Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

O economie în plin avânt

Cristian BANU

Luna februarie a adus un nou record la exporturi, situație cu atât mai meritorie cu cât, totuși, aceasta este cea mai mică lună din an. Astfel, în luna februarie exporturile românești au atins suma de 2,1 miliarde de euro, cel mai mare nivel lunar din istorie. De asemenea, firmele românești au raportat în 2005 un profit-record de 11,3 miliarde euro.



De multă vreme, casandrele prevăd dezastrul economiei românești, bazându-se pe cifre interpretate eronat și scoase din contextul lor. Cifrele publicate recent de Institutul Național de Statistică vin să confirme ceea ce am spus de mai multe ori, și anume că scăderile înregistrate anul trecut au fost pe de o parte conjuncturale, cauzate de problemele meteorologice care au dus la catastrofe naturale semnificative și, pe de altă parte, au fost cauzate de o restructurare a economiei românești care trece de la o economie bazată pe industria ușoară la o economie bazată în special pe industria auto.

 

Crește producția industrială

 

În ianuarie producția industrială a crescut cu 4,2%, iar exporturile din februarie arată că este posibil ca în februarie creșterea producției să fie în jur de 5%. Însă ceea ce este important este diferența de structură dintre exporturile de acum și cele de acum 4-5 ani. În 2002, îmbrăcămintea și încălțămintea reprezentau 33% din totalul exporturilor, iar pe primele două luni din acest an ponderea lor este de numai 23%. În schimb, aparatura (care include mașini și dispozitive mecanice, aparate și echipamente electrice) împreună cu mijloacele de transport au crescut de la o pondere de 21% la 28% din exporturi.

Este rezultatul investițiilor făcute începând din anul 2000, când în România au început să sosească marii producători de echipamente auto, în special în vestul țării. Acum este a doua industrializare a României, care vine gradual de la vest, bazată pe investiții străine. De altfel, se preconizează că exporturile Dacia vor ajunge la aproape 900 milioane de euro, iar per total industrie undeva spre 4-5 miliarde euro.

De altfel, și multe companii cu capital românesc dau semne că au asimilat creșterea leului și a tarifelor la energie prin tăieri de costuri, orientarea către produse cu valoare adăugată mai mare pentru piața externă sau vânzări mai mari pe piața internă. Semnalul bun a apărut de fapt la sfârșitul anului trecut. În ultimul trimestru din 2005 s-a înregistrat cel mai mare ritm de creștere al investițiilor (formarea brută de capital fix) din istorie, de 21,3%, față de 11% în trimestrul III, 9% în trimestrul II și 5% în trimestrul I. Com-paniile au investit mai mult pentru că au avut la dispoziție mai mulți bani ca urmare a introducerii cotei unice, dar și ca urmare a scăderii dobânzilor.

Pornit în 2000, valul anterior de creștere economică a avut un vârf de 9,7% în trimestrul III din 2004 față de același trimestru din anul anterior, pentru ca să coboare apoi până la doar 1,8% în trimestrul II din 2005.

Abia acum se resimt cu adevărat efectele pozitive ale modificărilor fiscale inițiate de către Alianța D.A. și probabil că într-un an ele se vor simți și mai bine în buzunarele tuturor românilor. De asemenea, acum se văd și diferențele dintre politica economică a PSD, care nu reușise decât să tureze la maxim motorul unei economii care nu avansa deloc, fiindcă cea mai mare problemă a economiei după 2002 a fost trecerea de la o creștere bazată pe ofertă spre una bazată pe consum, iar 2005 a fost un an de vârf din acest punct de vedere, când consumul privat a fost de 9%, față de o creștere economică de 4,1% și o creștere a producției industriale de doar 2,5%.

Evoluția pozitivă a exporturilor

 

Per total, în primele două luni România a exportat 3,87 în valoare de miliarde de euro, cu 22,5% mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut, în vreme ce importurile s-au cifrat la 5,27 miliarde euro, cu 29,9% mai mult decât anul trecut în aceeași perioadă. În ceea ce privește gradul de integrare a economiei românești în Uniunea Europeană, acesta este unul foarte bun, aproape 70% din exporturi îndreptându-se către țări din Uniunea Europeană, în vreme ce la importuri procentul este de aproape 60%.

Deficitul comercial a ajuns la 1,4 miliarde euro, în creștere cu 56% față de anul trecut. Dacă actualele ritmuri se păstrează, probabil că vom încheia anul cu un deficit comercial în jur de 9-9,5% din PIB (la o creștere economică de 4,5-5%). În continuare, consumul privat acoperă circa 15% din importuri, celelalte fiind ale companiilor, ele regăsindu-se în creșterea productivității industriale.

După cum se vede, evoluțiile monedei naționale au "ajutat" companiile să-și găsească productivitatea și nu au omorât exporturile, așa cum se văicăresc tot felul de asociații patronale.

 

Creșterea profiturilor

 

Pentru companii, anul 2005 a fost unul record, în care profitul raportat de acestea a fost dublu față de 2004. Astfel, companiile românești au raportat per total un profit de 11,3 miliarde euro, de unde a rezultat un impozit plătit la stat de 1,8 miliarde euro. În 2004, profitul raportat de companii a fost de numai 6,3 miliarde euro, din care au plătit statului 1,6 miliarde euro. Desigur, există unele diferențe între sumele datorate și cele efectiv plătite, însă ceea ce contează este evoluția cifrelor. În cazul în care se păstrează același ritm, anul 2006 se va încheia cu un profit de cel puțin 19,2 miliarde euro și potențiale încasări la bugetul de stat de 3 miliarde de euro.

În ceea ce privește impozitul pe venit, procentele sunt aproape identice. În 2005 asistăm la o dublare a veniturilor impozabile, de la 6,5 miliarde în 2004 la 11,6 miliarde în 2005. Bugetul statului a încasat în 2005 1,85 miliarde de euro, față de 1,7 miliarde în 2004.

Astfel 2005 se dovedește un an excepțional pentru economia românească, un record istoric, certificându-se în acest mod politica economică a actualei guvernări. Dacă mai punem la socoteală și faptul că 2005 a fost un an în care au avut loc numeroase catastrofe naturale care au afectat semnificativ economia, tabloul general ne apare unul mult mai luminos decât încearcă să-l înfățișeze o mass-media manelizată la maxim.

Dacă refacem socotelile pe baza acestor cifre finale provizorii, rezultă că prin "cota unică", statul a injectat în economie nu un miliard de euro, așa cum spuneau calculele inițiale, ci aproape dublu, ceea ce explică, ceva mai bine, derapajele inflaționiste de anul trecut care se repercutează și anul acesta.

Faptul că întreprinderile românești au dispus de mai mulți bani se reflectă foarte bine în creșterea deosebită a investițiilor, atât ale companiilor românești, cât și ale celor străine. Astfel, investițiile în economie (adică formarea brută de capital fix) au crescut trimestrial de la 5%, cât era la începutul lui 2005, la 21% la sfârșitul lui 2005.

De asemenea, datorită particularității economiei românești în care salariile se negociază la net și nu la brut, a dus la faptul ca majoritatea companiilor să rămână cu bani și de pe urma scăderii impozitului pe salarii și al contribuțiilor la asigurările sociale (singurul capitol bugetar care a înregistrat o scădere față de 2004, și anume cu 5%). Chiar și cei care au negociat salariile brute au avut de câștigat prin modificarea impozitului pe salariu astfel încât sumele calculate pentru contribuțiile la asigurările sociale s-au calculat la un salariu mai mic.

Este posibil ca evoluția bună a economiei să se fi datorat în bună măsură și faptului că, preocupați cu bătălia politică, politicienii au lăsat în pace economia și există toate premisele ca 2006 să fie un an încă și mai bun, ținând cont că anul trecut a fost acel talmeș-balmeș cu Codul Fiscal modificat și răsmodificat, în vreme ce anul acesta nu vor exista modificări, iar cele pregătite pentru anul trecut au fost deja date publicității.

De asemenea, a fost lămurită și problema majorării cotei unice sau a taxei pe valoarea adăugată, acestea rămânând neschimbate.

Dacă din acest punct de vedere mediul de afaceri din România a avut o evoluție pozitivă, nu același lucru se poate spune despre birocratizare, care a crescut în 2005 și 2006, firmele fiind silite la noi raportări, unele dintre ele introduse fără nici un fel de gândire prealabilă, prinzând chiar instituțiile statului pe picior greșit. Rămâne ca după "cota unică", guvernanții să introducă și sistemul unic de raportare. (C. B.)

Publicat în : Economie  de la numărul 36

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: