Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Ce sunt diasporele? (II)

Cezar DOBRE

Continuare din numărul precedent

Diasporele, creatori de spații globale alternative

 

Este adecvat să localizăm fenomenul diasporic în contextul proceselor de globalizare din ultimele câteva secole. Așa cum am arătat în articolul anterior, principalele modele de migrație umană din ultimele secole au fost determinate de colonilizare și relațiile comerciale. Dar în ultimele decenii, migrarea transnațională a crescut exponențial, fără legătură cu expansiunea circulației globale a mărfurilor. Ușurința și viteza tot mai mare a transporturilor au facilitat călătoriile pe distanțe mari, un element-cheie al globalizării.

Unele cercetări în domeniu fac distincție între "globalizare de sus în jos" și "globalizare de jos în sus". Prima reflectă "colaborarea dintre statele conducătoare și principalii agenți de formare a capitalului". La nivel interguvernamental, sunt elaborate și reglementate politica și legislația internațională care guvernează alte forme de comunicare transnațională. Organisme ca Organizația Națiunilor Unite, Organizația Mondială a Comerțului, Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor sau Organizația Mondială pentru Proprietate Intelectuală operează la acest nivel. Corporațiile transnaționale sunt și ele actori-cheie în globalizarea comunicării. Aici sunt incluse companii de comunicații ca agențiile internaționale de presă, corporațiile de publicitate mondiale, AOL Time-Warner, News Corp, CNN, Disney, MTV și corporații de telecomunicații ca AT&T, Microsoft, Nortel și Cisco, precum și corporații globale din alte domenii decât comunicațiile implicate în fluxurile masive de informații transnaționale. Ultimele, cum sunt Coca-Cola, Nike și Exxon, transmit cantități uriașe de publicitate în întreaga lume și transferă cantități semnificative de date prin computere și alte mijloace.

 

Globalizarea de jos în sus

 

Este realizată în principal de organizații care nu au legături puternice cu guvernele sau corporațiile mari. Organizații ca Amnesty International și Greenpeace sunt grupuri transnaționale ale societății civile care monitorizează performanțele guvernelor în domeniile drepturilor omului și respectiv protecției mediului. Altele, de pildă Comitetul Internațional al Crucii Roșii și Medici fără Frontiere, acționează ca agenții umanitare în întreaga lume. Asociații academice și profesionale, organizații religioase, grupuri diasporice etc. participă și ele la "globalizarea de jos în sus" prin dezvoltarea de legături de comunicare laterale între membri din diferite părți ale lumii. Ele nu se opun în mod necesar activităților guvernamentale internaționale sau corporațiilor transnaționale, dar sunt distincte de acestea.

Conceptul de spațiu este un element-cheie în studiile asupra diasporei. Dezbaterile pe tematica globalizării, identității culturale și utilizării noilor tehnologii ale comunicării au influențat semnificativ studiul geografiei umane și sugerează că noile media au reușit să golească timpul și spațiul, permițând relațiilor sociale să se "detașeze" din locațiile lor și să se realizeze la distanțe mari. Manuel Castells (1989) face o distincție între "spațiul locurilor" și noul "spațiu al fluxurilor" care apar în rețelele globale. Arjun Appadurai (1996) consideră că economia culturală globală se caracterizează prin disjuncțiile fundamentale între ceea ce el identifică drept cinci dimensiuni sau "peisaje" ale "fluxului cultural global": etno-peisaje (oameni), peisaje media (conținut media), tehno-peisaje (tehnologie), peisaje financiare (capital) și peisaje ideologice (ideologii).

Aceste noi moduri de a conceptualiza relația dintre indivizi și peisaje au pus sub semnul întrebării noțiunile normative prin care identitatea și comunitatea umană tindeau să fie legate de un teritoriu ocupat "la origine" de un anumit grup. Chiar numele unui grup etnic este de regulă bazat pe un astfel de ținut natal; iar membrii săi vor continua să fie legați de această locație ancestrală chiar după secole de trai în diaspora. Dar o dinamică a călătoriei implică modelarea și remodelarea spațiului cultural și a relațiilor pe care oamenii le au cu acesta. Pe lângă încercările guvernelor de a controla acest trafic transfrontalier și activitățile cetățenilor străini din interiorul granițelor lor, statele încearcă în general să descurajeze legăturile dintre imigranți și țările de origine sau alte segmente ale diasporelor. În ciuda previziunilor privind declinul influenței granițelor, sub presiunile globalizării, spațiile statelor naționale continuă în mare măsură să rămână exclusive. Cu toate acestea, diasporele se opun în mod semnificativ acestei teritorialități, căutând să producă propriile spații, transnaționale.

Rădăcinile hărții politice contemporane a lumii trebuie căutate în colonialism. Spațiul european a fost extins peste tot în lume: valurile expansiunii spaniole, portugheze, britanice, franceze, germane, italiene, olandeze și ruse s-au imprimat asupra lumii nu doar prin acaparare teritorială, ci și, mai semnificativ, prin redenumirea simbolică a locurilor cu denumiri preluate din cultura colonizatorilor. Sistemul statelor naționale, care își are originile în Europa secolului al XVII-lea, s-a extins asupra altor continente, replicând formele europene de guvernământ în întreaga lume. Acest lucru a inclus separarea identităților și relațiilor naționale ale popoarelor în cauză, prin marcarea de frontiere naționale fixe (deși nu complet imuabile sau impermeabile), care aveau să fie menținute chiar și după câștigarea independenței. Cartografia europeană a simbolizat hegemonia Europei: continentul era astfel amplasat în centrul jumătății superioare a hărții lumii. Sistemele educaționale coloniale au contribuit la acceptarea acestui aranjament global de către toate popoarele, ca fiind "natural".

Ascensiunea media transnaționale în secolul al XIX-lea sub forma agențiilor de presă a apărut în interiorul acestui context colonial. Agenția britanică Reuters, cea franceză Havas și cea germană Wolff și-au împărțit lumea între ele, înființând un cartel de presă ce implica prezența exclusivă în zonele respective de influență colonială. Legăturile transnaționale cu coloniile, prin telegraf, telefon și transporturi, au fost construite pentru a deservi metropolele coloniale. Legăturile de telecomunicații oficiale dintre state vecine din Africa sau Asia stăpânite de puteri coloniale concurente au fost cvasiinexistente. Conținutul media, sub forma materialelor de știri și divertisment, s-a transmis în mare măsură în fluxuri dinspre nord spre sud, întărind și mai mult viziunile nordice asupra lumii.

Aranjamentele coloniale ale spațiului global au fost, așadar, legate de configurarea și exercitarea puterii. Mare parte din această spațializare a fost creată de ceea ce Edward Said (1978) numește "geografia imaginativă" a orientalismului european care a sprijinit demersurile imperialiste; ea oferea justificări pentru cucerirea și colonizarea teritoriilor non-europene. Retorica academică a fost completată de literatura de călătorie (Said - 1978; Egerer - 2001). Materialele media produse în America de Nord și Europa au fortificat și mai mult viziunea orientalistă. Chiar dacă influența acestui imperialism cultural nu a produs o cultură globală complet monolitică, golită de culoare locală, ea a diseminat totuși extensiv și intensiv produsele culturilor nordice în emisfera sudică. Materialele occidentale, în special cele produse de axa culturală anglo-americană, sunt distribuite pe larg chiar și în alte zone ale emisferei nordice.

Puterea culturală a colonialismului britanic a fost atât de mare încât copiii africani și asiatici educați în multe din fostele colonii tind să știe mai multe despre flora și fauna din Anglia decât despre cea din propriile țări. Ei sunt copleșiți cu detalii din istoria britanică. Vechea capitală a imperiului, Londra, rămâne centrul, iar restul periferia în mintea multor cetățeni ai Commonwealthului. Dar această geografie imaginativă este tot mai mult contestată în producția culturală contemporană a diasporelor. Claudia Egerer menționează exemplul operelor lui Hanif Kureishi, scriitor de origine pakistaneză care locuiește în Anglia: "... Londra lui Kureishi este un oraș în care geografia trecutului colonial este suprapusă pe capitala modernă a Angliei, producând prezentul postcolonial. Această Londră este un oraș hibrid, în care localul și globalul coexistă tensionat, o localitate saturată de semnificații contradictorii care se refuză înțelegerii și care prin aceasta poate servi la «producerea de noi forme de cunoaștere, de noi moduri de diferențiere, de noi centre de putere». Această Londră - care nu mai este metropola Angliei imperiale și nu este încă un oraș postnațional, global - poate constitui o metaforă a puterii de transformare generată de mișcările de populație impulsionate în ultimă instanță de colonialism" (Egerer, 2001, 16).

Ideea că cei angajați în domeniul cultural diasporic sunt implicați într-un rearanjament al cartografiei culturale dominante este discutabilă, din moment ce viziunea eurocentrică își păstrează hegemonia la nivel global. Dar în timp ce spațiul imaginat de diaspore nu dislocă neapărat geografia dominantă, ceea ce ia naștere astfel este coexistența unei multitudini de cartografii culturale sprijinite de un corpus impresionant de literatură și alte forme intelectuale și artistice.

 

"Lumea Nouă" contemporană este de asemenea locul reimaginărilor diasporice. Stuart Hall prezintă un alt mod în care spațiul colonial este transformat în "teritoriul" "cinematografiei Lumii Noi (A Treia)" din Caraibe.

Prezența Lumii Noi, A Treia, nu este atât legată de putere, cât de teren, spațiu, teritoriu. Este locul de vărsare în care se întâlnesc numeroși afluenți culturali, terenul "gol" (golit de coloniștii europeni) în care s-au întâlnit străini din toate părțile globului. Nici una dintre populațiile care ocupă în prezent insulele - negri, galbeni, albi, africani, europeni, americani, spanioli, francezi, indieni, chinezi, portughezi, olandezi, evrei - nu a fost aici de la început. Este locul unde s-au negociat și creolizările, și asimilările, și sincretismele.

 

Continuare în numărul următor

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 36

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: