Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

UDMR - politică și pragmatism

Ioan TIMOFTE

În peisajul post-decembrist, UDMR a reprezentat indubitabil uniunea etnică/formațiunea "condamnată să se afle mereu la guvernare". După 16 ani, când UDMR și-a făcut loc la guvernare chiar și atunci când mima că se află în opoziție, putem afirma cu certitudine că a existat și există o strategie politică pe care "Uniunea" a practicat-oși încă o exercită cu un pragmatism ieșit din comun.



Programul "maximal și tactica politică

 

Programul "maximal" al UDMR, pe care, în funcție de experiența politică, disponibilitatea de a ceda a partenerilor de guvernare, l-a exprimat fățiș sau mascat în "falduri europene" a rezidat în două obiective :

1) Obținerea statutului de factor constitutiv al statului național modern român reîntregit la 1 decembrie 1918, ceea ce în fapt ar reprezenta recunoașterea "evidenței" că entitatea statală creată în 1918 a avut două componente etnice fundamentale, românii și maghiarii cu drepturi instituționale/statale egale. O asemenea "recunoaștere" ar însemna efectiv anularea caracterului național unitar al statului român și ar crea un precedent cel puțin pentru minoritatea germană care în perioada Imperiului Austro-Ungar avea drepturi egale (pe care le acordase în mod forțat în 1867) cu maghiarii. În strategia UDMR, "dualismul" austro-ungar obținut tot prin intermediul "pragmatismului revendicativ", s-ar putea reedita, prin translatare, într-un "dualism româno-maghiar".

2) Crearea unor structuri administrativ-teritoriale autonome în Transilvania cu accent pe autonomia ținutului secuiesc, premisă a creării RAM (Regiunea Autonomă Maghiară), autonomie care a funcționat în perioada comunistă până la reorganizarea administrativă din 1968, pretext pentru desființarea respectivei autonomii teritoriale, prin desființarea regiunilor și crearea județelor.

Pentru atingerea celor două obiective maximale, care constituie însăși rațiunea de a fi a UDMR, "Uniunea" a procedat prin "tactica pașilor mărunți" la formularea unor "revendicări de etapă", respectiv:

* dreptul de a folosi limba maternă de la grădiniță până la universitate, în unități de învățământ de stat cu predare exclusiv în limba maghiară.

* dreptul de reprezentare în instituțiile fundamentale ale statului (armată, administrație locală și centrală, justiție etc.) proporțional cu procentul reprezentat de "națiunea maghiară din România".

* dreptul de a dispune de proprietățile comunitare ale minorității și cultelor tradiționale maghiare, pe care acestea le-au avut înainte de 1 decembrie 1918. Evident, este vorba de transpunerea în practică a principiului "restitutio in integrum", care se realizează tot prin tehnica "pașilor mărunți", exemplu împrumutat și de alte comunități etnice care au deținut proprietăți imobiliare semnificative în România.

Pentru a putea obține în mod treptat satisfacerea/îndeplinirea revendicărilor respective, UDMR, din 1990 încoace, s-a "autocondamnat la guvernare", iar în puținele momente când s-a aflat la "opoziție" a realizat "înțelegeri" de susținere parlamentară a partidului de guvernământ în "decizii de interes comun, de integrare în Europa", contra acordării unor drepturi care, odată recunoscute, au devenit un bun câștigat, putându-se confirma următoarea etapă de revendicări, de regulă "minimale", în contextul diverselor momente politice când votul "Uniunii" putea deveni decisiv. Satisfacerea treptată a unui procent semnificativ din revendicările UDMR, prin statuarea drepturilor aferente, acreditează teza conform căreia o situație "de facto" se poate transforma într-una "de jure", într-un moment de criză politică sau de conjunctură externă favorabilă intereselor comunității maghiare din România.

La o analiză sumară, se poate observa că marea majoritate a revendicărilor UDMR au fost satisfăcute, rămânând în "suspans temporar" retrocedarea tuturor proprietăților comunitare, crearea învățământului superior de stat exclusiv în limba maghiară și reprezentarea proporțională în armată și servicii secrete. Totodată, se poate observa că "de facto" autonomia teritorială a ținutului secuiesc este aproape realizată, statul român nemaiavând în "Harcov" decât doi piloni: structurile militare și cele ale serviciilor secrete.

 

Perspectivele UDMR

 

Deși emite din când în când ipoteza "ieșirii de la guvernare", UDMR nu o va face în nici un caz. N-a făcut-o până acum, n-o va face nici de acum încolo, mai ales că niciodată "Uniunea" nu s-a aflat nici în "opoziție", nici la "guvernare" cu Partidul România Mare, evitându-l consecvent ca "partener" în ambele ipostaze.

UDMR va încerca să-și mențină și chiar să-și extindă pe cât posibil pozițiile politice și economice pe care le deține în actuala coaliție de guvernare, cu atât mai mult cu cât o asemenea ipostază de "arbitru" n-aavut nici în perioada CDR.

Va continua să practice cu partenerii de guvernare tactica "negocierilor imperative" (un șantaj politic voit prost mascat), concomitent cu folosirea fără scrupule a presiunilor pe care le poate exercita în mod direct asupra României prin intermediul Partidului Popular European (unde Ungaria este bine reprezentată) și a influentului lobby maghiar occidental și nord-american.

"Uniunea" își va urmări cu consecvențărealizarea programului "maximal", fiind de previzionat că se vor mai proceda ieșiri la rampă cu "inițiative europene" gen Gyorgy Frunda, concomitent cu agitarea apelor în Ținutul Secuiesc.

Își va conserva/întreține bunele/tradiționalele relații cu PSD, a cărui politică o va susține în mod tacit/deliberat prin "absenteism" sau adoptarea unor poziții "moderate".

Va continua să evite (este un element de tactică politică pe care l-a practicat cu consecvență) ieșirile în media, "partener" de care de regulă a stat departe, dat fiind potențialul destabilizator al acestuia. Din acest punct de vedere, este de remarcat că liderii/parlamentarii UDMR sunt menajați constant de către mass-media românească. Nici presa, nici celebrul DNA nu au manifestat până în prezent apetitul pentru cercetarea/dezvoltarea afacerilor liderilor/parlamentarilorUDMR!Este de reținut.

UDMR va face tot posibilul să împiedice recunoașterea "Uniunii Civice Maghiare" ca partid politic și să obstrucționeze revitalizarea/afirmarea "Uniunii Secuilor din România", organizații (constituite ca și UDMR pe principiul etnic) care, dacă ar obține reprezentarea politică a unei părți a comunității maghiare din România, ar putea produce în perspectivă diminuarea importanței reprezentativității (inclusiv parlamentare) a "Uniunii".

 

Un viitor nebulos

 

O mare problemă a UDMR o reprezintă președintele Traian Băsescu, care nu poate uita că liderii maghiari l-au sprijinit pe Adrian Năstase la alegerile din 2004. Mai ales în ultima vreme asistăm la o accentuare a discursului naționalist al democraților, mai ales prin intermediul lui Emil Boc, dar și a acțiunilor președintelui Traian Băsescu.

Democrații și-au încălcat de mai multe ori cuvântul dat UDMR, mai ales după adoptarea discursului naționalist. De asemenea, președintele Băsescu s-a lansat într-un joc periculos legitimând Uniunea Civică Maghiară, organizație considerată extremistă. Este posibil ca prin legitimarea acesteia, președintele să fi deschis o cutie a Pandorei...

În momentul de față, UDMR se află la limita pragului electoral și este posibil ca într-un viitor Parlament minoritatea maghiară să nu mai fie reprezentată, ceea ce nu este deloc benefic.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 36

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: