11 septembrie 2001. Din acest punct de vedere, Casa Albă va continua cu siguranță să prețuiască Rusia, iar prioritățile SUA vor rămâne în continuare lupta împotriva terorismului și neproliferarea armelor nucleare - două domenii în care Rusia joacă un rol important. În ultima vreme aceste direcții de politică externă au fost semnificativ încurajate din cauza pericolului ca anumite state să obțină arme nucleare pe care să le ofere teroriștilor. Cealaltă caracteristică a administrației Bush este reprezentată de dominația neo-conservatorilor. Aceștia pun mare preț pe relația dintre ceea ce face o țară pe scena internațională și modul în care se comportă în interiorul granițelor proprii. Și există o linie de demarcație între neo-conservatori și așa-numiții realiști. Realiștii acordă mai puțină atenție lucrurilor care se întâmplă în Rusia; ceea ce contează pentru ei este numărul de rachete pe care le au rușii și cum ar putea ajunge SUA la o înțelegere cu ei.

Relația dintre Washington și Moscova pare iritantă, dar cu siguranță liderii ruși nu urmăresc în mod deliberat o politică antiamericană. Iar Washingtonul nu-și propune să urmărească o politică anti-Rusia. În Statele Unite, pentru că neo-conservatoii predomină în administrație, evenimentele din Rusia sunt urmărite cu mare atenție. Aceștia încep să aibă tot mai puțină încredere în Rusia pentru că văd că acolo democrația pierde teren. La Moscova, pe de altă parte, există o "admirație" pentru politicile lui Putin. Rușilor le este rușine pentru haosul și slăbiciunea anilor 1990, atunci când Rusia a urmat modelul Statelor Unite. Moscova a decis că trebuie să revitalizeze rolul statului și să recucerească poziția de lider. Și aceste concluzii dictează în parte politica externă a Rusiei. Potrivit liderilor de la Kremlin, ea ar trebui să fie complet independentă.

Problema este că, dată fiind natura actualului regim din Statele Unite, politica Rusiei este percepută ca fiind antiamericană. Similar, politica americană este văzută la Moscova ca fiind antirusă. Promovarea democrației sau, ca s-o numim altfel, "impunerea democrației", devine factorul principal al politicii americane. Moscova vede consecințele acestei politici în Georgia, Ucraina și Kârgâzstan și trage imediat concluzia că aceste acțiuni sunt antiruse. Totul se datorează naturii diferite ale celor două regimuri. Moscova și Washingtonul sunt două regimuri paralele și niciunul nu intenționază să-și schimbe direcția.

Unul dintre elementele care irită Washingtonul este sprijinul Moscovei pentru Alexandr Lukașenko. De ce acordă Rusia atâta atenție lui Lukașenko? În fond, nu existăbeneficii politice pentru Rusia. Dar rușii tind să creadă că o astfel de strategie este un semn al prestigiului Rusiei, că a devenit un stat puternic, capabil să-și susțină aliații și să acționeze împotriva celor care nu le plac. În Statele Unite, președintele Bush se confruntă pe această temă cu politicieni din propriul partid. Deși senatorul american John McCain, unul dintre cei mai puternici candidați republicani la președinție, a cerut insistent președintelui Bush ca Rusia să fie eliminată din G8, cererile acestuia vor fi ignorate. SUA nu au nici un interes să-și strice relațiile cu Rusia. După 11 septembrie 2001, Washingtonul a înțeles că e mai bine să cumpere petrol din Rusia decât din țări unde banii ar putea ajunge la teroriști.

În ceea ce privește Kremlinul, liderii ruși sunt nemulțumiți de faptul că SUA ridică tot mai multe cerințe drept condiții pentru aderarea Rusiei la Organizația Mondială a Comerțului. Mulți văd în asta un "subtext politic". Dar în OMC au prioritate interesele economice. Sectorul privat acuză Rusia de subvenționarea prețurilor la energie și de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală. Chiar dacă Rusia și-a respectat toate obligațiile privind imigrarea nerestricționată, președintele american este confruntat cu obiecții privind democrația, alegerile libere, subordonarea media de către Kremlin și arestarea lui Hodorkovsky. Cu toate acestea, summitul G8 organizat la Sankt Petersburg pe 15-17 iulie 2006, este o întrunire prea importantă pentru a fi boicotată de Washington. Există totuși un element care ar putea pune în pericol următoarea întâlnire: Iranul. Dacă această criză se adâncește dramatic - dacă există semne că Teheranul dorește să-și pună amenințările în aplicare și Occidentul face front comun, în timp ce Rusia refuză să coopereze -, acest fapt ar putea conduce la anularea summitului. Nu cred că lucrurile vor sta așa. Mai mult ca sigur, Iranul va trage de timp, iar Rusia va arăta flexibilitate. Summitul este un eveniment foarte important pentru Kremlin. Cred că Moscova dorește ca acest conflict să nu scape de sub control înainte de summit. Pentru că, dacă discutăm despre președintele Bush și administrația americană, atunci insolența Iranului și o eventuală protejare a sa de către Moscova ar putea provoca o conflagrație majoră. În sensul acesta, soarta summitului G8 depinde, într-o anumită măsură, de Teheran.

Publicat în : Editorial  de la numărul 38

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: