Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Bolnavul care refuză să moară

Theodor VULPE

PSD continuă să rămână în sondaje la "limita de avarie", pe de o parte datorită discursului populist-revoluționar al lui Ion Iliescu (care acuză mai abitir decât Vadim Tudor corupția din România), pe de altă parte "grație" corupției instituționalizate din PSD în perioada 2000-2004, a cărui devoalare, prin reflex, face victime și în rândul unor membri marcanți/lideri ai partidelor aflate la guvernare.



PSD, un partid cu o identitate neclară

 

În momentul de față, nu observăm, nici măcar în faza de discuții, politici pentru a susține și promova o identitate a PSD. Tendința de stânga, centru-stânga este prezentată singular și palid de Ion Iliescu, blocat momentan în ipostaza de "președinte de onoare".

Discursul public al celorlalți lideri, formali sau potențiali, ai PSD trădează grija excesivă de a-și proteja și dezvolta afacerile și pozițiile oligarhice dobândite în timpul mandatelor precedente. Acest comportament ar putea fi perceput ca unul de dreapta dacă nu ar fi vorba de conservarea unor structuri generatoare de corupție.

PSD se manifestă în continuare, în plan politic și public, ca un "partid-stat", cu pretenții de a rezolva oricând, orice problemă, chiar și din opoziție, prevalându-se în mod persuasiv de procentajul de reprezentare parlamentară și de mai vechile relații vasalice pe care le-a impus PRM-ului (veșnicul contestatar), dar și unor partide din arcul guvernamental - Partidul Conservator și UDMR.

Din păcate, populismul noilor lideri PSD este puternic concurat de discursul președintelui Traian Băsescu și al reprezentanților săi, în special Emil Boc.

În ceea ce privește discursul liderilor PSD, fie ei "baroni", fie "nostalgici", acesta a rămas în continuare arogant-amenințător, făcând trimitere directă la faptul că partidul nu și-a epuizat posibilitățile de ripostă.

În prezent, PSD prezintă imaginea unui partid puternic zguduit de acte de corupție soldate cu începerea urmăririi penale a lui Dan Ioan Popescu și Adrian Năstase, și perspectiva de a fi învinuiți de activități ilicite și alți lideri - Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea.

Conflictul dintre Ion Iliescu cel "sărac și cinstit" și vârfurile din PSD care au creat "capitalismul de cumetrie" continuă să implozeze partidul, fenomen favorizat și de inculpările în lanț ale liderilor acestuia. Timpul lucrează în defavoarea liderilor actuali ai PSD, fără a se întrezări o grupare imaculată care să se ralieze cu inițiativele lui Ion Iliescu.

Încercarea de implicare a lui Mircea Geoană într-un posibil scandal de corupție a provocat o "solidarizare" a conducerii PSD, care a anunțat public că nu va mai proceda la autosuspendări sau la alte măsuri punitive până când justiția nu va produce "probe indubitabile". Acest tip de comportament denotă în mod clar că "partidul-stat" nu are resurse nici pentru a produce o restructurare reală, nici măcar pentru a crea o "disidență" cu presupuse valențe social-democrate. În acest context, inițiativele reformatoare ale lui Ion Iliescu rămân încă la nivel de discuție.

 

Recuperarea doctrinară

 

În mod normal, partidul va încerca un proces de clarificare ideologică prin care să-și refacă imaginea de partid de centru-stânga capabil să reprezinte interesele clasei sociale sărace. În acest proces se poate baza pe doi "piloni de imagine": Mircea Geoană (care a ajuns președintele PSD pe o platformă de restructurare a "partidului-stat", a cărui politică deviase spre centru-dreapta) și Ion Iliescu (perceput ca apărător constant al intereselor electoratului de la sate și ale muncitorilor).

Clarificarea ideologică prin care va fi revendicată doctrina social-democrată este obligatorie pentru scoaterea partidului din starea de defensivă și estomparea în plan intern și extern a problemelor privind corupția la vârf, cu care se confruntă. În acest sens este de așteptat ca PSD să acționeze prin atacarea politicilor coaliției aflate la guvernare, care vor fi catalogate drept "antisociale și antiproductive", reprezentative pentru "interesele de grup" ale componentelor puterii și cu efecte negative asupra "securității populației".

 

Îngroparea securii războiului

 

Orientarea campaniei anticorupție în principal catre liderii PSD a provocat o "solidarizare" în interiorul partidului, la care parțial, cu sau fără voie, a aderat și Ion Iliescu. Este de așteptat ca de acum încolo PSD să reacționeze "în bloc" la inițiativele anticorupție ale puterii, urmând a se proceda concomitent la învinuirea de acte de corupție a unor personalități și/sau lideri ai Alianței D.A. ori din cercurile prezidențiale. Sub acest aspect, este de previzionat că mass-media va accepta și prelua respectivul demers, urmând a se ajunge în final la o culpabilizare colectivă a clasei politice. Rămâne de văzut, ca tactică și strategie, care partid va reuși să-și protejeze mai bine imaginea de "mai puțin corupt" decât celelalte. Este evident vorba de "gestionarea unei crize de imagine" care va urma.

Dincolo de acest "contraatac", în interiorul PSD situația rămâne la fel de tensionată și neclară, "grupurile" procedând în acest moment la o readaptare a tacticii pentru menținerea sau preluarea puterii în partid.

A. Grupul Mircea Geoană a procedat momentan la stoparea conflictului pe teme de corupție (și implicit la anularea tacticii de "autosuspendare") cu gruparea Năstase-Dan Ioan Popescu-Mircea Hrebenciuc și la încheierea unui armistițiu cu gruparea Iliescu. Motivul l-a constituit declanșarea campaniei de clarificare doctrinară, care momentan se sprijină pe tandemul Iliescu-Geoană. Este de previzionat ca grupul Mircea Geoană (prin coordonarea procesului de clarificare ideologică și de mutare a centrului atacurilor pe teme de corupție asupra componentelor puterii) să-și conserve poziția în partid, inclusiv prin încheierea în final a unui compromis cu "gruparea coruptă" a lui Adrian Năstase, datorită puterii financiare și influenței acestuia.

B. Grupul Ion Iliescu se află în plin proces de revenire în prim-plan, în principal ca urmare a scandalurilor de corupție care au afectat semnificativ personalitățile fostului tandem Geoană-Năstase, care de altfel s-a și destrămat. Pe de altă parte, gruparea lui Ion Iliescu va încerca, și este de previzionat că va reuși, să preia inițiativa atât în procesul de clarificare ideologică, precum și în cel mai complex și mai sensibil al "extinderii" campaniei anticorupție în mediile personalităților puterii. "Ținta" reală a strategiei acestui grup este "reinstalarea" lui Ion Iliescu la conducerea partidului. Dacă nu va reuși, "soluția de avarie" va fi scindarea PSD și crearea unui pol social-democrat la care va adera și formațiunea minusculă a lui Petre Roman, urmând ca ulterior la "polul" nou-creat să fie atrase și alte componente social-economice.

C. Grupul "corupților" (Năstase, DIP, Mitrea, Hrebenciuc) este și va rămâne blocat în inițiativele de ripostă, fiind de așteptat să se retragă într-un con de umbră, urmând a susține informal grupul Mircea Geoană, singurul pilon care-i mai poate asigura supraviețuirea în viața politică românească.

D. Grupul de la Cluj (reprezentat de Ioan Rus și Vasile Dâncu) aparent puțin vizualizat în peisajul conflictului din interiorul PSD, dar fiind principalul artizan al debarcării lui Ion Iliescu și al instalării lui Mircea Geoană la șefia partidului. Are puterea financiară necesară pentru a-și asigura o relativă autonomie de acțiune și țintește, în actuala conjunctură, la poziția de lider al partidului. Momentan, grupul respectiv s-a situat într-o stare de expectativă, așteptând evoluția conflictului Iliescu-Geoană, funcție de care își va confirma propria strategie de accedere la conducerea PSD. Nefiind atins în prezent de efectele campaniei anticorupție, grupul respectiv se află în poziția de "arbitru" al conflictelor din PSD, ipostază care îi conferă trei posibilități de acțiune: să-l susțină în continuare pe Mircea Geoană, dacă acesta va scăpa nepătat din campania anticoruptie; să adere la gruparea lui Ion Iliescu, dacă acesta le va asigura o poziție dominantă în PSD; să preia conducerea partidului dacă Ion Iliescu va rupe partidul.

În urma războiului fratricid declanșat între liberali și democrați, războiul intern din partid a fost lăsat deoparte, perspectiva revenirii la putere fiind deosebit de tentantă pentru a înlătura orice neînțelegere între grupările din PSD.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 36

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: