Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Sorin Ilieșiu, inițiatorul Apelului intelectualității adresat șefului statului

Andrei BĂDIN

Acum un an, Sorin Ilieșiu a propus societății civile un program pentru reforma morală a societății românești (apărut în presă la 30 aprilie 2005 cu titlul "Proclamația pentru România"). Ca urmare, la data de 14 iunie 2005, societatea civilă a adresat autorităților APELUL PENTRU ROMÂNIA. În octombrie 2005, Sorin Ilieșiu i-a trimis președintelui Traian Băsescu o scrisoare în care îi solicită condamnarea crimelor comunismului la data de 22 decembrie, punându-i la dispoziție Raportul în baza căruia președintele poate cere Parlamentului condamnarea regimului comunist. În luna ianuarie a acestui an, Sorin Ilieșiu revine cu o scrisoare deschisă în care-i solicita președintelui să condamne comunismul la data de 11 martie, când se împlinesc 16 ani de la Proclamația de la Timișoara care a consacrat idealurile anticomuniste ale revoluției. Peste 650 de personalități au semnat până în prezent apelul adresat șefului statului.

Sorin Ilieșiu este vicepreședintele Alianței Civice, membru al Grupului pentru Dialog Social, membru al Academiei Civice, precum și al Societății Timișoara. Este coautor al filmului "Piața Universității - România".



Care este semnificația demersului dvs.?

După zeci de ani de nedreptate și minciună, România are în sfârșit șansa dreptății și a adevărului. Sunt sigur că cei care au primit votul poporului român pentru "Dreptate și Adevăr" își vor onora promisiunea. Altfel electoratul îi va taxa extrem de sever, mai ales că dreptatea și adevărul sunt "gratis". Nu avem nevoie de împrumuturi de la FMI sau de la Banca Mondială pentru a spune adevărul și pentru a face dreptate. Pe de altă parte, condamnarea crimelor comunismului a fost cerută de societatea civilă încă din 1990. Acum, în 2006, această solicitare este în consens cu Rezoluția adoptată recent de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei privind necesitatea condamnării crimelor comise de regimurile comuniste totalitare. Dar aceste crime trebuie condamnate nu doar pentru a răspunde unei recomandări a Consiliului Europei, ci pentru a răspunde voinței poporului român, manifestată încă din primele ore ale revoluției anticomuniste. Să nu uităm că în decembrie 1989, în absolut toate localitățile României au fost arborate steaguri tricolore din care a fost decupată stema comunistă. Toate fostele țări comuniste care astăzi fac parte din Uniunea Europeană au condamnat demult caracterul nelegitim și criminal al comunismului în țările lor. România a suportat un regim politic de o criminalitate extremă. Raportat la numărul populației, țara noastră a avut cel mai mare număr de victime supuse exterminării. În mod firesc, România ar fi trebuit să fie prima țară care să condamne oficial crimele comunismului. Până în present, acest lucru nu s-a întâmplat și astfel nu a fost posibilă adevărata reformă morală a României. Clasa politică a rămas în urmă cu 16 ani. Comunismul trebuia condamnat oficial imediat după revoluția anticomunistă. Dacă în ianuarie 1990, Ion Iliescu ar fi cerut Parlamentului provizoriu condamnarea regimului comunist ca fiind nelegitim și criminal, astăzi am fi fost departe. Mare păcat! Ion Iliescu nu a făcut acest lucru, ci dimpotrivă.

Președintele trebuie să ceară Parlamentului o declarație solemnă

 

Cum sugerați în mod concret să aibă loc condamnarea comunismului?

Președintele Băsescu ar trebui să facă o declarație solemnă în fața Camerelor reunite ale Parlamentului, în care va cere condamnarea crimelor comunismului de către parlamentari. Așa cum a arătat Ticu Dumitrescu la lansarea Apelului, va fi absolut necesar un vot deschis, pentru ca toată lumea să știe cine se împotrivește condamnării crimelor comunismului. Condamnând crimele regimului communist, președintele va dovedi că are voința politică de a face un act de dreptate istorică, premisă a reconcilierii naționale, așa cum cere din 1990 societatea civilă.

 

Ce ar mai trebui să presupună condamnarea oficială ?

Condamnarea crimelor comunismului trebuie făcută o dată cu prezentarea principalelor crime comise de acesta. Este incredibil că au fost posibile orori atât de multe și atât de mari. Multe dintre ele ne-au fost ascunse. Altele le-am trăit, dar le-am cunoscut doar parțial. Majoritatea românilor nu știu decât foarte puțin despre acestea. Cei tineri nu știu nimic sau aproape nimic. Unii dintre noi consideră în mod greșit că Raportul de condamnare a crimelor și nelegitimității comunismului, propus de mine președintelui României, constituie o formă de tergiversare a acestei condamnări. Dimpotrivă, doar astfel vom putea condamna oficial crimele comunismului într-un viitor extrem de apropiat, în deplină cunoștință de cauză și în mod incontestabil. Președintele României a declarat că este decis să condamne comunismul în baza unui raport elaborat de o comisie validată științific care să constate crimele comunismului, la fel cum a fost condamnat și Holocaustul, dat fiind că un număr uriaș de oameni au fost exterminați în ambele cazuri în genocid. Prin meritul excepțional al societății civile, raportul solicitat de președinte există deja într-o formă științifică. Raportul a fost practic elaborat în ultimii 12 ani sub forma unui vast material documentar de către echipa de istorici a Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului din cadrul Fundației Academia Civică, supervizată de un consiliu științific format din personalități de vârf ale istoriei comunismului românesc și mondial.

 

Cine anume?

Thomas Blanton (National Security Archives, George Washington University, Washington D.C.), Vladimir Bukovski (Cambridge), Stéphane Courtois (Centre National de Recherches Scientifiques, Paris), Dennis Deletant (London University), Helmut Müller-Enbergs (Oficiul Federal pentru Studierea Arhivelor STASI, Berlin), acad. Șerban Papacostea (București), acad. Alexandru Zub (Institutul "A.D. Xenopol" Iași). O parte din materialul documentar este cuprins în "Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței" de la Sighet, inițiat de Ana Blandiana și Romulus Rusan în 1993. Iată argumentele recunoașterii caracterului obiectiv și riguros științific al raportului de condamnare a crimelor comunismului reprezentat de Memorialul de la Sighet: în 1995 a fost luat sub egida Consiliului Europei, în 1997 Parlamentul României l-a declarat ansamblu de interes național, în 1998 Consiliul Europei îl considera printre primele trei locuri de păstrare a memoriei continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz și Memorialul Păcii din Franța. La seminarul internațional de la Weimar din 2004, a fost recunoscut ca fiind cel mai obiectiv științific dintre toate memorialele existente în fostele țări comuniste.

 

Ați propus și o dată pentru condamnarea comunismului ?

Condamnarea comunismului se poate face la data simbolică de 22 aprilie 2006, când aniversăm 16 ani de la demararea celui mai lung miting anticomunist din istorie care a avut loc, nu întâmplător, chiar în Piața Universității din România.

 

Ați primit vreun răspuns de la Președinție ?

Da, pe 26 ianuarie a.c. am primit un răspuns favorabil chiar din partea consilierului Claudiu Săftoiu. Citez debutul scrisorii: "Domnule Ilieșiu, vă pot asigura că domnul președinte a citit în totalitate scrisoarea dumneavoastră, în avionul de Strasbourg, cu mare atenție. De altfel, încă din vară, domnia sa intenționa să facă o intervenție publică în acest sens. Din diverse motive, n-a apucat să o și pună în practică, încă. Vă mulțumim pentru sprijinul dumneavoastră atât de calificat".

 

Credeți că există semnale că președintele va lua această atitudine, așa cum sugera Claudiu Săftoiu?

Astăzi, această voce a societății civile este extrem de fermă. Din păcate pentru România, până acum românii nu au avut un președinte care să exprime așa cum se cuvine voința populară și interesele României. Pe de altă parte, axa București-Londra-Washington, invocată de președintele Băsescu, va urgenta condamnarea comunismului. Vă reamintesc afirmațiile făcute la Riga, anul trecut, în luna mai, de președintele Statelor Unite, George W. Bush: "Acordul de la Yalta a continuat tradiția nedreaptă a celui de la München și a pactului Ribbentrop-Molotov. Încă o dată, când au negociat marile puteri, libertatea națiunilor mici a fost oarecum neglijată. Totuși, această încercare de a sacrifica libertatea de dragul stabilității a lăsat un întreg continent divizat și instabil. Captivitatea a milioane de oameni din Europa Centrală și de Est va rămâne în memorie ca una dintre cele mai mari nedreptăți ale istoriei". "Nu vom mai repeta greșelile altor generații, dând satisfacție tiraniei sau scuzând-o, sacrificând libertatea pentru a urmări zadarnic stabilitatea. Ne-am învățat lecția. Nu putem neglija libertatea nimănui. Pe termen lung, propria noastră securitate și adevărata stabilitate depind de libertatea altora." Subliniez încă un lucru extrem de important: Partidul Democrat, din care provine președintele, este atașat valorilor Partidului Popular European. Göran Lindblad, excepționalul europarlamentar care a inițiat (la Strasbourg) condamnarea crimelor comunismului totalitar în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, este membru al Partidului Popular European. Președintele Băsescu și Partidul Democrat vor avea credibilitate numai dacă vor urgenta condamnarea crimelor comunismului. Subliniez însă că principala rațiune de a urgenta condamnarea comunismului este că acest lucru va fi spre binele societății românești. Repet: președintele Băsescu își va îndeplini așa cum se cuvine datoria pe care o are față de cei care l-au ales în frunte sperând ca Dreptatea și Adevărul să nu mai fie doar niște vorbe goale, lipsite de conținut, așa cum au fost ele în timpul comunismului când "dreptatea" era de fapt nedreptate, când "adevărul" era de fapt minciună.

 

 

Interviu realizat de Andrei Bădin

Publicat în : Interviu  de la numărul 36

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: