Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Cetățenia europeană

Roxana MAZILU

Conceptul de "cetățenie" are o istorie bogată, fiind unul din principiile de bază ale epocii moderne și ale regimului democratic. Cetățenia este strâns legată de naționalitate și de stat, astfel încât o "cetățenie europeană" este un concept nou, o noțiune specială datorită caracterului său supranațional. Ea simbolizează, la modul ideal, comuniunea de scopuri și de mijloace care există între popoarele statelor membre ale Uniunii Europene și provine din ideea fondatoare a construcției europene: asigurarea păcii în Europa așa încât națiunile să conviețuiască în virtutea unor reguli și instituții comune pentru care și-au dat consimțământul liber.



Totuși, ideea de a crea tip nou de cetățenie care să cuprindă mai multe popoare nu este în totalitate nouă. O astfel de încercare a fost, până într-un anumit punct, și cetățenia romană. Se poate face cu greu o paralelă între cele două, dar există totuși câteva aspecte comune: dorința de a crea un atașament față de valorile unificatoare ale unei construcții politice superioare care înglobează mai multe state și naționalități, existența garanțiilor juridice și fiscale recunoscute pe tot teritoriul acesteia, dreptul de a participa la viața politică la nivel superior, un statut internațional special al cetățenilor în statele terțe.

Cu toate acestea, în forma actuală, cetățenia europeană poate fi considerată originală și rezultatul unei preocupări mai vechi a elitelor politice pentru a crea unitate între popoarele europene și atașament față de valorile comunitare. Modalitatea de atingere a acestor scopuri este tocmai directa implicare a indivizilor în viața economică și politică a Uniunii prin recunoașterea oficială a unei serii de drepturi de care aceștia se pot bucura indiferent de cetățenia națională și indiferent de statul membru în care se află cu singura obligație ca titularii să fie resortisanți ai statelor membre ale Uniunii Europene.

Necesitateacetățeniei europene

Uniunea Europeană a fost destinată încă de la începuturile sale (Declarația Schumann din 1950) să capete contururi politice și să devină, pe lângă o comunitate economică, și una între popoare. Fiind o creație a elitelor, ulterior au apărut critici și controverse aduse Uniunii în ceea ce privește deficitul său democratic. Primul pas în acest sens au fost alegerile universale pentru Parlamentul European organizate pentru prima dată în anul 1979.

Teoreticienii construcției europene au căutat diverse soluții pentru a răspunde acestei probleme. În anii '80, Paul Magnette aprecia cetățenia ca fiind cel mai utilinstrument pentru a crea legături politice și juridice între popoare autonome aflate în state distincte. Mai târziu, Philip Herzog a identificat "cetățenia europeană" ca fiind, alături de îmbunătățirea democrației reprezentative și participarea activă a cetățenilor și actorilor sociali, una dintre cele trei modalități pentru a rezolva problema democratică în UE.

Politicienii au conștientizat că pentru o construcție europeană reală, legitimă și solidă este necesar ca centrul de interes să se mute asupra ansamblului cetățenilor din statele membre care sunt beneficiarii și scopul final al Uniunii. Cetățenia ar fi trebuit să creeze o societate europeană veritabilă la care să se raporteze toți indivizii, indiferent de naționalitate, pe bazele unor noi concepte de solidaritate.

Drumul politic și juridic pentru atingerea acestui deziderat s-a dovedit mai anevoios decât s-a crezut. Consiliul European de la Fontainebleau (iunie 1984), prin Comitetul Adonnino, a făcut primul pas întocmind un plan care viza facilitarea liberei circulații a persoanelor, o mai bună informare, stimularea învățării limbilor străine, armonizarea unor simboluri comunitare: imn, drapel, pașaport etc. Cetățenia europeană a fost însă menționată oficial și definită șase ani mai târziu, la insistențele premierului spaniol Felipe Gonzalez prin articolul 8 al Tratatului de la Maastricht: "Este cetățean al Uniunii orice persoană care deține naționalitatea unui stat membru." În ultimă instanță fiecărui stat membru îi revine sarcina să indice care sunt cetățenii săi. Tratatul de la Amsterdam (1997) va adăuga precizarea că "cetățenia Uniunii completează cetățenia națională și nu o înlocuiește" și are la bază principiile comune ale statelor membre: libertate, democrație, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și principiul statului de drept. Tratatul a întărit protecția drepturilor fundamentale, condamnând discriminarea, și recunoaște dreptul la informație și protecția consumatorilor. În anul 1999, Consiliul European de la Köln a adoptat"Carta europeană a drepturilor fundamentale" ce va deveni o parte a Tratatului instituind o Constituție pentru Europa, document care completează și dezvoltă el însuși noțiunea de cetățenie europeană.

Conținutul

Dincolo de problemele teoretice, există însă o realitate politică a cetățeniei europene dată de drepturile pe care le presupune, de aplicarea și de evaluarea eficacității sale.

Tratatul de la Maastricht a instituit cinci categorii de drepturi supranaționale care se adaugă celor provenite din cetățenia națională. În primul rând sunt drepturile la liberă circulație, dreptul la sejur și la stabilire, dreptul la muncă și studiu pe teritoriul celorlalte state membre ale Uniunii. Legislația secundară stabilește însă și numeroase condiții și chiar limitări pentru exercitarea acestor drepturi (de exemplu intrarea pe teritoriul altui stat membru poate fi interzisă din rațiuni de securitate și sănătate publică și trebuie justificată). În al doilea rând, dreptul politic de a vota și de a candida în alegerile pentru Parlamentul European și după intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam și la alegerile locale din statul de rezidență, în aceleași condiții cu cetățenii statului respectiv. Urmează dreptul de a beneficia de protecție diplomatică și consulară pe teritoriul unui stat care nu este membru al Uniunii Europene din partea autorităților diplomatice ale unui alt stat membru, în cazul în care țara din care provine cetățeanul nu are reprezentanță diplomatică ori consulară în statul terț respectiv. Se instituie de asemenea dreptul de a adresa petiții Parlamentului European în oricare din limbile oficiale ale Uniunii și de a apela la mediatorul european (Ombudsman) în situația în care petiționarii consideră că au fost afectați de administrarea și actele instituțiilor și organismelor comunitare. Aceste ultime două prevederi urmăresc să elimine deficitul de transparență democratică și să îl apropie pe cetățean de administrația europeană, aceasta din urmă fiind numită uneori "eurocrație" și având o imagine proastă în statele membre. Comisia europeană își respectă și în acest caz atribuția de "gardian al tratatelor", supraveghează aplicarea corectă a prevederilor legate de cetățenia europeană și elaborează rapoarte periodice asupra progreselor realizate și a dificultăților întâlnite .

Cetățenia europeană este un concept complex. În primul rând reunește elemente locale, naționale și supranaționale. În al doilea rând, este o cetățenie incompletă, deoarece conține un catalog elaborat de drepturi, dar singura obligație, aceea de a deține în prealabil cetățenia unuia din statele membre ale Uniunii. Și în final, ca orice construcție sincretică, se află într-o permanentă evoluție și transformare, ceea ce o face greu de definit și încadrat teoretic.

Dar mai important decât aspectele teoretice este scopul final al acestui corp de reglementări juridice: crearea unei identități europene mult mai profunde decât cea dată de apartenența geografică și istorică, făcând referire la o adevărată cultură civică europeană. Pe lângă drepturi, este necesară și cointeresarea și participarea activă la evenimentele care privesc viața politică, socială, economică și culturală a Uniunii Europene. Este o misiune dificilă. Apatia politică și scepticismul cetățenilor europeni sunt în prezent o realitate, cel mai evident fiind absenteismul înregistrat la alegerile europene. Deși europenii au parte de beneficiile aduse de regimul juridic al cetățeniei, încă nu există o identitate europeană puternică care să-i mobilizeze. Pentru a stimula interesul și o participare mai activă este necesară întărirea mijloacelor și a strategiei de comunicare (pe lângă serviciul Europe Direct lansat în 1998), simplificarea accesului la informații europene.

Cetățenia ar trebui să creeze o veritabilă societate europeană la care indivizii să se raporteze, dar simpla impunere a acestui fapt ca o necesitate dinspre instituțiile europene spre cetățeni nu este durabilă pe termen lung. Drepturile economice, politice și juridice pot crea cetățeni europeni de jure, dar ele aduc doar un element material care are nevoie să fie dublat și de un sentiment al apartenenței profunde la Uniunea Europeană și să treacă peste rivalități și culturi naționale. Fără această dimensiune politică și civică, Uniunea Europeană nu va fi un proiect desăvârșit care să-i confere stabilitate și durabilitate într-un context politic și economic mai nesigur.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 36

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: