Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Convorbiri cu Mircea Malița: despre evenimentele din Franța

Virginia MIRCEA

style="FONT-SIZE: 12pt; FONT-FAMILY: ''; mso-fareast-font-family: ''; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-language: RO; mso-bidi-language: AR-SA">În '68 a izbucnit un protest motivat explicit de o doctrină, pestriță desigur, dar cu un mesaj atotcuprinzător de revoltă împotrivainstituțiilor și a regimului, de câștigare a tuturor libertăților, inclusiv cea erotică. Acum totul pornește de la un paragraf de lege.

În Franța au loc evenimente îngrijorătoare. Protestul în masă al studenților pentru un text de lege considerat de ei inacceptabil, grevă generală de solidaritate cu studenții, ciocniri, arestări, Sorbona asediată, paralizia serviciilor. Este o nouă revoluție de tip '68?

Analogia merge până la un punct. În '68 a izbucnit un protest motivat explicit de o doctrină, pestriță desigur, dar cu un mesaj atotcuprinzător de revoltă împotrivainstituțiilor și a regimului, de câștigare a tuturor libertăților, inclusiv cea erotică. Acum totul pornește de la un paragraf de lege. Un fapt aparent mărunt. Evocă mai mult teoria haosului când o perturbație minusculă generează efecte uriașe. E fâlfâitul aripilor unui fluture care, peste ocean, naște un uragan. Deși asezonată de mișcări de stradă, deocamdată e o dispută juridică. Guvernul se apără cu argumente. Măsura e găsită constituțională. Vrea să discute, să negocieze, să explice, dar se izbește de refuz. Ori retrageți legea, ori continuăm.

În Franța, transferul în stradă a unui litigiu pare a fi un obicei împământenit. E un gest special pentru protestul în câmp deschis, cu furie și zgomot.

Franța este, într-adevăr, o țară a frondei, cea de la 1648, care a transformat numele praștiei în răzmeriță. Și a revoluțiilor. De Gaulle considera poporul francez "greu guvernabil". Este și acesta un factor de luat în seamă. Dar un eveniment este ca o fereastră: dezvăluie tendințe mai adânci, teme peste care nu treci ușor. În speță, trebuie să ne mutăm pe tărâmul filozofiei economice și al marilor procese contemporane.

 

Nu încheiem în felul acesta un conflict banal, nu-i dăm dimensiuni pe care nu le merită.

Într-adevăr, motivul în joc pare banal. Ce măsură legislativă deschide perspectiva angajării de către firmele particulare a unor tineri, dar adaugă posibilitatea ca aceștia să fie concediați în cursul primilor doi ani, dacă nu corespund cerințelor profesionale? Intenția e bună, chiar merituoasă. Șomajul este un flagel ce apasă societatea franceză de decenii în șir. Zece la sută este enorm. Între 15 și 25 de ani este de 24%. În SUA e alarmă dacă se depășește 5%. Se întreprinde un pas mic spre ușurarea situației: un număr de șomeri, mai ales tineri, au șanse sporite de a-și găsi de lucru.

Se pare că studenții nu asta rețin. Ei nu văd decât provizoratul din noua lor condiție. Nu ei asigură de la început acel contract general care le dă stabilitate în muncă. E o discriminare, o știrbire de drepturi.

Iată cum ajungem la considerații mai largi. Vremea statelor occidentale, de bunăstare, de după cel de-al doilea război mondial, a trecut. Ele nu mai au mijloacele de a acoperi uriașele cheltuieli de asigurare socială, inclusiv cele de șomaj, de sănătate publică, de educație, de pensii pentru o populație care îmbătrânește, pe care Franța le-a întreprins în mod magistral și generos. În filozofia politică, statul e cuvântul-cheie pentru francezi și el trebuie să asigure protecția cetățeanului pe toate planurile. Dar capitalismul liberal mută răspunderea pe individ, care trăiește în condițiile concurențiale ale pieței. În alte țări s-a ajuns la concluzia că o economie, ca să fie dinamică și productivă, trebuie să dispună de o forță de muncă mobilă și disponibilă, supunându-se regulilor unei piețe libere. Există protecționism intern în materie de forță de muncă. În alte țări, angajatorul nu se încurcă în texte legale când e vorba să scape de un angajat incapabil sau ineficient. Dar, acolo unde legea îi acordă inamovibilitate, el se lipește de slujbă ca țăranul de glie. Într-o anumită concepție a drepturilor de bază, ideea poate părea legitimă, dar, pentru economia modernă, ea este un factor paralizant. Dacă nu este flexibilă, devine pierzătoare.

 

E adevărat că economiștii de peste tot nu înțeleg fronda franceză. O revistă americană scrie că "studenții protestatari din Franța cred că, dacă fac marșuri suficient de lungi și ard destule automobile, își fac un viitor bun. N-au ei norocul ăsta". Dar din magnitudinea protestelor reiese că măsura luată de guvernul francez a atins un nerv sensibil al societății franceze. Studenții refuză să fie o generație "Kleenex", de șervețele pe care le arunci oricând. Rezerva ei față de liberalismul numit de ei ultraliberalism s-a manifestat deschis și fără echivoc în referendumul privind Constituția europeană, la care au spus NU. Era, deci, de prevăzut că vor reacționa acum în același mod. Ca om politic, dacă știi ce te așteaptă, de ce nu faci pregătirile necesare, dezbateri, consfătuiri, adeziunea unor organisme și altele?

Nu sunt un avocat al poziției oficiale. În orice caz, politicienii (știm din experiența "Constituției europene") sunt în contratimp cu obiectivul larg împărtășit în Europa și vizibil în declarațiile de la Lisabona ("Vom câștiga cursa competiției mondiale!") care nu poate fi atins cu tradiții economice rigide. Contrastul Franței cu Anglia este elocvent. Acolo, un socialist, Tony Blair, a vorbit de "calea a treia", prin care socialismul renunță la unele prejudecăți în materie de economie, considerate utopiste pe alocuri. Uitați-vă acum la rezultate. Calea a treia a fost refuzată patetic de stânga franceză. În Anglia șomajul este de 5%, deci oferă mai multe oportunități pe plan social. Nu se vorbește decât de inovație și toată cercetarea și învățământul se așază pe făgașul lor. Or, inovația presupune libertatea de a inova și de a întreprinde. Numărați câte acte și câte ștampile sunt necesare unui om care deschide o companie în SUA, Anglia, Franța și alte țări europene și apoi examinați numărul de brevete de invenții înscrise în aceste țări. Numiți cum vreți reducerea rigidității și birocrației, dar vedeți că de ea depinde dinamica unei societăți. Nu atât chestiune de doctrină, cât de bun-simț.

 

Indiferent de ce se dezbate în Franța, partidele politice sunt implicate. Stânga și-a jucat cartea, mizând pe eroziunea și vulnerabilitatea dreptei de la putere. Dar nu se știe dacă aceasta, rămânând pe poziție și menținând-o cu mici corectări, nu ar fi mai puțin șifonată decât se contează.

Într-adevăr, poate fi meci nul, cu învățăminte pentru fiecare. Escaladarea nu poate avea loc decât din motive suplimentare: violență și represiune. Dar examenele bat la ușă, lumea acceptă cu greu să nu circule metroul și nici să stea prea mult în condiții de nesiguranță. Cred că un '68 nu va exista; cel mult o sperietură. Pe de altă parte, dacă durează din încăpățânarea de care suferă simbolurile și bătăliile lor, nu putem uita că rănile pot deveni cangrene.

Publicat în : Interviu  de la numărul 36

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: